Contestaţie la executare. Sentința nr. 8254/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8254/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-08-2015 în dosarul nr. 8254/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8254
Ședința publică din data de 18.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestator G. R. N. în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, depunerea la dosar la data de 29.07.2015 prin Serviciul registratură, de către S.C.P.E.J. FRANZ R. ȘI Ț. A. R. a dosarului de executare silită nr._/2014, după care:
Instanța a procedat la legitimarea contestatoarei, care a prezentat CI, datele de stare civilă ale acesteia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Contestatoarea, personal, depune la dosar dovada achitării costurilor fotocopierii dosarului de executare silită.
La interpelarea instanței contestatoarea arată că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 2 București.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc. civ procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial în temeiul art. 714 alin.1 Cproc.civ. raportat la art. 651 alin. 1 Cod proc. civ.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității contestației la executare în privința cererii de anulare a proceselor verbale, excepție invocată prin întâmpinare.
Contestatoarea, personal, arată că pe data de 28.12.2011 a găsit cele două procese-verbale. A fost înștiințată printr-un agent că are de plătit amendă și rovinietă. În aceeași zi în care a primit înștiințarea a plătit amenda și rovinieta. Deși procesele-verbale au fost emise cu 2 zile înainte de durata de 6 luni, despre primul-proces verbal a fost înștiințată cu 10 zile peste cele 6 luni, iar despre cel de-al doilea a fost înștiințată cu o zi întârziere. Durata de 6 luni în care trebuia să i se comunice săvârșirea contravenției a fost depășită. Depune la dosar înscrisuri. Arată că a achitat și transferul de despăgubire. Nu are dovada întrucât a trimis chitanța originală de plată a rovinietei.
Instanța constată că potrivit art. 713 alin. 2 Cod proc. civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. În cauză, cu privire la cererea de anulare a proceselor verbale de contravenție partea are deschisă calea de atac a plângerii contravenționale cf. art. 101 din O.G. 15/2002.
Instanța admite excepția inadmisibilității contestației la executare în privința cererii de anulare a proceselor verbale, excepție invocată prin întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul pentru propunerile de probe.
Contestatoarea solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, constatând că proba cu înscrisurile depuse de contestatoare este pertinentă,concludentă și utilă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă o încuviințează.
Nemaifiind excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Contestatoarea, personal, arată că a achitat. Transmiterea proceselor-verbale a fost făcută către contestatoare după termenul de 6 luni, perioadă în care săvârșirea contravenției ar fi trebuit să fie anulată. Executarea se trimite după 4 ani și 2 luni din ziua în care a plătit amenzile. Contravenția a fost pe data de 18.06.2011, procesul-verbal a fost întocmit pe 12.12.2011 și i s-a transmis prin poștă la data de 28.12.2011. Cu 10 zile peste cele 6 luni. Pentru celălalt proces verbal fapta a fost pe data de 27.06.2011, întocmit pe 12.12.2011 și trimis pe data de 28.12.2011. A fost depășit termenul de 6 luni cu o zi. A achitat pe data de 28, când le-a primit. A crezut că rovinieta expiră o dată cu RCA și a primit 13 procese-verbale, pe care le-a achitat. Din 13 procese-verbale i-au recunoscut unul singur.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data 26.02.2015 contestatorul G. R. N. în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI a solicitat instanței anularea proceselor verbale de constatare a contravenției . Dr._ întocmit la data de 12.12.2011 de agent constatator M. Hriscu si . nr._ întocmit la data de 12.12.2011 de agent constatator M. Zane, anularea somației si a înștiințării emise la data de 17.02.2015 in dosarul de executare nr._/2014 al S.C.P.E.J FRANZ R. C. si T. A. R., acte de executare comunicate la data de 19.02.2015, anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silita emisa la data de 17.02.2015 si comunicata la data de 19.02.2015.
În motivare contestatorul a arătat că procesele verbale de contravenție sunt lovite de nulitate absolută conform deciziei nr. 6 din 16.02.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât nu poartă semnătura agentului constatator, semnătura electronică fiind valabilă doar pentru documente transmise în format electronic. De asemenea, contestatorul nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni în legătură cu încheierea proceselor verbale respective.
A arătat de asemenea că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale având în vedere faptul că procesele verbale nu au fost întocmite și comunicate contravenientului în termen de o lună de la data constatării contravenției.
Totodată, contestatorul a invocat că prin Legea 144/2012 a fost creată o lege mai favorabilă care trebuie aplicată în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 12 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Din adresa nr._/05.02.2015 emisă de intimat reiese că sumele reținute prin procesele verbale de contravenție au fost achitate.
Cu privire la cheltuielile de executare silită contestatorul a arătat că sunt disproporționat de mari în condițiile în care prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 onorariile maximale nu pot depăși 10% din valoarea creanței.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de anulare a proceselor verbale de contravenție a arătat că astfel de critici nu pot fi formulate în cadrul contestației la executare partea vând deschisă calea plângerii contravenționale.
Cu privire la aplicarea legii contravenționale mai favorabile intimatul a arătat că în cauză nu este în discuție un astfel de aspect ci despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal de contravenție încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
De asemenea Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 nu este aplicabilă întrucât nu a operat o dezincriminare a faptei contravenționale ci doar a fost exclusă obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Cu privire la cheltuielile de executare intimatul a arătat că acestea se încadrează în limitele legale iar obligația de plată revine debitorului.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită anularea proceselor verbale de contravenție instanța, față de soluția cu privire la excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, îl va respinge ca inadmisibil.
1.Cu privire la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale instanța reține următoarele:
În cauză, procesele verbale de contravenție . nr._ din 12.12.2011 și . nr._ din 12.12.2011 au fost comunicate la data de 28.12.2011 prin afișare la domiciliul contestatorului.
În legătură cu această modalitate de comunicare a proceselor verbale instanța reține că prin decizia nr. 10 din 10.06.2013 pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție în urma soluționării unui recurs în interesul legii s-a stabilit că ,,Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.”
În cauză, intimatul a procedat la comunicarea proceselor verbale de contravenție direct în modalitatea afișării la domiciliul contravenientului.
La data aplicării contravenției OG. 15/2002 nu cuprindea dispoziții speciale în privința termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, fiind astfel aplicabile dispozițiile O.G. 2/2001
Potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001 în forma în vigoare la data încheierii proceselor verbale de contravenție ,, Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În aceste condiții instanța constată că procesele verbale de contravenție în temeiul cărora se realizează executarea silită nu au fost comunicate cu respectarea dispozițiilor legale, fiind comunicate direct și exclusiv prin afișare la domiciliul petentului.
În consecință instanța va admite excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale.
2.În ceea ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile instanța reține următoarele:
Prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, text care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În art. II din Legea nr. 144/2012, s-a prevăzut că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Având în vedere că prin art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 s-a desființat instituția tarifului de despăgubire pentru contravențiile comise împotriva regimului juridic al O.G. nr. 15/2002, iar conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, executarea silită s-a declanșat în mod nelegal pentru îndestularea unei creanței al cărui caracter cert a încetat să mai existe odată cu . aceste norme contravenționale mai favorabile.
Prevederea de la art. II din Legea nr. 144/2012 este o normă contravențională, astfel încât aplicarea ei în timp trebuie să se supună principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din legea fundamentală.
Prin considerentele Deciziei nr. 385/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, Curtea Constituțională a stabilit că prevederea contestată are „caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire — suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta — textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.(2) din Legea fundamentală”.
Conform art. 12 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Corespunzător, dacă noul act normativ nu mai prevede sancțiunea inițială, aceasta nu se va mai aplica.
În legătură cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea Constituțională, în decizia nr. 228/2007, a arătat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.
A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută”.
Deși făcute în legătură cu art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aceste considerații sunt valabile, mutatis mutandis, și pentru alin. 2 din același articol.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că tariful de despăgubire nu mai putea fi solicitat după momentul abrogării art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, rămânând valabil făcute doar plățile, voluntare sau silite, efectuate până la acea dată, motivul de contestație fiind întemeiat.
3.În ceea ce privește achitarea voluntară a debitului de către contestator instanța constată că în cuprinsul adresei nr._/05.02.2015 emisă de către intimat se menționează faptul că debitorul a achitat pentru procesele verbale în discuție . nr._ din 12.12.2011 și . nr._ din 12.12.2011 sumele datorate conform documentelor de plată nr._/DP/22.06.2012 și_/DP/22.06.2012. Deși nu se indică în mod expres acest lucru este evident că referirile din cuprinsul adresei nu sunt făcute la plata amenzilor întrucât acestea au fost achitate de contestator prin documente de plată care au un alt număr decât cel indicat. Mai mult, prin cuprinsul întâmpinării intimatul nu a negat această susținere a pârâtului privind achitarea tarifului de despăgubire.
4. Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare instanța reține:
Din cuprinsul încheierii nr._/2014 reiese că cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc sunt în cuantum de total de 326,07 lei din care 255,44 lei cheltuieli de executare silită și 30,63 lei executorul judecătoresc.
În privința onorariului executorului judecătoresc instanța constată că acesta se circumscrie limitelor prev. de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000 în sensul că este sub limita de 10% din debitul executat, calculată prin adăugarea TVA.
În aceste condiții, instanța va respinge ca neîntemeiată această critică.
Având în vedere faptul că instanța a constatat ca fiind întemeiate trei dintre criticile formulate de contestator va admite contestația la executare și va dispune anularea executării silite realizată de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești Franz R. C. și T. A. R. în dosarul de executare n._/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare privind pe contestator G. R. N., cu dom. în sector 2, București, ., .. B, . cu intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 6, București, .. 401A .
Anulează executarea silită realizată de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești Franz R. C. și T. A. R. în dosarul de executare n._/2014.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la data comunicării, cale de atac care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică azi 18.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Red. O.A.C./ Tehn. P.S.R.
4 ex./21.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8314/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 8322/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
