Evacuare. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 8429/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect evacuare, privind pe reclamanții pârâți G. T. P. moștenitor al reclamantei G. P. E.-decedată și A. C. -moștenitoare a reclamantei I. E. E.-decedată și pe pârâții reclamanți D. I., D. N. și D. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții pârâti, prin apărător, și pârâta reclamantă D. I., personal și asistată de apărător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează: obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Apărătorul pârâților reclamanți susține că doamna expert, din punct de vedere al obiecțiunilor, nu a răspuns la acestea, depunând în scris motivele (f. 448-454). Acesta afirmă că se observă în al doilea raport de expertiză că imobilul este monument istoric, ceea ce afirmă și domnul expert T., însă cel de-al doilea expert nu a depus legitimația de expert cu această specializare. Mai afirmă că nici doamna profesor nu are specialitatea în monumente istorice și că aceasta nu a răspuns la toate obiecțiunile formulate, cu privire la racordarea la gaze susține că doamna expert nu o poate expertiza, deși domnul T. a calculat valoarea acestei racordări. De asemenea, susține că doamna expert nu a stabilit contravaloarea lucrărilor de racordare la gaze și canalizare, considerând că există un raport și înlocuind teza obligativității proprietarului cu cea a chiriașului. Mai afirmă că în prima expertiză s-au identificat camerele, bunurile, valoarea acestora, bunuri cu privire la care părțile nu au avut obiecțiuni, însă doamna expert nu le-a identificat, în pagina 3 a răspunsului acuzând pârâții reclamanți că au făcut afirmații tendențioase. Acesta afirmă că nu poate spune că este vorba de obiecțiuni ceea ce a depus, ci poate în funcție de ce a învederat și anexat poate o inspiră pe doamna profesor să stabilească această valoare, deși i s-au prezentat chitanțele dar reține că nu sunt lizibile. În final, solicită ca doamna expert să răspundă acestor cerințe și să se revină cu adresă în acest sens.
În replică, apărătorul reclamanților pârâți susține că după lecturarea notelor de ședință a constat că s-a răspuns la solicitări în cuprinsul expertizei, că nu se impune emiterea unei nou adrese către expert, că multă vreme a căutat un expert cu această specializare, că a făcut demersuri la Ministerul Culturii până să dea de acest expert și a făcut dovada că are calificarea să efectueze această expertiză. În ceea ce privește racordarea la gaze, susține că se poate folosi evaluarea domnului expert T., pe celelalte aspecte cea a doamnei profesor, precizând că aceasta s-a urcat pe acoperiș, a ieșit cu jumătate de corp, atât cât a putut, situația fiind alta chiar dacă părților adverse nu le convine, fiind planșe fotografice la dosar. Mai arată că imobilul era racordat la apă și canalizare înainte de venirea pârâților, doamna G. constatând că doar s-au înlocuit țevile cu privire la cheltuielile de îmbunătățire și de întreținere realizate până în anul 2005, moment până la care proprietar a fost ICRAL, acesta fiind cel care aproba lucările mari. Or, afirmă că la ICRAL nu există vreo cerere pentru efectuarea acestor lucrări, deci au efectuat doar lucrări de întreținere, impunându-se respingerea acestei cereri.
Instanța se declara lămurită cu privire la raportul de expertiză, apreciind că nu se impune revenirea cu adresă către expertul desemnat și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul acțiunii principale și al cererii reconvenționale.
Apărătorul reclamanților pârâți solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, admiterea în parte a cererii reconvenționale, omologarea raportului de expertiză întocmit de doamna expert G., pe aspectul racordării la gaze să se țină cont de valoarea stabilită de domnul expert T.. Cu privire la celelalte bunuri care pot fi ridicate din imobil, solicită ca pârâții să le ridice, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, urmând a depune chitanțele reprezentând onorariul de avocat ulterior, fiind în posesia părților.
Avocatul pârâților reclamanți solicită admiterea în parte a cererii precizatoare, pe evacuare să se decidă conform dreptului comun, iar cu privire la penalitățile solicitate și chirie solicită respingerea cererii având în vedere că nu s-a făcut dovada sumelor pretinse, nu s-a solicitat evaluarea acestora în raportul de expertiză, deși sunt 2 rapoarte de expertiză, pe care solicită să le omologheze instanța. Cu privire la raportul domnului T. solicită omologarea acestuia, că au un drept de retenție pentru îmbunătățirile efectuate la imobil, solicită să se omologheze valoarea stabilită de domnul T. având în vedere că doamna G. nu a răspuns obiectivelor. Acesta solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de cuantumul taxei judiciare de timbru, urmând a solicita onorariul de avocat pe cale separată. Acesta se opune solicitării de a depune onorariul de avocat o dată cu concluziile scrise.
Apărătorul reclamanților pârâți, în replică susține că va depune în cadrul ședinței de judecată chitanțele, iar conform art. 25 din Legea nr. 25/1996 pârâții sunt obligați la plata chiriei și a penalităților de întârziere, existând temei juridic pentru obligarea pârâților la plata acestor sume.
Avocatul pârâților reclamanți afirmă că există practică judiciară în acest sens, neexistând o modalitate de calcul, ci doar niște chitanțe parțiale.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 27.08.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. M. D. A.
Referat,
După strigarea cauzei, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă apărătorul reclamanților pârâți care depune dovada achitării onorariului de avocat (f. 355-356).
Grefier,
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8429
Ședința publică din data de 27.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: Ț. A. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect evacuare, privind pe reclamanții pârâți G. T. P. moștenitor al reclamantei G. P. E.-decedată și A. C. -moștenitoare a reclamantei I. E. E.-decedată și pe pârâții reclamanți D. I., D. N. și D. A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr._ la data de 19.08.2010,precizată la termenul de judecată din 21.06.2011 reclamantele G. P. E. și I. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții D. I., D. N., D. S. A. evacuarea pârâților din imobilul situat în București, Calea Moșilor, nr.77, sector 2 pe care îl ocupă fără titlu de la data de 09.04.2009 și până în prezent, ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de închiriere, obligarea pârâților la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare, la plata penalităților de întârziere aferente chiriei neplătite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea actiunii reclamantele au arătat că sunt proprietarele imobilului situat în București, Calea Moșilor, nr.77, sector 2, conform dispoziției nr.6072/19.06.2006 emisă de Primăria Municipiului București, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului sus menționat, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 republicată. In conformitate cu prevederile acestei dispoziții, între reclamante și pârâți a fost încheiat un nou contract de închiriere la data de 08.04.2007, cu privire la imobilul din București, Calea Moșilor, nr.77, sector 2, durata de valabilitate a contractului fiind stabilită până la data de 08.04.2009. Conform dispoziților art.IV alin.1 și 2 din contract, acesta putea fi prelungit numai cu acordul ambelor părți și numai cu renegocierea chiriei. Întrucât între părți nu a intervenit prelungirea contractului de închiriere pârâții au fost înștiințați, atât verbal cât și prin notificare scrisă, cu confirmare de primire că începând cu data de 01.07.2010 operează rezilieea contractului de închiriere. După expirarea termenului de închiriere pârâții ocupă imobilul fără titlu valabil, neputând invoca reinnoirea specială de drept tacită instituită de OUG nr.40/1999, deoarece au ieșit de sub incidența acesteia și ale cărei prevederi nu mai sunt aplicabile în speță.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.1436 și următ. Cod civil, legea nr.114/1996, orice altă prevedere legală aplicabilă în speță.
Actiunea a fost timbrata cu 459 lei taxă judiciara de timbru (fil.11, 50,51,53,75) 6,75 lei timbru judiciar.
La actiune reclamantele au anexat in xerocopie notificarea, contractul de închiriere.
Pârâții au formulat întâmpinare si au solicitat respingerea actiunii in evacuare, cu motivarea ca din interpretarea dispozițiilor art.14 alin.1 din OUG 40/1999 și art.2 alin.1 și 3 din același act normativ reiese că în situația neîndeplinirii cerințelor prevăzute de lege care stabilesc în sarcina proprietarului obligația de a-i notifica chiriașului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere, cu respectarea termenelor de comunicare a notificării, se produce reînnoirea acestui contract în temeiul art.22 alin.3 din OUG nr.40/1999. Notificarea reclamantelor nu îndeplinește condițiile expres cerute de dispozițiile art.14 coroborat cu dispozițiile art.22 din OUG nr.40/1999. Capătul de cerere vizând obligarea la plata contravalorii chiriei este inadmisibilă.
Pe cale reconventională au solicitat obligarea reclamantelor la plata unei despăgubiri reprezentând cuantumul îmbunătățirilor realizate de pârâți în calitate de chiriași și instituirea unui drept de retenție până la achitarea despăgubirii solicitate.
Cu privire la îmbunătățiri pârâții au arătat că acestea au constat în: instalarea gaze, canalizare, refacere acoperiș, refacere pavaj curte, refacere instalații electrice valoarea provizorie a acestora fiind de 42.000 lei.
În drept au invocat prevederile art.14, 22 din OUG 40/1999, art.1444 Cod civil.
Cererea reconventionala a fost timbrata cu 2299 lei taxa judiciara de timbru(fil.42, 7678,79) si 5 lei timbru judiciar.
Reclamantele au formulat întâmpinare la cererea reconvențională și au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, nedovedită și inadmisibilă.
La termenul de judecată din 21.06.2011 reclamantele și-au completat acțiunea și au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 5620 lei reprezentând chirie restantă aferentă perioadei mai 2010-iunie 2010, la plata penalităților de întârziere aferente acesteia, la plata chiriei restante și neîncasate și a penalităților de întârziere pentru perioada iulie 2011 până la executarea efectivă a hotărârii de evacuare.
La termenul de judecată din 06.12.2011 pârâții reclamanți au precizat cererea reconvențională și au arătat că suma solicitată cu titlu de despăgubiri reprezintă lucrările de reparații și instalații efectuate în imobil, respectiv: realizarea acoperișului imobilului, instalarea de jgheaburi, burlane, instalarea gazelor, canalizare și apă curentă, edificarea unei băi dotate cu toate instalațiile sanitare, gresie faianță, edificarea unei bucătării dotată cu toate instalațiile, gresie, faianță, renovarea interioarelor, renovarea parchetului, refacerea pavajului în curte.
La termenul de judecată din 11.09.2012 instanța a dispus introducerea în cauză a lui G. T. P., în calitate de reclamant, ca moștenitor al defunctei G. P. E..
La termenul de judecată din 26.11.2013 instanța a dispus introducerea în cauză a lui A. C., în calitate de reclamantă, ca moștenitoare a defunctei I. E. E..
Analizand probatoriul administrat în cauză, instanta retine urmatoarele:
Prin dispozitia Primarului General al Municipiului București nr.6072/16.06.2006(fil.72), a fost restituit in natura către I. E.-E. și G. E.-P. imobilul situat în București, Calea Moșilor, nr.77 comun cu ., sector 2 format din teren în suprafață de 663 mp și construcții tip B (P+1) și (S+P), cu excepția cotei de 12% din imobil.
La data de 08.04.2007 între G. P. E. și I. E. E., în calitate de proprietare și D. I., în calitate de chiriaș s-a încheiat un contract de inchiriere prin care s-a transmis dreptul de folosință asupra imobilului situat în București, Calea Moșilor, nr.77, sector 2(fil.7-9).
Durata contractului de închiriere a fost stabilită la 2 ani, cu începere de la 08.04.2007 până la data de 08.04.2009, prelungirea ulterioară a contractului fiind posibilă doar prin acordul scris al părților sau în condițiile prevăzute de lege.
Prin notificare(fil.6) pârâții reclamanți au fost înștiințați să evacueze spațiul închiriat începând cu data de 01.07.2010.
Potrivit art.1436 alin.1 Cod civil, locatiunea facuta pentru timp determinat inceteaza de la sine cu trecerea termenului și făra prealabilă instiintare.
Având in vedere mentiunile exprese din contractul de închiriere, in sensul ca termenul închirierii este pana la data de 08.04.2009, instanta constată că după această dată pârâții reclamanți ocupă imobilul situat in Bucuresti, Calea Moșilor, nr.77, sector 2 fără un titlu, ceea ce aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantilor pârâți, reglementat de art.480 Cod civil, astfel ca va admite actiunea formulata de acestia si va dispune evacuarea paratilor relamanți din imobilul in litigiu.
În ceea ce priveste cererea reclamantilor pârâți privind obligarea pârâților reclamanți la contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei 01.07._15 și în continuare, până la eliberarea efectivă a spațiului, instanta constată că este întemeiată, în persoana pârâtilor reclamanți fiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Pe temeiul art.103 din Legea nr.71/2011, răspunderea civilă delictuală este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Cum faptele prejudiciabile invocate de reclamanți vizează atât perioada anterioară cât și perioada ulterioară datei de 1 octombrie 2011, răspunderea civilă delictuală este guvernată de prevederile art.998-999 din Codul civil din 1864, respectiv art.1347 din Noul Cod Civil.
Chiar dacă reclamantii pârâți nu au inteles să evalueze prejudiciul tinând cont de nivelul chiriei ce ar fi putut fi obtinuta daca paratii nu ar fi ocupat abuziv apartamentul in discutie intre data incetarii contractului de inchiriere si pana in prezent, instanta apreciaza că prejudiciul este cert, întrucat in contractul de inchiriere încheiat la data de 08.04.2007 semnat de pârâți, cuantumul chiriei a fost stabilit cu certitudine la suma modică de 220 Lei/luna. Or, de la data incetarii contractului de inchiriere si pana la data prezentei au trecut mai mult de 6 ani, astfel încat reclamantii pârâți sunt indreptatiti la reparea pierderilor pe care le-au suferit datorită imposibilitatii de a exercita prerogativele dreptului de proprietate.
Pe cale de consecintă, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâții reclamanți, în solidar, să plătească reclamantilor pârâți suma de 13.420 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei 01.07._15. De asemenea, pârâții reclamanți vor fi obligați să plătească reclamanților pârâți suma de 220 lei lunar, cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință, începând cu data de 01.08.2015 și până a eliberarea efectivă a imobilului situat in Bucuresti, Calea Moșilor, nr.77, sector 2.
În schimb, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere deoarece, așa cum s-a menționat mai sus contractul de închiriere a încetat prin ajungerea la termen, iar după data de 08.04.2009 clauza penală nu mai produce efecte.
În ceea ce priveste cererea reconventională instanța reține că pârâta reclamantă D. I. a folosit imobilul din Bucuresti, ..77, ., în baza contractului de inchiriere nr.1570182L din 04.06.1999 incheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti(fil.146-149), respectiv în baza repartiției nr._/1981. Drepturile locative ale pârâților reclamanți D. N. și D. A. au derivat din faptul locuirii împreună cu D. I., în imobilul în litigiu.
Potrivit art.48 alin.1 din Legea nr.10/2001 chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
Având în vedere obiecțiunile formulate de reclamanții pârâți la raportul de expertiză, instanța a apreciat că aflarea părerii unui alt expert este utilă soluționării cauzei, astfel că, după ce expertul desemnat initial a depus răspunsul solicitat, a încuviințat, la solicitarea reclamantilor pârâți, efectuarea unei contraexpertize.
Analizând cele două expertize, instanța constată că doamna expert G. a argumentat pe larg și cu trimitere la dispozițiile legale și normativele tehnice ce stabilesc criteriile de individualizare recomandate de Corpul experților tehnici valoarea actualizată a lucrărilor efectuate de pârâții reclamanți, ținând cont de faptul că imobilul din Calea Moșilor, nr.77, sector 2 este clasat ca monument istoric, înscris pe Lista Monumentelor Istorice a Municipiului București
În aceste condiții instanța urmează a da eficiență expertizei efectuate de doamna expert G. A.-M. și va reține suma de 5029 lei ca valoare actualizată totală a lucrărilor efectuate de către pârâții reclamanți începând cu anul 1993. În ceea ce privește lucrările de racord gaze, urmează a fi avută în vedere poziția comună a părților referitor la existența și valoarea acestora de 5.899 lei.
Desi expertul a arătat că lucrările de construcții în cauză nu aduc un spor de valoare imobilului, instanța apreciază că acestea au caracter necesar și util în sensul prevederilor art.48 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Până la achitarea integrala a sumei de 10.928 lei de către reclamantii parati, instanta va admite petitul de instituire a unui drept de retentie asupra imobilului situat in Bucuresti, Calea Moșilor, nr.77, sector 2, in favoarea pârâtei reclamante D. I., aceasta fiind titulara contractului de închiriere și va respinge ca neîntemeiată cererea pârâților reclamanți D. N. și D. S.-A. de instituire în favoarea lor a unui drept de retenție asupra aceluiași imobil.
În baza art.274 Cod proc.civ, instanța va obliga pârâții reclamanți să plătească reclamanților pârâți 1965,75 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbre și onorariul expertului, proportional cu culpa procesuală a pârâților reclamanți.
Întrucât reclamanții pârâți nu au făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor aupra fondului cauzei, cerea acestora de obligare pârâților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea principală precizată de reclamanții pârâți G. T. P. cu domiciliul ales în, București, .. 2, . și A. C. cu domiciliul în București, .. 34, ., ., în contradictoriu cu pârâții reclamanți D. I., D. N. și D. S.-A., toți cu domiciliul în București, Calea Moșilor, nr. 77, ..
Admite in parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți D. I., D. N. și D. S.-A..
Dispune evacuarea pârâților reclamanți din imobilul situat in Bucuresti, Calea Moșilor, nr.77, sector 2.
Obligă pârâții reclamanți să plătească reclamanților pârâți suma de 13.420 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei 01.07._15.
Obligă pârâții reclamanți să plătească reclamanților pârâți suma de 220 lei lunar, cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință, începând cu data de 01.08.2015 și până a eliberarea efectivă a imobilului situat in Bucuresti, Calea Moșilor, nr.77, sector 2.
Obligă reclamanții parați sa plătească pârâților reclamanți suma de 10.928 lei, reprezentând contravaloarea lucrarilor de îmbunătățire.
Instituie in favoarea pârâtei reclamante D. I. un drept de retenție asupra imobilului situat in Bucuresti, Calea Moșilor, nr.77, sector 2 pana la achitarea integrală de către reclamanții parați a sumei de 10.928 lei .
Respinge in rest cererea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Obligă pârâții reclamanți sa plătească reclamanților pârâți suma de 1.965,75 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariul expertului.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților reclamanți la plata sumei de 5.250 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. M. Ț. A. C.
Red./Dact./M.L.M./Ț.A.C./ 4 ex./…09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4078/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6940/2015. Judecătoria... → |
|---|
