Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1209/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
INCHEIERE
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:P. V. L.
GREFIER:B. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect modificare masuri minor stabilite prin hotarare judecatoreasca , formulată de reclamantul S. A. G. în contradictoriu cu pârâta D. L. A. și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 2 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul prin aparator ales A. A., avand imputernicirea avocatiala . nr._/2013, pârâta prin aparator I. C. N. care depune delegatie de substituire a aparatorului ales I. N. I., avand imputernicirea avocatiala . nr._/2014, lipsa fiind reprezentantul legal al Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 2 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat, instanța, in baza art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile si acorda partilor cuvantul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin aparator, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulata, sa se stabileasca ca autoritatea parinteasca pentru minori sa se exercite in comun de parinti, sa se stabileasca programul de vizita solicitat de tata in interesul copiilor si ca obligatia de intretinere sa fie prestata in natura de tata. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Pârâta prin aparator, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulata in parte, sa se stabileasca ca autoritatea parinteasca pentru minori sa se exercite in comun de parinti, sa se stabileasca programul de vizita indicat de mama in interesul copiilor si ca obligatia de intretinere sa fie prestata in bani pentru considerentele aratate prin intampinare. Solicita admiterea cererii reconventionale, majorarea pensiei de intretinere in functie de veniturile reclamantului si nevoile minorilor, cu stabilirea pensiei in cota procentuala. Invedereaza ca stabilirea unui program de vizita in fiecare zi de marti si joi este excesiv si nu respecta interesul copiilor. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
În baza art. 394 C.pr.civ. instanța declara dezbaterile inchise si reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 04.02.2015 conform art. 396 alin. 1 C.pr.civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2015
PREȘEDINTE GREFIER,
P. V. LilianaBălașa F.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1209
Ședința publică din data de 04.02.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: P. V. L.
GREFIER: B. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect modificare masuri minor stabilite prin hotarare judecatoreasca , formulată de reclamantul S. A. G. în contradictoriu cu pârâta D. L. A. și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 2 București.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 28.01.2015, care fac parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015 conform art. 396 alin.1 C.pr.civ.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante în data de 03.10.2013, sub nr._ reclamantul S. A. G. în contradictoriu cu pârâta D. L. A. și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 2 București a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna modificarea masurilor dispuse prin sentinta civila nr. 1570/03.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._/301/2009, definitiva pri deciza nr. 268A/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si irevocabila prin decizia nr. 1503/09.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti cu privire la minorii S. A. C., născut la data de 11.12.1999 si S. Maia V., născută la data de 15.05.2008 în sensul ca autoritatea parinteasca sa se exercite in comun de parinti, sa se stabileasca urmatorul program de vizita pentru tata: finalurile de saptamana impare din an, incepand cu primul sfarsit de saptamana complet din an, de vineri orele 18,00 pana luni orele 08,00, cu obligatia de a-i aduce pe copii la unitatea de invatamant la finalul intervalului, in fiecare saptamana, martea si joia in intervalul orar 18,00 -20,00, cu dreptul de a lua copii direct de la unitatile de invatamant pe care le frecventeaza si obligatia de a-i aduce la domiciliul paratei la sfarsitul intervalului, jumatate din vacantele scolare, astfel cum sunt stabilite de Ministerul Educatiei, respectiv a doua jumatate din vacanta de vara, de la 01 august pana la 15 septembrie si a doua jumatate din vacantele de primavara si iarna, cu dreptul de a pleca in strainatate cu copii si obligatia de a-i aduce la domiciliul paratei la finele intervalului, doua zile de Paste, C., Revelion si Ziua Copilului, intre ajun orele 18,00 pana a doua zi de Paste orele 18,00, intre 24 decembrie orele 18,00 -26 decembrie orele 18,00, intre 30 decembrie orele 18,00 si 01 ianuarie orele 18,00, intre 31 mai orele 18,00 si 01 iunie orele 18,00, prin alternanta, o sarbatoare cu tatal, una cu mama, ziua de nastere a tatalui - 07 iulie, zilele onomastice - 8 si 30 noiembrie, Ziua N. a Tatalui - a doua duminica din luna mai conform Legii nr. 319/2009, in intervalul orar 09,00-20,00, cu posibilitatea celuilalt parinte de a participa la aniversare timp de doua ore, zilele de nastere si cele de onomastica ale copiilor prin alternanta, in intervalul orar 09,00 -20,00, cu posibilitatea celuilalt parinte de a participa la aniversare timp de doua ore, suplinirea consimtamantului paratei pentru obtinerea pasaportului turistic pentru copii si pentru plecarea cu acestia in strainatate in timpul vacantelor in care copii se afla in domiciliul tatalui, stabilirea obligatiei de intretinere in natura si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. 1570/03.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._/301/2009, definitiva prin deciza nr. 268A/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si irevocabila prin decizia nr. 1503/09.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-a desfacut casatoria partilor prin divort, minorii S. A. C., născut la data de 11.12.1999 si S. Maia V., născută la data de 15.05.2008, fiind incredintati mamei spre crestere si educare in baza Codului Familiei, tatal a fost obligat la plata unei pensii de intretinere de 310 lei/luna pentru fiecare copil si s-a stabilit urmatorul program de vizita: prima si a treia saptamana din luna, de vineri orele 19,00 pana duminica, orele 19,00, o luna in vacanta de vara, o saptamana in vacanta de iarna si doua are in domiciliul minorilor cu ocazia zilei de nastere a acestora.
In raport de art. 403 Cod civil, se impune modificarea acestor masuri intrucat s-au modificat imprejurarile avute de instanta la momentul pronuntarii hotararii mai sus aratata. In prezent varsta copiilor permite stabilirea unui program de vizita extins, programul de lucru al paratei o impiedica sa se ocupe de activitatile extrascolare ale copiilor - antrenamente sportive, meditatii -, copii sunt lasati in grija altor persoane in perioadele in care mama nu poate sa-i supravegheze si fara ca tatal sa fie imformat cu privire la acele persoane sau la locatiile in care se afla copii, incepand cu data de 01.09.2013 parata si minorii s-au mutat la o adresa pe care el nu o cunoaste astfel incat nu poate avea relatii personale cu minorii. Educatia copiilor a avut de suferit iar biatul a avut probleme de disciplina, au probleme de sanatate din cauza programului de masa haotic si a unei alimentatii necorespunzatoare, baiatul dezvoltand ulcer gastric. Din cauza lipsei de supraveghere minorul a fost implicat . care a necesitat internare, urmand tratament timp de o luna, perioada in care el i-a fost aproape din toate punctele de vedere. Potrivit noii legislatii, autoritatea parinteasca in comun este regula iar autoritatea exclusiva se impune doar pentru motive temeinice, motive care nu se regasesc in speta. Intreaga sa conduita anterioara in relatiile cu copii atesta ca se impune exercitarea autoritatii in comun. S-a ocupat de educatia si sanatatea minorilor, i-a inscris la diverse activitatii sportime, i-a dus la meditatii si chiar s-a internat in spital cu fetita. Se impune un program de vizita extins pentru ca el sa se poata ocupa de cei doi copii. Invedereaza ca are un program de lucru lejer care ii permite sa se ocupe de minori . Comunicarea cu parata este dificila astfel incat, in interesul minorilor, trebuie ca instanta sa suplineasca consimtamantului paratei pentru obtinerea pasaportului turistic pentru copii si pentru plecarea cu acestia in strainatate in timpul vacantelor in care copii se afla in domiciliul tatalui, cu obligatia de a informa pe mama in prealabil, cu cel putin o saptamana inainte, in privinta destinatiei, traseului, conditiilor de cazare, modalitatilor de contactare. Este de acord ca si paratei sa-i fie suplinit consimtamantul lui in acelasi conditii. Doreste sa presteze intretinere minorilor in natura intrucat aceasta este regula conform art. 530 cod civil iar aceasta modalitate este in interesul copiilor.
In drept au fost invocate dispozitii art. 194 C.pr.civ. Si art. 403 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrata conform OUG 80/2013.
A solicitat proba cu inscrisuri, fiind anexate in copie carte identitate parat, certificat informare mediere nr. 48/22.08.2013 si proces verbal nr. 66/09.09.2013 emise de Birou de Mediator A. -C. V., cerere mediere, contract mediere, adrese emise de DGASPC sector 2 Bucuresti, referat situatie minori, caracterizari minori efectuate de scoala/gradinita, procura data de parata unei persoane care sa ingrijeasca minorii, adeverinta venituri nr._/14.05.2014 emisa de Oficiul Nattional pentru Jocuri de N., interogatoriul paratei, audierea minorilor, evaluare psihologica minori, planse foto, testimoniala, precum si orice alte probe utile solutionarii cauzei.
S-a efectuat ancheta psiho-sociala la domiciliul reclamantului, fiind depus referatul nr. 5472/02.06.2014 intocmit de Autoritatea Tutelara S. 3 Bucuresti.
La data de 10.06.2014 parata a depus intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat admiterea in parte a actiunii si admiterea cererii reconventionale.
A aratat ca actiunea se afla sub semnul continuei hartueli la care este supusa de catre reclamant care doreste sa se implice in viata sa prin intermediul copiilor. Nu respecta programul de vizita stabilit de instanta, doreste sa vina la minori cand doreste, fara sa anunte in prealabil, incalcandu-i dreptul la intimitate si la un trai netulburat desi ea a cooperat in interesul minorilor. Acest comportament rezulta chiar din inscrisurile depuse de reclamant, el fiind cel care a initiat diverse sesizari si plangeri penale. Reclamantul se comporta ca si cum el are numai drepturi, nu si obligatii. Nu-si respecta promisiunile si nu vine sa ia minorii cand partile stabilesc acest lucru, stiind ca astfel ii perturba activitatea profesionala.
Este de acord cu exercitarea autoritatii parintesti in comun in contextul noii reglementari legislative cu conditia ca reclamantul sa nu o hartuiasca si mai mult. Precizeaza ca prin cererea introductiva reclamantul a facut declaratii neadevarate intrucat cunoaste foarte bine domiciliul minorilor si tendentioase in sensul ca baiatul a suferit accidentul rutier din vina ei. Sunt total gratuite si cu totul ipocrite celelalte afirmatii din cererea de chemare in judecata intrucat totul s-a intamplat cu acordul acestuia, inclusiv lasarea copiilor sub supravegherea altor persoane. A lasat procura unei prietene, D-na N. D., doar pentru o perioada in care a lipsit din tara in interes de serviciu dar reclamantul a pastrat legatura cu aceasta. Copii nu sunt dusi in locuri stranii ci doar in vizita la bunica materna . Judetul Teleorman. Mai mult, si reclamantul ii lasa pe minori in grija unei doamne “ Tanti N.”.
Este de acord cu urmatorul program de vizita: in prima si a treia saptamana din luna, de vineri orele 18,00 pana luni, orele 8,00, cu obligatia tatalui de a-i duce pe copii la scoala, jumatate din vacantele scolare dar datele concrete sa fie stabilite in comun in raport de concediile parintilor, alternativ ziua minorilor, . si in celalalt fata, timp de 3 ore, dupa programul scolar, ziua de nastere a reclamantului, timp de 3 ore, sarbatorile de Paste si C., alternativ, in functie si de perioadele din vacantele respective.
Celelalte solicitari ale reclamantului sunt excesive, nu sunt in interesul copiilor, reclamantul ignorand ca minorii au un program pe care trebuie sa-l urmeze si ca acestia au nevoie de stabilitate. Minorul, in varsta de 15 ani, refuza sa mearga la tata motivat de faptul ca nu il lasa sa petreaca timpul cu prietenii si colegii de scoala. De fiecare data cand vine sa ia minorii, reclamantul o hartuieste. Capatul de cerere privind suplinirea consimtamantului ei la deplasarea minorilor in strainatare este lipsit de interes intrucat reclamantul nu i-a solicitat niciodata acordul pentru deplasarea copiilor in strainatate iar ea nu se opune. Mai mult, autoritatile de frontiera solicita consimtamantul ambilor parinti pentru fiecare deplasare, un acord dat de catre instanta la modul general nu poate produce efecte.
Stabilirea obligatiei de intretinere in natura nu este oportuna intrucat ar amplifica contactul dintre parinti, in conditiile in care, asa cum a aratat deja, ea este agresata de comportamentul reclamantului.
Prin cererea reconventionala solicita majorarea obligatiei de intretinere stabilita prin sentinta civila nr. 1570/03.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._/301/2009, definitiva pri deciza nr. 268A/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si irevocabila prin decizia nr. 1503/09.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti intrucat in prezent atat veniturile reclamantului cat si nevoile minorilor s-au marit.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 402, 529 Codcivil si art. 205 si 209 C.pr.civ.
A solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului si testimoniala.
A anexat in copie urmatoarele inscrisuri: certificat nastere . nr._ emis de P. Sectorului 6 Bucuresti, certificat nastere . nr._ emis de P. Sectorului 6 Bucuresti, adeverinta venituri emisa de Institutul Clinic Fundeni, dovada plati activitati extrascolare minori, adrese emise de DGASPC S. 2, buletin analize medicale minor, rezolutii parchet la plangerile reclamantului,
La data de 22.07.2014 reclamantul a depus raspuns la intampinare si intampinare la cererea reconventionala solicitand respingerea apararilor paratei cu privire la asa zisa hartuiala. A precizat ca doar nu a fost de acord cu actele de mironosita ale paratei sau cu mofturile nejustificate ale acesteia. Inca din timpul casatoriei dadea dovada de neseriozitate atunci cand trebuia sa ia decizii cu privire la copii. Nu-l mai intereaza parata decat ca mama a copiilor lui. Au avut discutii doar cu privire la carentele educationale ale baiatului. A apelat la autoritati doar cand parata a incercat sa-i ingradeasca drepturile cu privire la minori. Doreste sa se ocupe de copii, acesta fiind motivul pentru care a solicitat sporirea responsabilitatilor. Desi parata arata ca nu si-a indeplinit obligatiile precizeaza ca el a tinut legatura cu dirigintele baiatului si cu educatea fetitei, a participat la toate sedintele cu parintii, la toate serbarile si a contribuit constant la toate cheltuielile legate de educatia lor. Obligatia de intretinere stabilita de instanta a fost majorata inca de la data stabilirii ei. A facut plangeri la politie doar pentru ca parata i-a incalcat dreptul de vizita iar aceasta a primit NUP intrucat drepturilor tatilor nu sunt respectate. Nimeni nu intelege ca si un barbat poate fi abuzat. Parata face garzi suplimentare, acesta fiind motivul esecului ca parinte. Chiar daca baiatul avea varsta de 14 ani trebuia supravegheat atunci cand trecea . care parata a vazut ca ignora orice sfat. Baiatul a avut ulcer inainte de a implini varsta de 14 ani, ceea ce nu este normal pentru un copil iar bunica materna locuieste in Bistrita, copii fiind lasati in judetul Teleorman in grija unor vecini. S-a interesat de minori si in afara programului de vizita intrucat parata nu-l informeaza niciodata cu privire la copii. Doreste programul extins solicitat prin actiune intrucat tinerea copiilor departe de tata poate avea consecinte nefaste. Prin programul de marti si joi nu s-ar perturba programul copiilor, ba acestia ar fi mai bine supravegheati. Este de retinut ca baiatul a obtinut la capacitate nota 4,87. Nu a putut face nici contestatie intrucat parata plecase cu minorii in vacanta in Turcia. In zilele de marti si joi ar duce copii la meditatii intrucat acestia nu merg cand nu sunt la el. Nu poate fi de acord ca minorii sa-si neglizeze viitorul .
In cadrul cererii de reexaminare a renuntat la judecata capatului de cerere avand ca obiect suplinire consimtamant.
Nu se gandeste la binele copiilor ci la propriul confort atunci cand nu doreste ca el sa presteze obligatia de intretinere in natura si este de rea-credinta cand afirma ca vine la copii doar cu un pachet de biscuiti. Cum si pana in prezent a contribuit la intretinerea minorilor si in natura se impune stabilirea acestei obligatii in natura.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 201 ain. 2 si 209 alin. 5 C.pr.civ.
A anexat medii minor din clasele V-VIII si ex. capacitate.
S-a efectuat ancheta psiho-sociala la domiciliul paratei, fiind depus referatul nr._/07.08.2014 intocmit de Autoritatea Tutelara S. 2 Bucuresti.
La data de 09.09.2014 parata a depus raspuns la intampinarea la cererea reconventionala prin care a aratat ca modalitatea de redactare a intampinarii arata aroganta si modalitatea sfidatoare in care prezinta reclamantul situatia. Totul este rastalmacit in favoarea sa. O prezinta ca fiind o persoana lipsita de responsabilitate care nu are nici o contributie la cresterea copiilor. A inceput sa se intrebe daca exercitarea autoritatii in comun poate functiona in conditiile in care exista atatea neantelegeri. A aratat ca ultima plangere penala impotriva ei a fost formulata de reclamant la data de 16.07.2014, deci in timpul acestui proces, fiind evident ca acesta o hartuieste. A invocat ca nu cunoaste domiciliul copiilor desi ambii copii poseda telefoane mobile si pot fi contactati de tata in orice moment. Este de acord ca programul de la sfarsitul saptamanii sa fie incuviintat din doua in doua saptamani, de vineri orele 18,00 pana luni, orele 8,00 cu obligatia reclamantului de a duce copii la unitatea de invatamant. Stabilirea unui program de vizita in zilele de marti si joi ar crea probleme copiilor ca si pana in prezent intrucat ar fi scosi din rutina lor zilnica, fiind mai mult pe drumuri. Nu s-a opus niciodata ca tatal sa se intalneasca cu minorii in afara programului de vizita daca copii au dorit acest lucru. Prin stabilirea obligatie de intretinere in natura reclamantul ar putea sa-i controleze viata
In drept au fost invocate dispozitiile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
S-a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului si testimoniala.
La termenul de judecata din 15.10.2014 instanta a luat act, dupa ascultarea partilor, ca este investita pe cererea principala cu modificari masuri dispuse cu privire la minori in baza art. 403 Cod civil, respectiv exercitare autoritate parinteasca in comun si stabilire program de vizita, reclamantul renuntand la judecata capatului de cerere avand ca obiect suplinire consimtamant iar pe cererea reconventionala cu majorarea obligatiei de intretinere in bani.
Desi partile nu au solicitat si stabilirea domiciliului minorilor la unul dintre parinti, aceasta se impune in cadrul exercitarii autoritatii parintesti, fiind unul dintre elementele principale.
Din cererile si sustinerile partilor rezulta ca ambii parinti inteleg ca domiciliul minorilor sa fie la mama.
Au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatoriile partilor si testimoniala, fiind audiati martorii R. C. propus de reclamant
La data de 24.11.2014, in baza art. 264 Cod civil in referire la art. 226 C.pr.civ. A fost audiat minorul S. A. C. care a declarat ca parintii sai sunt despartiti de 5 ani, ca el locuieste cu mama, ca doreste sa locuiasca cu aceasta si in continuare, ca ea este cea care il intelege si il ingrijeste foarte bine si ca vrea sa aiba legaturi cu tatal sau, precizand insa ca acesta nu il intelege si nu tine cont de opiniile lui.
In cadrul probei cu inscrisuri, reclamantul a depus un set inscrisuri ( filele 150-236).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentinta civila nr. 1570/03.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._/301/2009, definitiva pri deciza nr. 268A/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si irevocabila prin decizia nr. 1503/09.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-a desfacut casatoria partilor prin divort, minorii S. A. C., născut la data de 11.12.1999 si S. Maia V., născută la data de 15.05.2008 au fost incredintati spre crestere si educare mamei, tatal a fost obligat la plata unei pensii de intretinere de 310 lei/luna pentru fiecare copil si s-a stabilit urmatorul program de vizita: prima si a treia saptamana din luna, de vineri orele 19,00 pana duminica, orele 19,00, o luna in vacanta de vara, o saptamana in vacanta de iarna si doua are in domiciliul minorilor cu ocazia zilei de nastere a acestora.
Potrivit art. 403 din Codul civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori iar potrivit art. 397 din Codul civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Cum la data pronunțării sentinței civile nr.1570/03.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._/301/2009, definitiva si irevocabila, în dreptul intern nu era cunoscută noțiunea prevăzută de art. 397 Cod Civil, instanța constată, având în vedere interesul superior al copilului dar si acordul părților, că se impune modificare măsurii în sensul stabilirii exercitării autorității părintești în comun de către cei doi părinți.
În cadrul acestei noțiuni, instanța trebuie sa stabileasca locuința minorului, obligatia de intretinere, programul de vizită al părintelui cu care minorul nu va locui în chip statornic, dreptul de informare si dreptul de deplasare al minorului in tara si strainatate, în funcție de probele administrate în cauză și în interesul superior al minorului.
Noua instituție recunoaște în mod explicit dreptul fundamental al copiilor de a fi crescuți și îngrijiți de către ambii părinți, indiferent de raporturile juridice dintre aceștia, prevăzându-se faptul că după divorț autoritatea părintească revine ambilor părinți. De asemenea Noul Cod Civil a adus noutăți legate de preferința de plată a obligației de întreținere în natură și de obligația instanței de a stabili explicit locuința minorului.
Păstrarea autorității părintești exercitate în mod unic doar de către mamă este împotriva interesului superior al copilului așa cum este reliefat de către noul cod civil (titlul Autoritatea Părintească, precum și secțiunea Paragraful Efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori) de către Legea 272/2004 (art. 30 și următoarele) dar și de numeroase studii ale științelor sociale care arată beneficiul incontestabil pe care copiii îl au ca urmare a implementării autorității părintești comune în familiile ce trec prin experiența separării.
Menținerea acestei prevederi de încredințare a copilului doar către mamă ar reprezenta o diferență gravă de tratament între reclamant și toți ceilalți părinți care divorțează în condițiile noului cod civil, cu atât mai mult cu cât, atât vechea cât și noua legislație prevăd faptul că, în materia relațiilor dintre părinți și copii o hotărâre nu este niciodată definitivă, putând fi supusă revizuirii atunci când condițiile sub care hotărârea a fost dată s-au schimbat.
Simplul fapt al schimbării atât de dramatice a legislației privitoare la relațiile dintre părinți și copiii lor minori, după divorț, prin . unui cod civil modern mult mai bine adaptat realităților sociale actuale, reprezintă un motiv suficient de a revedea măsurile privitoare la copii, fiind evident că prevederile noului Cod Civil sunt mai utile copiilor decât cele oferite de către Codul Familiei, normă juridică care făcea referire la realități sociale valabile la mijlocul secolului trecut.
Tot noul cod civil are un articol special care menționează imperativ posibilitatea restaurării autorității părintești pentru părinții cărora le-a fost retrasă această autoritate. Chiar dacă art. 512 Cod civil se referă la părinții decăzuți din drepturile părintești pe motivul că la un anumit moment au reprezentat un pericol pentru copil, este evident că reinstaurarea totală a autorității părintești e cu atât mai necesară în cazul părinților care s-au preocupat întotdeauna cu responsabilitate de creșterea și educarea minorilor și nu au reprezentat niciodată un pericol pentru copii.
Un motiv subsidiar este legat și de faptul că reclamantul este nemultumit de situatia scolara a copiilor si doreste sa se ocupe mai mult de educatia acestora.
Potrivit art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Părinții vor exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl vor asocia pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Autoritatea părintească se va exercita până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, ambii părinți răspunzând pentru creșterea copiilor lor minori.
Potrivit noului Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri și însușirilor copilului . De asemenea, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. În acest scop, părinții sunt obligați:să coopereze cu copilul, să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea, să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia, să ia toate masurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului si să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formarii profesionale a copilului. Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului. Sunt interzise pedepsele fizice, precum și orice alte măsuri care pot afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului. Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri în alegerea unei religii, în condițiile legii. În acest scop, părinții vor ținea seama de opinia, vârsta și gradul de maturitate al copilului. Ei nu îl vor putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să-și aleagă singur credința religioasă. Părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor. Prin stabilirea în art. 493 Cod civil a acestor drepturi și obligații în sarcina părinților, legiuitorul a vrut să accentueze necesitatea unei implicări conștiente și responsabile a părinților în îndrumarea continuă a copilului, atât în ceea ce privește dezvoltarea sa intelectuală, cât și conduita sa în societate, în mediul școlar și în relațiile cu alte persoane. Această obligație este apoi preluată în art.494din Codul civil, atunci când se punctează în mod particular limitele exercitării acestei supravegheri din partea părinților. Astfel, părinții nu pot, în afara unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului cu bunicii săi ori cu frații și surorile sale sau cu orice alte persoane, chiar dacă nu sunt rude cu el. Ascultarea copilului este in toate cazurile obligatorie.
În ceea ce privește părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic, acesta își păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința sa. În cazul în care este în interesul superior al copilului, instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept.
Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. În cazul în care părinții nu se pot înțelege, ei se vor adresa din nou instanței de judecată, aceasta hotărând, desigur tot potrivit interesului superior al copilului. Și în cadrul acestei proceduri, instanța va avea în vedere concluziile raportului de anchetă psiho-socială, îi va asculta pe părinți și, în mod obligatoriu, pe copil.
Este in interesul minorului ca ambii parinti sa ia parte la procesul de decizie cu privire la toate deciziile importante pentru copil. Aceste decizii trebuie comunicate copilului doar daca parintii s-au inteles si sub nici o forma copilul nu trebuie sa asiste la neantelegerile parintilor in procesul decizional .
Copilul are dreptul de a avea doi parinti pe care trebuie sa fie lasat sa ii iubeasca fara frica sau fara a se simti vinovat fata de celalat parinte, de a dezvolta in mod independent o relatie de calitate cu fiecare dintre cei doi parinti, de a nu fi expus la discutiile in contradictoriu purtate de parinti, respectiv de a nu fi pus sa aleaga care dintre cei doi parinti are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui parinte cu privire la celalt parinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celalat parinte, precum si de atitudini care desconsidera pe celalalt parinte, de a nu fi obligat sa povesteasca despre activitatile pe care le desfasoara cu celalalt parinte, respectiv de a fi obligat sa spioneze pe celalalt parinte sau noua familiei a celuilalt parinte.
Având în vedere interesul superior al minorilor dar si faptul ca din probele dosarului nu rezulta vreun motiv care sa faca necesara aplicarea art. 398 alin.1 din Codul Civil, instanța va încuviința ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinți conform art. 397 din Codul civil .
Tatal trebuie sa inteleaga ca duritatea nu are ce cauta in relatiile sale cu minorii si cu mama acestora, duritate pe care o recunoaste in mod explicit prin intampinarea la cererea reconventionala si sa constientizeze ca ambii parinti sunt egali astfel incat sa lase orgoliul si faptul “ ca le stie pe toate” si sa gaseasca o cale normala de comunicare cu parata intrucat aceasta a fost dispusa la dialog tot timpul astfel cum rezulta din declaratiile martorilor in cauza. Mai mult, trebuie sa intelega ca plangerile penale si alte sesizari pe care le formuleaza sistematic impotriva paratei nu pot duce la un dialog normal iar copii nu au decat de suferit din cauza tensiunii dintre parinti.
Având în vedere conditiile locative optime oferite de mama minorilor, faptul ca de la divort minorii au locuit cu mama, dorinta expresa a minorului A. C. dar si faptul ca raportat la varsta copiilor, acestia au nevoie in primul rand de ingrijirea si prezenta mamei, prezenta absolut necesara ca factor psihologic pentru o buna dezvoltare intelectuala, morala si fizica a copiilor, instanța va încuviința ca locuința minorilor să fie la mamă, în București conform art. 400 alin. 1 din Codul Civil.
Mama nu va putea schimba domiciliul minorilor decât cu încuviințarea tatalui sau, în cazul în care nu există acord, aceasta se va adresa instanței de tutelă.
Astfel cum prevede art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în cauzele soluționate de către instanțele judecătorești, iar în conformitate cu art. 31 alin. 1 și 2 din același act normativ, ambii părinți sunt responsabili de creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situațiile lor materiale, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil, iar aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport de ansamblul criteriilor, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea minorei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că mama poate oferi minorilor condiții bune de creștere, respectiv locuiește într-un apartament cu trei camere si dependinte, corespunzător mobilata și îngrijita, realizează venituri in cuantum de 1.800 lei lunar și este ajutata la îngrijirea minorilor.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. 2, art. 31, art. 32 din Legea 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește obligatia de întreținere în favoarea minorilor, instanța reține faptul că ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, fără a deosebi după cu aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați. În același sens sunt și dispozițiile art. 487 din Codul Civil, potrivit cărora părinții sunt obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui.
Obligația legală de întreținere dintre părinți și copii este instituită cu caracter general prin dispozițiile art. 499 alin. 1 din Codul Civil, iar copilul minor este întreținut de părinții săi, obiectul întreținerii constând în asigurarea mijloacelor necesare traiului copilului minor și suportarea cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale acestuia.
Reținând dispozițiile art. 529 alin. 1 din Codul Civil, potrivit cărora întreținerea este datorată în raport cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, precum și dispozițiile art. 525 alin. 1 din Codul Civil, potrivit cărora, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile generale și speciale pentru acordarea pensiei de întreținere atât în persoana creditorului cât și în persoana debitorului acestei obligații legale.
În ceea ce privește starea de nevoie a minorilor, aceasta este prezumată de lege, iar existența mijloacelor materiale ale reclamantului a fost stabilită din actele depuse la dosarul cauzei, neexistând o altă persoană obligată cu prioritate înaintea sa la executarea obligației de întreținere în favoarea minorilor
Având în vedere dispozițiile art. 529 alin. 2 din Codul Civil, potrivit cărora pensia poate fi stabilită până la o pătrime din venituri atunci când este datorată pentru un copil precum și veniturile partilor instanța, în raport de prevederile art. 402 alin. 1 coroborat cu art. 499 alin. 1 din Codul Civil, constata ca se impune ca parintii sa contribuie la intretinerea minorilor cu 33% din veniturile nete obtinute fiecare.
Instanta retine ca executarea în natură a obligației de întreținere este reglementată de art. 530 din Codul civil, ca executarea în natură a obligației de întreținere reprezintă regula, și nu excepția, această concluzie riesind modul de redactare a art. 530 Cod Civil, care, în primul alineat arată cum se execută obligația de întreținere (în natură), iar, în alineatul al doilea, arată că numai dacă nu se realizează de bunăvoie executarea acestei obligații în natură, se va dispune executarea prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Prin urmare, stabilirea unei pensii de întreținere în bani reprezintă o situație de excepție, care intervine numai atunci când nu se execută în natură, de bunăvoie, obligația de întreținere.
În ceea ce priveste sustinerea paratei cum ca aceasta modalitate de executare a obligației de întreținere ii va tulbura linistea, se constata ca este obligatoriu ca partile sa gaseasca o cale de comunicare in interesul superior al minorilor si cum deja reclamantului i s-a pus in vedere aceasta situatie, urmeaza ca si parata sa faca tot posibililul pentru a evita conflictele cu tatal minorilor.
Reglementarea obligației de întreținere din prezent este fundamental diferită față de cea existentă sub imperiul fostului Cod al familiei, unde executarea în natură se situa pe aceeași treaptă cu plata unei pensii în bani, dând posibilitatea instanței să aleagă oricare dintre aceste variante.
Executarea în natură a obligației de întreținere ar trebui să fie relativ simplă, în sensul că părinții obligați la întreținere ar trebui (i) să pună la dispoziția copilului minor cele necesare traiului și (ii) să suporte cheltuielile de educație, învățătură și pregătire profesională.
Schimbarea modalității de executare a obligației de întreținere este posibila atunci cand, pe parcursul prestării întreținerii, unul dintre părinți ajunge la concluzia că i-ar fi mai convenabilă o altă modalitate de executare a obligației decât cea stabilită inițial. Spre exemplu, un părinte “nerezident” ( parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic)care inițial a convenit să plătească o pensie de întreținere în bani, poate ajunge la concluzia că este mai bine atât pentru el cât și pentru copil să își execute obligația de întreținere în natură.
Singura situație în care s-ar putea refuza o asemenea schimbare a modalității de executare ar putea interveni doar atunci când pensia de întreținere plătibilă în bani a fost stabilită ca sancțiune pentru neexecutarea obligației în natură. Într-o asemenea situație, părintele în cauză este afectat de o prezumție că nu își execută obligația în natură și, de aceea, este în interesul copilului să se mențină plata pensiei de întreținere.
În cauza dedusa judecatii nu s-a facut dovada ca tatal nu a asigurat intretinere minorului, ba mai mult, chiar martora propusa de parata a declarat ca tatal a contribuit la intretinerea minorilor chiar si peste pensia stabilita in bani.
Desi stabilirea unui cuantum cu privire la executarea obligației în natură pare a nu fi compatibilă cu ideea de executare în natură a obligației de întreținere intrucat reglementarea din noul cod civil cu privire la executarea obligației de întreținere în natură este menită să asigure un grad ridicat de implicare a fiecărui părinte în viața copilului său, prin cunoașterea și aprecierea nevoilor acestuia și prin contribuția corespunzătoare la acoperirea acestor nevoi, totuși, stabilirea unui cuantum pentru executarea în natură a obligației de întreținere este de un real folos practic, pentru a se evita viziunile diferite ale părinților cu privire la nevoile efective ale copilului și neînțelegerile ce ar putea decurge din asemenea diferențe de opinii.
Se mai retine ca fiecare dintre cei doi părinți trebuie să pună la dispoziția copilului alimente și îmbrăcăminte, conform nevoilor rezonabile ale copilului în cuantumul impus de instanță. Cu siguranță, acest aspect va necesita o bună cooperare între părinți, în sensul de a conveni asupra celor necesare și a modului în care fiecare dintre ei urmează să le furnizeze. Din această perspectivă, se poate afirma că această modalitate de executare a obligației de întreținere “forțează” părinții să devină rezonabili și să coopereze. Astfel, manifestări extreme din partea unuia dintre părinți, precum solicitarea unor produse alimentare “exotice” sau a unor produse de îmbrăcăminte “scumpe” vor putea fi blocate de opoziția celuilalt părinte, însoțită de oferirea de către acesta a unor produse normale, fără ca prin acest mod de a proceda acest din urmă părinte să fie considerat a nu-și îndeplini, cu rea-credință, obligația de întreținere.
Pe de altă parte, va fi aspectul cheltuielilor de educare, învățătură și pregătire profesională (să le numim “de școlarizare”). Aici executarea în natură pare a implica un element bănesc. Problema devine importantă, atunci când pentru școlarizare este necesară plata unor taxe sau contribuții sau este necesară achiziționarea unor obiecte cu un preț ridicat. În rest, micile produse necesare în cadrul procesului de școlarizare (rechizite, uniformă) pot, la fel de bine, să se încadreze în sintagma de “asigurare a celor necesare traiului”.
Atunci însă când pentru școlarizare este necesară plata unor taxe sau contribuții sau este necesară achiziționarea unor obiecte cu un preț ridicat, se pune problema plății unor sume de bani, de către fiecare dintre părinții respectivi, fără ca prin aceasta să ne aflăm în prezența unei situații incompatibile cu executarea în natură sau de transformare implicită a executării în natură în pensie de întreținere în bani. Dimpotrivă, dincolo de acoperirea acestor cheltuieli, fiecare dintre părinți va continua să asigure cele necesare traiului în mod normal, în natură, ca și anterior respectivelor cheltuieli. In măsura în care părinții nu decid altfel, cheltuielile respective trebuie acoperite cu luarea în considerare a principiului proporționalității avut în vedere de art. 521 cod civil si posibilităților efective ale debitorului întreținerii (conform art. 527 cod civil coroborat cu art. 529 alin. (1) cod civil).
Cu siguranță, executarea în natură a obligație de întreținere este de natură, la prima vedere, a speria părinții: certitudinea primirii de către părintele “rezident” a unei sume lunare de bani este înlocuită cu aparenta incertitudine a primirii celor necesare traiului. Problema este una falsă. Dimpotrivă, executarea în natură a obligației de întreținere confera o . avantaje.
În primul rând, această modalitate de executare este în directă legătură cu autoritatea părintească în comun. Această nouă instituție, benefică fără îndoială copilului, presupune o mai strânsă cooperare între părinți, o echilibrare a rolului acestora în viața, creșterea și educarea copilului. Din această perspectivă, executarea în natură a obligației de întreținere nu face altceva decât să completeze în mod fericit această cooperare dintre părinți, determinând conștientizarea de către fiecare dintre ei a nevoilor reale ale copilului, cu efecte benefice asupra implicării și prezenței efective a părintelui în viața copilului.
În al doilea rând, executarea în natură a obligației de întreținere rezolvă și o . probleme practice ce apar atunci când se stabilește o pensie de întreținere în bani. Cel mai vizibil exemplu este cel al vacanței copilului sau al perioadelor în care copilul locuiește cu părintele “nerezident”: executarea în natură a obligației de întreținere nu va determina schimbarea comportamentului celor doi părinți, aceștia continuând ca și înainte să ofere copilului cele necesare traiului. Singura diferență, minoră, va fi o inversare a transportului, părintele “rezident” trebuind să aducă părintelui “nerezident” eventualele alimente și haine. Prin comparație, în cazul unei pensii de întreținere stabilită în bani, va exista întotdeauna o întrebare dacă părintele “nerezident” mai datorează pensia de întreținere pe perioada cât copilul locuiește cu el (mai ales dacă această perioadă este una mai lungă) sau dacă nu cumva părintele “rezident” ar trebui să plătească pensie părintelui “nerezident” în respectiva perioadă.
Un alt exemplu al beneficiilor este o echilibrare a poziției părinților și o eliminare a diverselor frustrări: este îndeobște cunoscut că, deși legea folosește sintagma “până la 25%/o treime/o jumătate din venitul net”, permițând și coborârea sub aceste limite, instanțele stabilesc întotdeauna pensia de întreținere în bani la maximul prevăzut de lege. În multe cazuri, acest maxim este extrem de generos, astfel încât pensia de întreținere nu este atât în beneficiul copilului, cât al părintelui “rezident”. Adăugând la aceasta imposibilitatea părintelui plătitor al pensiei de a controla dacă suma pe care o plătește beneficiază exclusiv copilului, ne vom afla în prezența unei frustrări a părintelui plătitor, marcată uneori de dorința de a nu plăti o asemenea pensie. Din această perspectivă, executarea obligației de întreținere în natură ar elimina aceste dezechilibre iar, în același timp, prin sancțiunea pensiei în bani în caz de neexecutare, se va bucura și de o constrângere suficientă pentru părintele în cauză.
Prin urmare, executarea în natură a obligației de întreținere, dincolo de aparentele dezavantaje, este, în realitate, mult mai benefică atât în ce privește implicarea efectivă a fiecărui părinte în viața copilului, cât și din perspectiva relațiilor de cooperare dintre părinți, inclusiv în cadrul mai larg al autorități părintești în comun.
In aceste conditii, instanta va stabili ca parintii sa execute obligatia de intretinere in natura in limita a 33 % din veniturile nete, fiecare.
Potrivit art. 401 alin. 1 din Codul Civil, parintele cu care copilul nu locuieste in mod statornic, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Conform art. 2 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor ceea ce arata ca acesta este determinant in stabilirea modalitatii in care parintele divortat cu care copii nu locuiesc, urmeaza sa pastreze legaturile personale cu acestia.
Interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste, in egala masura, in Codul Civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibrul socio-afectiv si la viata de familie.
Tot astfel, potrivit art. 9 din Conventia cu privire la drepturile copilului ( ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990), statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai, decat daca aceasta separare este in interesul suprem al copilului iar limitarea exercitarii acestui drept se poate realiza in conditiile legii, daca exista motive temeinice, de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului ( art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra dreptul copilului de a avea legaturi personale cu ambii parinti iar din acest text legal rezulta ca legiuitorul a consacrat atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie iar art. 22 din Legea nr. 272/2004 consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie.
Din probele dosarului rezulta ca tatal a fost preocupat de contactele sale cu minorii iar aceasta preocupare si grija manifestata de parinte, care pastreaza nu numai dreptul, dar si obligatia de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copilului nu pot fi limitate intrucat nu ar fi in interesul copiilor .
Legaturile personale cu minorii au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre parintele caruia nu i-au fost incredintati copii iar pentru realizarea efectiva a acestei legaturi, trebuie sa se tina cont si de durata de timp in care parintele are legaturi cu minorii, de interesul manifestat de parinte in acest sens, de varsta copiilor si de capacitatea acestora de a intelege nevoia legaturilor mai stranse cu tatal, specifica varstei si sexului.
In speta nu s-a dovedit ca legaturile personale viitoare dintre copii si tata ar dauna primului, ba, dimpotriva, o legatura mai stransa ar fi benefica minorilor.
Se apreciaza ca, in spiritul bunei-credinte si al intelegerii, in interesul superior al copilului, principial ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera incat copii sa se bucure de prezenta, afectiunea, de grija si de cresterea din partea ambilor parinti .
Modalitățile de exercitare a drepturilor părintești recunoscute aceluia dintre părinți căruia nu i-au fost încredințați copiii (dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, pe scurt, potrivit terminologiei curente, „dreptul de a avea legături personale cu copilul”) se stabilesc pe cale convențională de către părinții aflați în divorț sau divorțați și, numai în subsidiar, de către instanța de judecată, fie în cadrul procesului de divorț, fie în cadrul unei acțiuni ulterioare.
Ca forme concrete de înfăptuire, părintele poate vizita copilul la domiciliul părintelui în a cărui grijă se află, poate găzdui copilul la domiciliul său, inclusiv în perioada vacanțelor școlare. În principiu, faptul că părinții domiciliază în localități diferite nu are o semnificație deosebită, putându-se permite părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul să-l ia cu sine pentru scurte perioade de timp; totuși, o atare măsură nu poate fi dispusă dacă, indiferent din ce împrejurări (vârsta fragedă a copilului, starea precară a sănătății sale, etc.), ar contraveni interesului superior al copilului (art. 16 din Legea nr. 272/2004). De asemenea, părintele poate coresponda cu copilul sau poate stabili orice altă formă de comunicare, poate transmite informații copilului și este îndreptățit să primească informații privitoare la copil (inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare).
În orice caz, stabilirea practică a planului de legături personale dintre părinte și copil nu trebuie să lipsească demersul de orice finalitate. Exercitarea abuzivă de către părinte a drepturilor ce i-aufost conferite față de persoana copilului încredințat celuilalt soț,de natură a stânjeni sau periclita procesul de creștere, educare,instruire și formare a acestuia, îndreptățește instanța sesizată princererea celuilalt părinte să dispună limitarea, suspendarea sauchiar suprimarea acestui drept al părintelui, în funcție de natura șigravitatea abaterilor constatate.
Astfel, parata va fi obligata sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu minorii dupa programul ce urmeaza a fi stabilit de instanta conform art. 401 alin. 2 din Codul Civil în interesul superior al minorului.
La stabilirea in concret a programului, instanta va avea in vedere relatia dintre tata si minori, disponibilitatea reclamantului dar si faptul ca minorii trebuie sa petreaca un timp suficient cu tatal lor pentru o dezvoltare armonioasa. Totodata, se va avea in vedere varsta copiilor si faptul ca acestia trebuie sa aiba un program bine stabilit la varsta lor, stabilitatea fiind unul dintre elementele necesare unei bune dezvoltari a minorului.
In consecinta, se impune stabilirea unui program care sa nu ii afecteze pe minori dar cu respectarea statuarilor CEDO din cauzele Monory vs. Romania si Ungaria, Ignaccolo-Zenide vs Romania si Pini, Bertini, Manera si Atripaldi vs. Romania intrucat reclamantul si minorii trebuie sa se poata bucura reciproc unul de compania celuilalt, doar asa fiind respectat dreptul la viata de familie prev. de art. 8 CEDO.
Instanta va avea in vedere ca programul solicitat de reclamant nu este in interesul minorilor intrucat perturba programul copiilor odata la doua zile ceea ce nu poate fi acceptat . In schimb, programul acceptat de parata apare rezonabil in raport cu toate celelalte criterii pe care instanta le-a aminitit.
Accesul părintelui la informatii privitoare la minor este reglementat de către Legea nr. 272/2004 și reprezintă un drept fundamental al oricărui părinte fată de copiii săi. Acest drept nu poate fi restrictionat decât de către instanta de judecată atunci când furnizarea acestor informații către părintele în cauză ar contraveni interesului superior al copilului. În România sunt însă mulți părinti care, în urma divortului nu mai reusesc să aibă acces la informatiile privitoare la copil datorită unor sentinte judecătoresti neclare si a necunoasterii de către părintii ce primesc încredintarea minorilor a obligatiilor lor legale.
Astfel, parintele la care minorul nu locuieste in mod statornic are dreptul sa fie informat cu privire la schimbarea domiciliului minorului, nu doar cel în drept ci și cel faptic, cu privire la locatia unde copilul se află (în caz că aceasta este schimbată temporar, pentru mai mult de o zi, din orice motive inclusiv activităti de turism împreună cu părintele custodian), precum și detaliile de contact (număr de telefon, adresă poștală) unde acesta poate fi contactat la acea locatie, cu privire la bolile sau simptomele de boală apărute, data și ora programărilor la medic pentru consultatii (înainte de realizarea consultatiei), medicul care a realizat consultatia, tratamentele urmate, vaccinurile la care copilul va fi supus, situatia scolară a copilului, notele obtinute la scoală, concursurile sau competitiile scolare la care acesta ia parte, cu privire la evenimentele și festivitătile scolare la care copilul ia parte (serbări, festivităti de deschidere a anului scolar, de premiere, etc.), data și ora ședintelor cu părintii, a serbărilor sau a festivitătilor scolare, cu privire la înscrierea copilului la cercuri sau cluburi scolare, înscrierea copilului la diferite activităti extra-scolare (sportive, artistice, etc.), cu privire data și ora diferitelor petreceri la care copilul este invitat și/sau va participa, cu privire la persoanele cu care copilul intră în contact regulat sau cvasi-permanent: bone, baby-sitter, alte persoane din anturajul părintelui custodian, etc.
În consecinta, tatal poate vizita minorul la scoala in programul stabilit de institutia de invatamant si poate participa la sedintele cu parintii ori alte actiuni ale acestor institutii.
Potrivit art. 406 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul poate sa renunte la judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta de judecata, fie prin cerere scrisa .
In consecinta, fata de cererea reclamantului cu privire la cererea avand ca obiect suplinire consimtamant, instanta va lua act de renuntarea la judecata conform art. 406 alin. 6 C.pr.civ.
În raport de prevederile art. 451 si 453 C.pr.civ. se va lua act ca ambele parti au invederat instantei ca inteleg sa solicite cheltuieli de judecata pe cale separata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamantul S. A. G., CNP_, cu domiciliul în Bucuresti, .. 30, ., ., sector 3 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, Șoseaua P. nr-29, ., . la C.. Av. A. A. în contradictoriu cu pârâta D. L. A., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura în Bucuresti, ., ., parter, . la C.. av. N. I. și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 2 București, cu sediul în București, .-13, sector 2.
Ia act ca reclamantul a renuntat la judecata cererii avand ca obiect suplinire consimtamant parata pentru obtinerea pasaportului turistic pentru copii si pentru plecarea cu acestia in strainatate in timpul vacantelor in care copii se afla in domiciliul tatalui.
Respinge cererea reconvențională ca neantemeiată .
Modifică măsurile stabilite prin sentinta civila nr. 1570/03.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._/301/2009, definitiva prin deciza nr. 268A/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si irevocabila prin decizia nr. 1503/09.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti cu privire la minorii S. A. C., născut la data de 11.12.1999 si S. Maia V., născută la data de 15.05.2008 în sensul că:
În baza art. 397 din Codul Civil, autoritatea părinteasca revine ambilor părinți astfel:
Domiciliul minorilor este la mamă, în București.
Mama nu poate schimba domiciliul minorilor decât cu acordul tatălui .
Programul de legături personale ale tatălui: o data la doua săptămâni, de vineri orele 18,00 până luni, orele 08,00, cand tatăl are obligatia sa duca minorii la unitatea de invatamant frecventata, cu excepția perioadelor din vacante cand minorii trebuie sa stea cu mama, în anii impari, prima și a doua zi de P., în anii pari, zilele de 24, 25 și 26 Decembrie, în anii impari perioada 27.12-05.01. si ziua de nastere a minorului A. C. ( timp de 5 ore in functie de programul minorilor), în anii pari ziua de nastere a minorei Maia V. ( timp de 5 ore in functie de programul minorilor), in fiecare an, ziua de nastere a tatalui ( timp de 5 ore in functie de programul minorilor) si perioada 01 august - 10 septembrie.
Tata poate vizita minorii la școală în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și poate participa la ședințele cu părinții ori alte acțiuni ale instituțiilor de învățământ.
În cazul în care copii suferă de o boala mama este obligata să il anunțe pe tată in 24 ore din momentul in care a aflat iar eventualele cheltuieli materiale sunt suportate in cote egale.
Regulile cu privire la educarea copiilor -regulile să fie aceleasi în ambele case, privind cresterea si educarea minorilor în domeniile importante din viata lor.
Problemele importante în legătură cu minorii asupra cărora părinții decid împreună sunt: activitătile si performantele scolare, activităti extrascolare (excursii, tabere, cursuri, competitii), starea de sănătate, grupul de prieteni, religia minorilor si frecventa participărilor la serviciul religios .
Deciziile în legătură cu problemele curente ce vor fi luate separat - de parintele sub supravegherea caruia se afla minorii: rutina zilnică, efectuarea temelor, alimentatie, cumpărături (îmbrăcăminte, încălțăminte)
Rezolvarea disputelor atunci când părintii trebuie să ia decizii împreună – mediator.
Obligatia de intretinere - parintii contribuie la întreținerea minorilor în natura, în limita maxima a 33% din veniturile nete obtinute lunar fiecare pentru ambii copii, incepand cu data pronuntarii prezentei hotarari si pana la majoratul minorilor.
Schimbul de informatii cu privire la copii – telefonic.
Îngrijirea copiilor în lipsa părintilor – bunicii.
Ocazii si evenimente speciale – participarea ambilor părinți.
Activităti extrascolare – se ocupă tata.
Transportarea minorilor între cele două case – se ocupă tata.
Mentinerea contactului cu minorii când acestia sunt cu celălalt părinte – prin telefon.
Mentinerea legăturilor cu membrii familiei extinse- fără restricții.
Ia act că părtile inteleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Executorie de drept conform art. 448 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. pe capetele de cerere avand ca obiect stabilirea modului de exercitare a autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorilor si stabilirea obligatiei de intretinere.
Pronunțată în ședintă publică, azi 04.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
P. V. L. B. F.
Red. Jud.PVL
5 ex. 05.02.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1898/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4984/2015. Judecătoria... → |
|---|
