Contestaţie la executare. Sentința nr. 7167/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7167/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 7167/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7167
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 24.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: C. M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimata C. T., având ca obiect “contestație la executare”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2014, sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimata C. T., a formulat contestație la executarea silită solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se dispună: anularea executării silite dispusă prin dosarul nr. 103/2014, anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare de către B. D. M. și N. S.; suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei cauze; anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria sectorului 2 București în data de 24.02.2014 în dosarul nr._ .
În motivarea cererii a arătat că prin Hotărârea nr. 18/2008 emisă de Comisia Județeană T. pentru aplicarea lg. 290/2003 s-au stabilit în favoarea intimatei Calianu T. despăgubiri de 204.975,2 lei, respectiva hotărâre fiind dedusă executării silite în dosarul nr. 103/2014 al B. D. M. și N. S.; prin somația din 14.03.2014 executorul judecătoresc a înștiințat contestatoarea că are de achitat intimatei suma de 246.778,79 lei, compusă din suma stabilită prin hotărâre, 31.299,72 lei, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, 9703,87 lei, cheltuieli de executare și 800 de lei, onorariu avocațial.
A susținut contestatoarea că executarea se efectuează în condiții de nelegalitate, fiind încălcate disp. OG 22/2002, precum și disp. HG 1120/2006 privind modalitatea de actualizare a creanței . a mai susținut contestatoarea că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO. Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de contestatoare ca despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.
Cu privire la punerea în executare a obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatoarei a arătat că în realizarea funcțiilor sale, aceasta coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist; în reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, contestatoarea trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă din ultimii ani, de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor contestatoarei, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Cu privire la onorariul de avocat în cuantum de 800 lei, a arătat că pentru îndeplinirea formalităților de executare, este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Contestatoarea a menționat că derularea în continuare a procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 101/2014 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al contestatoarei. Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte.
A invocat debitoarea și disp. OUG 10/2014 prin care s-au suspendat temporar plățile voluntare ale despăgubirilor de genul celor vizate de executarea silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, și următoarele C.proc. civ, Lg. 290/2003, HG 1120/2006, HG 57/2008
Probe propuse prin acțiune: înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în raport de disp art. 7 din Ordonanța nr. 22/2002.
În termen legal intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea capetelor de cerere privind anularea și suspendarea executării silite ca neîntemeiate, iar pe fond, respingerea contestației la executare formulate de contestatoare ca fiind neîntemeiată.
Intimata a arătat că în calitate de beneficiară a Legii nr. 290/2003, a formulat cerere pentru acordarea despăgubirilor, cerere care a fost soluționată prin emiterea Hotărârii nr. 18/07.10.2008 de către Comisia Județeană T. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 stabilindu-se acordarea unor compensații bănești. Pentru plata acestora a formulat cerere la ANRP, solicitându-i-se de către contestatoare să aștepte pentru o durată de timp nedeterminată, pe motiv că nu dispune de fonduri suficiente pentru a face plata. A susținut intimata că, după ce dat contestatoarei un răgaz mai mult decât suficient pentru plata voluntară a creanței, a demarat procedura execuțională. A arătat intimata că executarea silită s-a efectuat în condiții de legalitate, în temeiul unui titlu executoriu, pe baza unei încuviințări date de instanța de executare, astfel încât criticile debitoarei sunt neîntemeiate, prevederile OUG 10/2014 nefiind incidente în cauză, câtă vreme se inițiase executarea silită. S-a susținut și lipsa de temeinicie a apărărilor legate de încălcarea O.G. nr. 22/2002, arătând că termenul de 6 luni nu constituie un termen de gratie, ci unul în care contestatoarea urmează a face demersuri spre a obține fondurile necesare acoperirii creanțelor, in situația in care se confrunta cu o lipsa de fonduri.
Intimata a mai arătat că având în vedere faptul ca este vorba de un titlu executoriu care a fost emis cu 6 ani în urmă, a invoca acest motiv, în condițiile în care nu s-a făcut nici un efort sau demers pentru a se remedia aceasta pretinsă lipsă de fonduri, reprezintă un abuz în exercitarea dreptului la contestație al debitoarei.
De asemenea a menționat că art. 18 din HG 1120/2006 s-ar fi aplicat în cazul în care plata despăgubirilor s-ar fi făcut în mod normal și legal, și anume în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei, cum este cazul creanței din prezenta speță. In cazul de fata, Hotărârea a fost emisa in anul 2008, deci plata integrală ar fi trebuit să fi fost efectuată până în anul 2010.
A mai arătat că un onorariu avocațial de 800 de lei nu poate fi considerat ca nepotrivit de mare, în raport de munca prestată de avocat și de împrejurarea că peste 50% din această valoare constituie taxe și impozite, suma netă rămasă avocatului fiind de sub 400 de lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Cod proc. civ., precum și pe dispozițiile Legii nr. 290/2003 si ale H.G. nr. 1120/2006.
În cauză s-au încuviințat părților probele cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, a constatat lipsa de temeinicie a cererii de chemare în judecată, în raport de următoarele considerente:
În fapt, prin Hotărârea nr. 18/07.10.2008 emisă de Comisia Jud. T. pentru aplicarea Lg. 290/2003, s-a stabilit în favoarea intimatei o despăgubire de 204.975,2 lei, cu titlu de compensații pentru bunurile autorilor acesteia sechestrate sau reținute pe teritoriul Basarabiei, intimatei nefiindu-i achitată nicio parte din această sumă. Față de neplata despăgubirilor, intimata a inițiat executarea silită împotriva ANRP, în urma cererii adresate B. D. M. și N. S. formându-se dosarul de executare nr. 103/2014.
După ce a obținut încuviințarea executării silite prin încheierea din 24.02.2014 a Judecătoriei sectorului 2 Bucuresti, dată în dosarul nr._, la data de 14.03.2012 s-au întocmit de către executorul judecătoresc încheieri de actualizare a creanței și de stabilire a cheltuielilor de executare, la 16.03.2014 înaintând debitoarei somație de executare în condițiile art. 731 alin.1 C.proc.civ. Debitoarea nu a dat curs somației.
În raport de această situație de fapt, s-a constatat netemeinicia susținerilor contestatoarei.
În privința actualizării creanței, constată instanța că încheierea de actualizare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, având în vedere data scadenței obligației de plată și data inițierii executării silite. A avut în vedere instanța și împrejurarea că actualizarea s-a făcut în concordanță cu soluția statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii (decizia nr. XXI din 19.03.2007), aplicabilă prin identitate de raționament și în situația despăgubirilor stabilite cf. lg.290/2003.
Neîntemeiate sunt și susținerile contestatoarei vizând nerespectarea disp. OG 22/2002 și criticile aduse actualizării creanței.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr.22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni ( termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Interpretand gramatical și logic dispozițiile anterior citate, instanța constată că obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, exista doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
per a contrario, dacă există fonduri pentru a se executa de către instituția publică debitoare creanța stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr.22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de grație de 6 luni pentru efectuarea plății.
Prin urmare daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea de catre contestatoare a plății.
In același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art.6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, față de prevederile art.11 și 20 din Constituție.
Potrivit acestei jurisprudențe executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, in sensul art.6 par.1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă- in sensul de executorie- și obligatorie să rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți.
In cauza Sacaleanu impotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori intârzie in executarea acesteia, chiar și in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr.22/2002, garanțiile art.6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instanțelor iși pierd orice rațiune de a fi.
Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista nici un motiv intemeiat pentru care instituția contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate impotriva sa, cu atât mai mult cu cât dispunea de fonduri necesare acoperirii creanței, după cum a rezultat din multiplele plăți voluntare efectuate de instituția debitoare și din multiplele executări silite efectuate împotriva acesteia.
Lipsite de temei sunt și criticile contestatoarei aduse onorariului avocațial, o valoare brută de 800 de lei (cca 180 euro) fiind una redusă, astfel că nu pot fi primite niciun fel de aprecieri vizând un pretins cuantum excesiv al acestuia.
Cât privește dispozițiile OUG 10/2014 invocate de contestatoare, reține instanța că acest text legal nu este aplicabil în speță, vizând doar plățile voluntare efectuate de intimată, în cuprinsul său neexistând nicio referire la executările silite aflate în curs de derulare.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare, iar în temeiul art. 453 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a contestatoarei, a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat, reprezentate de contravaloarea onorariului avocațial.
Cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca rămasă fără obiect, prezenta contestație la executare fiind soluționată la proximul termen de judecată ulterior depunerii dosarului de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1 în contradictoriu cu intimata C. T., cu domiciliul legal în Târgu M., .. 14, jud. M., având domiciliul ales în București, .. 1, ., birou C5, sector 5 – la Cabinet de avocat M. L..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 1240 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE Pentru grefier
C. M. CojocaruCristina M. N.
aflat în CM, semnează grefier șef
Th.red. CCM/4ex/_
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7326/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4014/2015. Judecătoria... → |
|---|
