Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 21-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 10841/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel._,_,_
Fax. :_;_; e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 21.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. V.
Grefier: A. N. C.
Pe rolul se află pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „exercitarea autorității părintești – stabilire domiciliu minor, program de vizitare minor și pensie de întreținere ” și privind pe reclamanta-pârâtă I. L. Grațiela, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant V. L. R. și autoritățile tutelare P. S. 2 București și P. S. 6 București.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 12.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2015.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 NCPC, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 6 la data de 29.09.2014, reclamanta-pârâtă I. L.-GRAȚIELA a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant V. L.-R. și cu Autoritățile Tutelare P. S. 2 București și P. S. 6 București ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună stabilirea exercitării în comun de către ambii părinți a autorității părintești cu privire la minora V. M.-A.-M., stabilirea domiciliului minorei, născută la data de 25.07.2012 la mamă, obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, precum și stabilirea unui program de legături personale cu minora, două duminici pe lună, a doua și a patra, între orele 12.00-16.00 în prezența mamei, cu cheltuieli de judecată.
2. În motivarea acțiunii, reclamanta-pârâtă a învederat instanței de judecată că pe perioada cât a fost însărcinată pârâtul-reclamant nu a însoțit-o la nici un control, nu a susținut-o financiar și nu a manifestat nici un fel de interes pentru ea sau pentru copil. A precizat că după nașterea minorei, dată fiind această situație, i-a rugat pe părinții ei să o primească la domiciliul lor din București și să o ajute cu creșterea minorei, astfel că –sa mutat la aceștia, iar din luna septembrie 2012 și pârâtul s-a mutat împreună cu ea și cu minora la domiciliul părinților ei. În cerere s-a menționat că în perioada de conviețuire comună, pârâtul a început să aibă o atitudine și un comportament care au deteriorat continuu relația, ce s-a răsfrânt negativ asupra creșterii și educării minorei, astfel că pârâtul a părăsit definitiv locuința comună la data de 20.08.2014, după separarea în fapt acesta având mereu o atitudine intempestivă și un comportament agresiv.
3. În drept, reclamanta-pârâtă a invocat dispozițiile art.505 alin. (2) raportat la art. 503 alin. (1) și art. 483 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C.civ, art. 400, art. 496 alin. (3), art. 401 alin. (1), art. 402 alin. (1), art. 499, etc.
4. În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, interogatoriul pârâtei, precum și proba testimonială.
5. În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv certificat de naștere minoră . nr._ (fil. 8), dovada veniturilor obținute de reclamantă (fil. 9) C.I reclamantă (fil. 10), contract de vânzare- cumpărare.
6. Acțiunea introductivă de instanță a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, taxa judiciară de timbru în valoare de 80 lei fiind anulată și atașată la dosarul cauzei.
B. Apărările formulate. Cererea reconvențională
7. Legal citată cu copie de pe acțiune, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței de judecată admiterea cererii în sensul stabilirii exercitării autorității părintești comune, iar în ceea ce privește programul de vizită propus de către reclamantă admiterea în parte a cererii în sensul stabilirii unui program de vizită care să se desfășoare astfel:al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână de vineri ora 18.00 până duminică orele 18.00, cu luarea minorei de la domiciliul acesteia din București, ., .. 10, ., a doua zi de sărbătorile legale Anul Nou, C., Paști, Rusalii, C.. În esență, prin cererea reconvențională s-a arătat că până în august 2014 s-a ocupat de îngrijirea minorei, de creșterea acesteia, participând activ la băița minorei, jucându-se că aceasta, având de fiecare dată disponibilitatea, răbdarea și timpul necesar. S-a învederat că după despărțirea și separarea de minoră nu a mai fost lăsat să facă parte din viața acesteia, deoarece a fost dusă pe o perioadă de timp la bunicii materni și i s-a interzis să o vadă sau să o ia cu el.
C. Alte aspecte procesuale
8. Prin sentința civilă nr. 1145/12.02.2015 Judecătoria S. 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 2 București, dosarul fiind înregistrat sub prezentul nr. de dosar.
D. Probe
9. În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu un martor pentru fiecare dintre părți. În sedinta publică din data de 18.05.2015 instanța a încuviintat pentru reclamanta-pârâtă probele cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, respectiv numita I. O.-B. și pentru pârâtul-reclamant probele cu înscrisuri și cu martorul T. I. F., martori ce au fost audiați în ședința din 12.10.2015, declarațiile lor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
II. ÎN FAPT
10. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
11. Părțile au avut o relație de concubinaj, din care a rezultat minora V. M.-A.-M., născută la data de 25.07.2012, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ (fil. 8).
III. ÎN D.
- Reglementări incidente
12. Instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei de față prevederile legale din materia autorității părintești, având în vedere situația legală a părților, care nu au fost căsătorite și nici nu conviețuiesc.
13. Potrivit art. 505 alin. (2) NCC dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț. Potrivit art. 397 NCC (dispoziții din materia divorțului) după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Totodată, instanța se va raporta și la prevederile art. 398 NCC, care au incidență în cauză potrivit cărora dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți.
14. În ceea ce privește obligația de întreținere instanța se va raporta la art. 483 alin. (3) NCC, potrivit cărora ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, fiind astfel instituit principiul egalității în obligații a părinților cu privire la contribuția acestora la cheltuielile legate de creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorilor în raport de veniturile pe care le realizează. Conform disp. art. 516 și 524 Codul civil obligația de întreținere există între părinți și copii, având drept la întreținere acela care se află în stare de nevoie, neavând putința unui câștig din muncă sau din bunurile sale. Cu toate acestea, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie daca nu se poate întreține din munca sa, chiar daca ar avea bunuri ) potrivit art. 525 C. civ.) Potrivit disp. art. 527 NCC, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar întreținerea se stabilește până la o pătrime din câștig sau din muncă, în cazul unui copil (art. 529 NCC), în funcție de starea de nevoie a persoanei îndreptățite.
- Soluția instanței de judecată
15. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că acțiunea formulată de către reclamanta-pârâtă este întemeiată în parte, motiv pentru care o va admite în parte. Totodată, instanța constată că și cererea reconvențională este întemeiată în parte, astfel că instanța va admite în parte ambele cereri, va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei V. M.-A.-M., născută la data de 25.07.2012, să revină, în comun, ambilor părinți, va stabili domiciliul minorei V. M.-A.-M., născută la data de 25.07.2012, la mamă, îl va obliga pe pârâtul-reclamant la plata în favoarea minorei a pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar (în prezent suma de 1229 lei lunar), de la data introducerii acțiunii, 29.09.2014 și până la majoratul minorei și va încuviința pârâtului-reclamant dreptul de a avea legături personale cu copilul său minor, după un program care să corespundă interesului superior al fetiței.
16. Potrivit art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții vor exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl vor asocia pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.Autoritatea părintească se va exercita până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, ambii părinți răspunzând pentru creșterea copiilor lor minori. Potrivit noului Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri și însușirilor copilului. De asemenea, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. În acest scop, părinții sunt obligați:să coopereze cu copilul, să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea, să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia, să ia toate masurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului si să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formarii profesionale a copilului. Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului. Sunt interzise pedepsele fizice, precum și orice alte măsuri care pot afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului. Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri în alegerea unei religii, în condițiile legii. În acest scop, părinții vor ținea seama de opinia, vârsta și gradul de maturitate al copilului. Ei nu îl vor putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să-și aleagă singur credința religioasă. Părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor. Prin stabilirea în art. 493 cod civil a acestor drepturi și obligații în sarcina părinților, legiuitorul a vrut să accentueze necesitatea unei implicări conștiente și responsabile a părinților în îndrumarea continuă a copilului, atât în ceea ce privește dezvoltarea sa intelectuală, cât și conduita sa în societate, în mediul școlar și în relațiile cu alte persoane. Această obligație este apoi preluată în art.494din Codul civil, atunci când se punctează în mod particular limitele exercitării acestei supravegheri din partea părinților. Astfel, părinții nu pot, în afara unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului cu bunicii săi ori cu frații și surorile sale sau cu orice alte persoane, chiar dacă nu sunt rude cu el. Potrivit art. 495 Cod civil, părinții pot cere oricând instanței de tutelă înapoierea copilului.Instanța va avea în vedere interesul superior al copilului, putând proceda la respingerea cererii numai dacă înapoierea este în mod vădit contrară interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este in toate cazurile obligatorie.
17. Instanța are în vedere faptul că, în ceea ce privește părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic, acesta își păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința sa. În cazul în care este în interesul superior al copilului, instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept. Este in interesul minorului ca ambii parinti sa ia parte la procesul de decizie cu privire la toate deciziile importante pentru copii.
18. Având în vedere interesul superior al minorului, precum și faptul că există o înțelegere a părinților cu privire la acest capăt de cerere, instanța va încuviința ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinți conform art. 397 NCC. Interesul superior al copilului, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. (2), art. 31, art. 32 din Legea 272/2004privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, prevăzută de art. 397 din Noul Cod civil, este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior. Definită ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, autoritatea părintească aparține, potrivit Noului Cod Civil, ambilor părinți, care trebuie să o exercite numai în interesul superior al copilului. În acest sens, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile legii speciale în materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care afirmă prevalența principiului interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești (art. 2 din Legea nr. 272/2004). Interesul superior al copilului este punct de reper și atunci când există neînțelegeri între părinți asupra modului de îndeplinire a îndatoririlor părintești; în această ipoteză, instanța de tutelă are autoritate de a decide cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești, cu ascultarea părinților, a copiilor, după caz, precum și în funcție de concluziile raportului de anchetă socială.
19. Referitor la această noțiune, s-a arătat că exercițiul comun al autorității părintești atunci când părinții sunt căsătoriți presupune exercitarea tuturor drepturilor și obligațiilor părintești împreună și în mod egal de către ambii părinți, în fiecare zi. Astfel, dacă părinții conviețuiesc, ei vor exercita împreună și de comun acord toate drepturile și îndatoririle părintești, între aceștia fiind aplicabilă și prezumția mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 503 alin. (2) Cod Civil. Dacă însă aceștia nu conviețuiesc, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității în comun întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
20. Instanta constată că regula este exercitarea autoritătii părintesti în comun de către ambii părinti, exceptiile fiind prevăzute la art. 398 NCC. Instanța constată că în cauza dedusă judecătii, din probele administrate nu rezultă că s-ar impune exercitarea autorității părintești doar de către unul dintre părinți, nefiind incidente vreunul dintre cazurile expres prevăzute de lege sau vreo situație care să justifice luarea unei asemenea măsuri. De altfel, instanța va avea în vedere că părțile s-au înțeles asupra acestui aspect al exercitării comune a autorității părintești, instanța urmând să verifice dacă înțelegerea părinților este în interesul superior al fetiței.
21. Pentru considerentele expuse și având în vedere particularitățile prezentei spețe, astfel cum reies din probele administrate, instanța constată că în cauza dedusă judecății se impune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, iar domiciliul minorei urmează să fie stabilit la mamă, conform art. art. 400 alin. (2) Cod Civil. La luarea acestei hotărâri instanța va avea în vedere în primul rând nevoia de stabilitate a minorei care este foarte importantă pentru un copil de această vârstă, dar și atenția, grija și programul minorei, respectiv mediul cu care aceasta este obișnuită, în care a crescut și s-a dezvoltat. Instanța reține că și pârâtul-reclamant a fost de acord cu privire la stabilirea locuinței minorei la mamă, instanța apreciind, față de înțelegerea părților, raportat la interesul superior al copilului, că este în interesul fetiței, dată fiind nu doar vârsta destul de fragedă, ci și o anumită stabilitate, ca minora să aibă domiciliul la mamă. Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză rezultă că spațiul de locuit este corespunzător mobilat și întreținut, oferind condiții bune de locuit.
22. S-au avut în vedere și dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. (2), art. 31, art. 32 din Legea 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
23. Cu privire la pețitul referitor la programul de vizitare, instanța, luând act de programele solicitate de părți prin cererea de chemare în judecată și prin cererea reconvențională, având în vedere planul parental de legături personale, precum și toate aspectele cauzei va stabili un program de vizitare după cum urmează:
24. Cu titlu prealabil, instanța reține faptul că programul de legături personale urmează să fie stabilit raportat atât la vârsta minorei, cât și la alte aspecte, precum relația dintre cei doi părinți, condițiile de locuit ale acestora, necesitatea menținerii și dezvoltării unei legături armonioase cu ambii părinți etc. Instanța constată faptul că se impune ca tatăl să fie inclus din ce în ce mai mult în viața minorei pe măsură pe aceasta va crește (dependența unui copil foarte mic de mamă fiind mai mare).
25. Instanța va avea în vedere în primul rând nevoia de stabilitate a minorei, raportat la vârsta destul de fragedă. Instanța reține că este primordial asigurarea unui echilibru pentru copil. În ceea ce privește condițiile de locuit ale pârâtului-reclamant (necesar a fi analizate de instanță, pentru a vedea dacă se impune luarea minorei la domiciliul acestuia), instanța reține că din referatul de anchetă întocmit în cauză rezultă că imobilul este compus din 4 camere și dependințe, proprietatea sorei pârâtului-reclamant și a cumnatului, în care pârâtul ocupă o cameră de locuit, fără probleme igienico-sanitare, având așadar condiții bune. Din declarația martorului A. O. B. rezultă că minora nu are camera ei în imobilul în care locuiește pârâtul-reclamant, acest aspect fiind de altfel confirmat și de către martorul propus de către pârât, care a învederat instanței faptul că minora doarme cu pârâtul când vine la acesta. Instanța constată că inexistența, la acest moment a unei camere separate a minorei nu este de natură a conduce la lipsirea pârâtului-reclamant de dreptul de a avea legături cu fetița. Pe de altă parte, este necesar ca acesta să conștientizeze, raportat la declarațiile martorului reclamantei, că este necesar și obligatoriu pentru o bun creștere și dezvoltare a unui copil, mai ales la vârsta de 3 ani, să se respecte un program de somn, hrană, joacă, etc. bine stabilit. Având în vedere aceste elemente, instanța constată că nu s-a făcut dovada clară a unei conduite reprobabile a tatălui în ceea ce privește îndeplinirea îndatoririlor de părinte.
26. Prin urmare, instanța va stabili următorul program de vizitare, apreciind că acesta corespunde cel mai bine interesului superior al minorei:
- în lunile pare, al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână, de sâmbătă orele 10.00 și până duminică ora 18.00, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei și a aducerii ei înapoi la sfârșitul programului stabilit de instanță
- în lunile impare pare, primul și al treilea sfârșit de săptămână, de sâmbătă orele 10.00 și până duminică ora 18.00, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei și a aducerii ei înapoi la sfârșitul programului stabilit de instanță
-a doua zi cu ocazia sărbătorilor legale Anul Nou, Paști, Rusalii, C. cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei și a aducerii ei înapoi la sfârșitul programului stabilit de instanță
-tatăl va participa la ziua de naștere a minorei și la zilele de nume ale acesteia (25.07, 15.08 și respectiv 08.09), acestea urmând a fi petrecute de către ambii părinți împreună cu minora
-în anii pari 2 săptămâni în vacanța de vară, respectiv o săptămână în luna iulie și una în luna august după cum urmează 01.07.-07.07 și respectiv 01.08.-08.08, iar în anii impari respectiv o săptămână în luna iulie și una în luna august după cum urmează 15.07.-22.07 și respectiv 15.08.-22.08
27. Instanța constată că, raportat la vârsta minorei, stabilirea unui program de vineri până duminică nu este în interesul fetiței; totodată, având în vedere necesitatea respectării orelor de somn/masă la prânz, nu se impune stabilirea orei 15.00 ca oră de finalizare a programului, ora 18.00 fiind din acest punct de vedere mai potrivită.
28. Instanța subliniază faptul că relația unui părinte cu copilul său, mai ales la vârsta MIRUNEI nu reprezintă o relație matematică, ce urmează să se desfășoare exclusiv în baza unui program stabilit de instanță. Dincolo de acest program părinții sunt cei care trebuie să conștientizeze că este imperios necesar să comunice pentru ca minora să crească și să se dezvolte în condiții firești, avându-i pe amândoi aproape. În ceea ce privește neînțelegerile dintre părinți cu privire la programul de vizită pe perioada vacanței de vară, instanța constată că și mama trebuie să înțeleagă că este necesar ca însăși să dezvolte și să urmărească dezvoltarea unei relații armonioase tată-fiică, fiind în interesul fetiței să-și cunoască tată, să petreacă timp cu el, să nu dezvolte reacții de ură/frustrare față de părinte. În ceea ce îi privește pe copii, mai ales la vârsta de 3 ani, este necesar ca părinții să lase de-o parte egoismul și să se înțeleagă, să ia împreună decizii în interesul superior al copilului.
29. Cu privire la plata pensiei de întreținere, instanța reține următoarele:
30. Obligația legală de întreținere dintre părinți și copii este instituită cu caracter general prin dispozițiile art. 499 alin. (1) din Codul Civil, iar copilul minor este întreținut de părinții săi, obiectul întreținerii constând în asigurarea mijloacelor necesare traiului copilului minor și suportarea cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale acestuia. Reținând dispozițiile art. 529 alin. (1) din Codul Civil, potrivit cărora întreținerea este datorată în raport cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, precum și dispozițiile art. 525 alin. (1) din Codul Civil, potrivit cărora, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile generale și speciale pentru acordarea pensiei de întreținere, atât în persoana creditorului cât și în persoana debitorului acestei obligații legale.
31. În ceea ce privește starea de nevoie a minorului, aceasta este prezumată de lege, instanța urmând să aibă în vedere veniturile obținute de pârâtul-reclamant. Având în vedere dispozițiile art. 529 alin. (2) din Codul Civil, potrivit cărora pensia poate fi stabilită până la o pătrime din venituri atunci când este datorată pentru un copil, constată că se impune ca pârâtul să contribuie la întreținerea minorului cu 1/4 din venitul obținut, în prezent suma de 1229 ron lunar începând cu data introducerii acțiunii, conform art. 532 alin. (1) Cod civil, și până la majoratul minorei.
Asupra cheltuielilor de judecată
32. Instanța constată că acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată de manifestarea de voință expresă din partea părții, respectiv de principiul disponibilității, raportat la culpa procesuală a părților. Față de această împrejurare,având în vedere solicitarea părților, față de soluția de admitere în parte a ambelor acțiuni instanța va compensa parțial cheltuielile de judecată și în consecință îl va obliga pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3060 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocati, dovedit prin chitanțe depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1.Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta-pârâtă I. L.-GRAȚIELA, CNP_, cu domiciliul în București, ., ..B, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant V. L.-R., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Giulești nr. 420A, sector 6 și domiciliul ales la SCPA M. R., V. T. și Asociații, din București, ..6, ..3, ., sector 3 și cu Autoritatea Tutelară P. Sector 2 București, cu sediul în București, .-13, sector 2 și Autoritatea Tutelară P. Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
2. Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant V. L.-R. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă IANUC L.-GRAȚIELA și cu Autoritatea Tutelară P. Sector 2 București și Autoritatea Tutelară P. Sector 6 București.
3. Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei V. M.-A.-M., născută la data de 25.07.2012, să revină, în comun, ambilor părinți.
4. În baza art. 400 alin. (1) NCC stabilește domiciliul minorei V. M.-A.-M., născută la data de 25.07.2012, la mamă.
5. Obligă pe pârâtul-reclamant la plata în favoarea minorei a pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar (în prezent suma de 1229 lei lunar), de la data introducerii acțiunii, 29.09.2014 și până la majoratul minorei.
6. Încuviințează pârâtului-reclamant dreptul de a avea legături personale cu copilul său minor, după următorul program:
- în lunile pare, al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână, de sâmbătă orele 10.00 și până duminică ora 18.00, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei și a aducerii ei înapoi la sfârșitul programului stabilit de instanță
- în lunile impare pare, primul și al treilea sfârșit de săptămână, de sâmbătă orele 10.00 și până duminică ora 18.00, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei și a aducerii ei înapoi la sfârșitul programului stabilit de instanță
-a doua zi cu ocazia sărbătorilor legale Anul Nou, Paști, Rusalii, C. cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei și a aducerii ei înapoi la sfârșitul programului stabilit de instanță
-tatăl va participa la ziua de naștere a minorei și la zilele de nume ale acesteia (25.07, 15.08 și respectiv 08.09), acestea urmând a fi petrecute de către ambii părinți împreună cu minora
-în anii pari 2 săptămâni în vacanța de vară, respectiv o săptămână în luna iulie și una în luna august după cum urmează 01.07.-07.07 și respectiv 01.08.-08.08, iar în anii impari respectiv o săptămână în luna iulie și una în luna august după cum urmează 15.07.-22.07 și respectiv 15.08.-22.08
7. Pentru deplasările în străinătate pe perioada vacanțelor părțile urmează a-și da acordul reciproc în măsura în care se constată că respectiva deplasare este în interesul superior al minorei, în caz de refuz de acordare a avizului urmând a se adresa instanței de judecată în vederea supliniri consimțământului.
8. Admite în parte cererile părților privind obligarea la cheltuieli de judecată și, ca urmare a compensării parțiale a cheltuielilor de judecată obligă pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3060 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocati, dovedit prin chitanțe depuse la dosarul cauzei.
9. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, conform art. 466 alin. (1) NCPC raportat la art. 468 alin. (1) NCPC.
10. Apelul se va depune la Judecătoria S. 2 Bucuresti.
11. Hotărârea se va comunica părților în copie, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) NCPC.
12. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. V. A. N. C.
Redactat/Tehnoredactat G.V/C.A.N. 7 ex. imprimate la data de 23.10.2015
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 27-08-2015, Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6133/2015. Judecătoria... → |
|---|
