Contestaţie la executare. Sentința nr. 6010/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6010/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 6010/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6010
Ședința publică din data de 28.05.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare” privind pe contestatorul M. V. S. în contradictoriu cu intimata B. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns pentru contestator, apărătorul ales, avocat S. B. cu împuternicire avocațială aflată la fila 9 din dosarul cauzei lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei - contestație la executare-suspendare executare, stadiul judecății - al treilea termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare - legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei au fost comunicate de către S.C.P.E.J. D., C. & Asociații, prin Serviciul Registratură, la data de 13.05.2015, fotocopiile certificate pentru conformitate cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de executare nr._ .
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, în raport de dispozițiile art. 650 C.pr.civ., art. 713 alin. 1 C.pr.civ., dispoziții în vigoare la data formulării cererii de executare silită – 09 iulie 2014, inainte de data de 16 iulie, când Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.pr.civ. .
La solicitarea apărătorului ales al contestatorului, instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea asupra excepției invocate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns pentru contestator, apărătorul ales, avocat S. B. cu împuternicire avocațială aflată la fila 9 din dosarul cauzei lipsă fiind intimata.
Apărătorul ales al contestatorului învederează instanței că deși printre înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv cele din dosarul de executare, nu există încheierea de încuviințare a executarii silite, la fila 86 din dosarul cauzei cât și la fila 57 din dosarul cauzei, se face referire la acest înscris – încheierea de încuviințare a urmăririi imobiliare pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București pronunțată la data de 26 august 2014, în dosarul nr._/300/2014. Astfel încheierea de încuviințare a urmăririi imobiliare este pronunțată de către Judecătoria Sector 2 București, imobilul ce face obiectul executării silite este în raza sectorului 2, motiv pentru care competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 2 București.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 05.01.2015 sub nr._, contestatorul M. V. S. în contradictoriu cu intimata B. S.A. a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 1536/2014 pe rolul S.C.P.E.J. D., C. & Asociații și cerere de repunere în termenul de a contesta executarea silită, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, în esență, contestatorul a arătat că nu a avut cunoștință despre declanșarea procedurii de executare silită inițiată de intimată până la data de 18.12.2014 din actele dosarului nr._/300/2014 care are ca obiect încuviințarea citării contestatorului prin publicitate și numirea unui curator.
Executarea silită are la baza titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. HL24802/30.07.2008 încheiat cu creditoarea, creanța însă nu are caracter cert și lichid din punct de vedere al cuantumului pretins, nefiind dovedite sumele restante. Or creditoarea nu a depus împreună cu cererea de executare silită și un calcul aferent determinării sumelor pretinse din care să rezulte justețea acestora. Simpla afirmație a creditoarei cu privire la certitudinea și lichiditatea creanței puse în executare nu întrunește condițiile de admisibilitate din art. 662 alin. 2 și 3 C.proc.civ.
În privința cheltuielilor de executare, lipsește încheierea prin care executorul judecătoresc a determinat aceste cheltuieli.
Asupra cererii de suspendare s-a arătat că, în ipoteza continuării executării silite, ar fi dificil de întors aceste măsuri nelegale, suplimentar față de faptul că reprezintă încălcarea repetată a unor norme legale.
În drept, contestatorul a invocat art. 711, 712, 718 alin. 1 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a propus proba cu înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La dosar au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile aflate în dosarul de executare nr.1536/2014 întocmit de S.C.P.E.J. D., C. & Asociații (f.48-144).
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de instanță din oficiu, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Normele care reglementează competența teritorială exclusivă sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În același sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Conform art. 622 alin. 2 C.proc.civ. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Conform art. 713 alin. 1 C.proc.civ., contestația se introduce la instanța de executare, în timp ce art. 650 alin. 1 C.proc.civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Este adevărat că prin Decizia nr. 348/2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ., dispoziția fiind suspendată începând cu data publicării deciziei – 16.07.2014 și până la data de 30.08.2014 și ulterior abrogată începând cu data de 31.08.2014, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție: „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
După această dată, urmare a abrogării prevederilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ., au devenit aplicabile dispozițiile de drept comun stabilite de art. 107 alin. 1 C.proc.civ. – instanța de executare fiind instanța de la domiciliul sau sediul debitorului.
Potrivit art. 147 alin. 4 teza a II-a din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Astfel, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării organului de executare, prin depunerea cererii de executare silită, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 622 alin. 2 C.proc.civ. sus-citate.
În speța dedusă judecății cererea de executare silită a fost depusă la data de 09.07.2014 pe rolul B.E.J.A. S.C.P.E.J. D., C. & Asociații (f.142), moment în care erau încă în vigoare dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. în forma anterioară pronunțării Curții Constituționale prin Decizia nr. 348/16.07.2014 și anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 138/2014 intrată în vigoare la data de 19.10.2014.
În aceste condiții instanța de executare, competentă să judece inclusiv contestațiile la executare formulate, este Judecătoria Sectorului 3, pe raza teritorială a căreia se afla sediul executorului judecătoresc (neavând importanță mutarea ulterioară a sediului biroului în sectorul 5), competența rămânând câștigată în favoarea acestei instanțe chiar dacă există o încheiere de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București.
Instanța va înlătura susținerile contestatorului, prin avocat, care a susținut că Judecătoria Sectorului 2 este competentă să judece contestația la executare întrucât executarea silită este imobiliară, iar încuviințarea executării silite a fost dispusă de această instanță, întrucât imobilul ce se execută se află în sectorul 2.
Instanța reține că Judecătoria Sectorului 2 a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 26.08.2014 pronunțată în dosarul nr._/300/2014 (f.100), ca urmare a incidenței prevederilor art. 819 C.proc.civ. în cauză (forma în vigoare la data începerii executării silite), care stabileau că, după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător.
Așadar, instanța constată că prevederile legal sus-citate sunt aplicabile doar încuviințării de executare silită, aspect ce rezultă atât din cuprinsul art. 819 C.proc.civ., cât și din situarea acestuia în cadrul Cărții V, Titlul 2, capitolul II, secțiunea a 2-a intitulată „Încuviințarea urmăririi imobiliare”, în timp ce în cazul contestației la executare codul de procedură civilă cuprinde dispoziții speciale, respectiv art. 713 C.proc.civ.
Prevederile art. 713 alin. 1 C.proc.civ. stabilesc că o contestație la executare se va introduce la instanța de executare, în timp ce prin alin. 2 teza a II-a al aceluiași articol se instituie o competență alternativă în cazul urmăririi silite a imobilelor în ipoteza în care imobilul executat se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, caz în care contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului, situație în care nu ne regăsim în cauză având în vedere că imobilul este situat în sectorul 2, deci în circumscripția aceleiași curți de apel cu sediul executorului judecătoresc din sectorul 3.
Nu poate fi primită o interpretare contrară în sensul că art. 819 C.proc.civ. ar stabili competența inclusiv pentru instanța care judecă și contestația la executare, întrucât în acest fel s-ar lipsi de conținut prevederile art. 713 alin. 2 teza a II-a, neputându-se concepe vreodată o situație când acestea ar mai putea fi aplicate.
Pentru a reține aceasta instanța are în vedere și principiul de drept care prevede că legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), adică în sensul în care ar putea produce efecte. Astfel, chiar și dacă s-ar susține că art. 819 C.proc.civ. este neclar și poate primi două înțelesuri, trebuie să interpretăm aceste dispoziții coroborat cu cele ale art. 713 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. și în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce nu ar putea produce niciunul.
Pentru aceste motive, instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, căreia îi va trimite de îndată dosarul, spre competentă soluționare, fiind instanță de executare prin raportare la sediul executorului judecătoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu.
Declină competența de judecare a acțiunii formulată de contestatorul M. V. S. cu domiciliul procesual ales în București, sector 4, .. 5, ., . cu intimata B. S.A. cu sediul în București, sector 2, .. 6A, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 08.06.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6003/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4165/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
