Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 11252/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 29.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare - încetare executare formulată de contestatorul V. O. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București SA și C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Cauza a fost lăsată, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la sfârșitul ședinței.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și arată că s-a depus la dosar, de către contestator, cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către contestator, invocă excepția inadmisibilității formulării plângerii contravenționale, excepție pe care o constată întemeiată, având în vedere calea procesuală aleasă, o astfel de cerere având ca obiect plângere contravențională prin care se solicită anularea procesului verbal, putând fi formulată pe cale separată, iar nu în cadrul unei contestații la executare, care se judecă după o procedură specială.
Instanța în temeiul art. 255 C. încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, considerând că această probă este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.05.2015 sub nr._ contestatorul V. O. C. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA a formulat contestație la executare solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 330/B/2015 al B. S. I. C.. De asemenea a solicitat să se anuleze procesul verbal . nr._/22.02.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat, în esență, că procesul verbal . nr._/22.02.2012, nu i-a fost comunicat în mod legal și că nu conține semnătura olografă a agentului constatator, astfel că nu constituie titlu executoriu, iar executarea este nelegală. De asemenea, a menționat că tariful de despăgubire a fost abrogat.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art.712 și urm. C.proc.civ., OG nr.2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr.188/2000, Ordinul nr.2550/C/14.11.2006, Decizia ICCJ nr.6/2015 și Legea nr.144/2012.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată învederând, în esență, că procesul verbal a fost comunicat în mod legal și că reprezintă titlul executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, a precizat că atâta timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare.
Intimata a mai susținut că aplicarea disp. Deciziei nr.10/2013 și 6/2015 ar echivala cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
În drept au fost invocate disp. art. 205 și urm. C.pr.civ.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat instanța reține următoarele:
Împotriva contestatorului a fost emis procesul verbal de contravenție . nr._/22.02.2012 prin care a fost amendat cu 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a plăti tariful de despăgubire de 28 Euro.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a formulat cerere de executare silită a procesului verbal de contravenție . nr._/22.02.2012 fiind format dosarul de executare nr. 330/B/2015 al B. S. I. C..
Potrivit art. 712 alin. 1 C.proc.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește Legea nr. 144/2012, instanța apreciază că este admisibilă contestația la executare cu privire la acest aspect prin prisma faptului că aceasta este o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Pe fondul motivului de nelegalitate, instanța reține că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă conform art. 662 alin. 1 C.proc.civ.
Prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, text care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În art. II din Legea nr. 144/2012, s-a prevăzut că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Având în vedere că prin art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 s-a desființat instituția tarifului de despăgubire pentru contravențiile comise împotriva regimului juridic al O.G. nr. 15/2002, iar conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, executarea silită s-a declanșat în mod nelegal pentru îndestularea unei creanțe al cărui caracter cert a încetat să mai existe odată cu . acestei norme contravenționale mai favorabile.
Prevederea de la art. II din Legea nr. 144/2012 este o normă contravențională, astfel încât aplicarea ei în timp trebuie să se supună principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din legea fundamentală.
Prin considerentele Deciziei nr. 385/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, Curtea Constituțională a stabilit că prevederea contestată are „caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire — suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta — textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală”.
Conform art. 12 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Corespunzător, dacă noul act normativ nu mai prevede sancțiunea inițială, aceasta nu se va mai aplica.
În legătură cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea Constituțională, în decizia nr. 228/2007, a arătat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută”.
Deși făcute în legătură cu art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aceste considerații sunt valabile, mutatis mutandis, și pentru alin. 2 din același articol.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că tariful de despăgubire nu mai putea fi solicitat după momentul abrogării art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, rămânând valabil făcute doar plățile, voluntare sau silite, efectuate până la acea dată, motivul de contestație fiind întemeiat.
Totodată, în ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii contravenționale instanța reține că potrivit prevederilor art.9 alineat 3 din OG 15/2002 actualizată procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Norma legală instituie un termen de prescripție derogatoriu atât de la aplicarea sancțiunii contravenționale cât și de la executarea acesteia.
Aplicabilitatea în speță a acestui termen redus de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, în ciuda faptului că art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, ulterior întocmirii procesului-verbal, dar pe parcursul procesului, este dată de principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile.
În sfera noțiunii de „lege mai favorabilă” intră nu doar actele normative care se referă la conținutul constitutiv al contravenției și al sancțiunii aplicabile ci și prevederile legale care guvernează materia condițiilor în care se poate angaja răspunderea contravențională, respectiv prescripția aplicării acesteia.
În speță, se poate reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost constatată la data de 08.09. 2011, iar procesul verbal a fost perfectat la mai mult de 30 de zile, respectiv la data de 22.02.2012, astfel că a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.
De asemenea, instanța învederează dispozițiile art. 638 alin. 1 pct. 3 Cod proc. civ., conform cărora constituie titluri executorii și pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Totodată, instanța reține că prin decizia nr. 6 pronunțată la data de 16 februarie 2015 în soluționarea unui recurs în interesul legii (Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25 martie 2015) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În considerentele acestei decizii, s-a mai reținut și că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 C.proc.civ., dar că această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
În ceea ce privește apărările intimatei conform cărora aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, instanța le consideră neîntemeiate având în vedere că potrivit art.517 C.proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel că decizia 6/2015 a ICCJ se aplică în toate litigiile ulterior publicării acesteia, iar lipsa caracterului de titlu executoriu a procesului verbal poate fi invocat pe calea contestației la executare.
În consecință, față de cele menționate anterior constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, precum și faptul că s-a pus în executare o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, conform art.663 C.proc.civ., instanța urmează să admită în parte cererea și să anuleze actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 330/B/2015 al B. S. I. C..
De asemenea, în condițiile art.45 alin.1 lit.f din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se va restitui contestatoarei suma de 45 lei achitată conform chitanței nr. 5586/07.05.2015, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, în cazul și la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de contestatorul V. O. C. cu domiciliul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București SA cu sediul în București, ., sector 6 și prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. SA cu sediul în C., Calea Severinului nr.17, județul D..
Anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 330/B/2015 al B. S. I. C..
Restituie contestatorului suma de 42 lei achitată conform chitanței nr.5586/07.05.2015 în cazul și la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 29.10.2015
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 5 ex/07.12.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2015.... → |
|---|
