Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5961/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5961/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 5961/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr.5961
Ședința publică din data de 27.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitare autoritate părintească privind pe reclamanta T. M. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. A. S..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.05.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr._, reclamanta T. M. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. A. S. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună exercițiul comun al autorității părintești, de către ambii părinți, cu privire la minora născută din conviețuirea părților, S. B. M.; stabilirea locuinței acesteia la mamă; de asemena obligarea paratului la plata pensiei de intretinere către minora, de la data introducerii acțiunii si până la majorat.
În fapt, arată reclamanta că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora S. B. M., născuta la data de 27.10.2010. Se mai arată că minora locuiește împreună cu reclamanta încă de la naștere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art 505 coroborat cu art.397 si 400, 402 C.civ.
În dovedirea pretențiilor, s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriu.
La data de 11.03.2015 reclamanta depune la dosar o cerere precizatoare prin care solicită instanței să ia act de convenția intervenită între părți la data de 07.03.2015.
La data de 17.04.2015, pârâtul depune la dosar întâmpinare prin care solicită a se lua act de convenția încheiată între părți la 07.03.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 27.10.2010, în urma relației de concubinaj a părților, s-a născut minora S. B. M., după cum rezultă din certificatul de naștere . nr._/17.11.2010, eliberat de Primăria Sectorului 4 București (fl.29).
Minora locuiește împreună cu mama sa, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Sector 2 București. Tatăl o ia pe minoră la domiciliul său aproximativ o săptămână în fiecare lună, precum și în vacanțe, când pleacă în excursii împreună cu aceasta. Din declarațiile date de mamă în fața reprezentanților autorității tutelare rezultă că tatăl contribuie lunar cu suma de 2000 lei la cheltuielile de creștere și educare a minorei.
În ceea ce privește convenția încheiată între părți la data de 07.03.2015, instanța reține că aceasta are valoarea unei învoieli a părinților în sensul art.506 C.proc.civ., instanța urmând să verifice dacă aceasta este în interesul superior al minorei, conform art.263 C.proc.civ.
Cu privire la exercitarea autorității părintești în privința minorei, instanța reține că, potrivit art. 483 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, revenind, în principiu, în egală măsură, ambilor părinți. În acest sens, art. 487 cod civil stabilește că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
Prin urmare, în această materie, legiuitorul a instituit principiul codeciziei, autoritatea părintească exercitându-se cu privire la minor, ca regulă, de către ambii părinți, acestora revenindu-le deopotrivă răspunderea pentru creșterea copilului.
În consecință, exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la copilul minor constituie o excepție de la regulă, de strictă interpretare și aplicare, care își găsește incidența, doar în condițiile probării unor motive temeinice, apte să justifice scindarea ocrotirii copilului, în interesul superior al acestuia din urmă.
Din probele administrate în cauză nu e rezultat existența vreunui motiv temeinic care să justifice luare unei măsuri excepționale precum scindarea autorității părintești. Dimpotrivă, învoiala părților este în sensul exercitării în comun a autorității părintești, în acest sens fiind și concluziile referatului de anchetă psihosocială.
Prin urmare, instanța apreciază că este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Cu privire la punctele 2 și 3 din convenția părților, instanța reține că acestea nu au valoarea unor capete de cerere distincte, părțile detaliind modul de exercitare a autorității părintești. Astfel, părțile s-au înțeles ca deciziile majore cu privire la copil să fie luate de către ambii părinți, cele de zi cu zi urmând a fi luate de mamă, minora urmând să locuiască împreună cu aceasta. Totodată, mama s-a angajat ca până la majoratul minorei să nu își schimbe domiciliul sau reședința din București sau pe o rază de 40 km în jurul capitalei fără acordul prealabil al tatălui.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorei, instanța reține că, potrivit referatului de anchetă socială dispus a fi efectuat în cauză, după despărțirea în fapt a părților, care s-a produs când minora avea doar trei luni, aceasta a rămas în grija mamei, care s-a ocupat în principal de creșterea, și educarea acesteia.
Pentru aceste motive, ținând cont și de învoiala părților, instanța reține că este în interesul superior al minorei să rămână în mediul în care a locuit practic de la naștere, motiv pentru care va stabili locuința acesteia la mamă.
Obligația de întreținere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori, constând în asigurarea mijloacelor necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale, în temeiul solidarității familiale, precum și a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral și material din partea membrilor.
Existența, cuantumul, precum și modalitățile de executare ale acesteia se stabilesc în raport de situația concretă în care se găsesc părțile, respectiv, în funcție de starea de nevoie a celui de pretinde întreținerea și posibilitățile materiale ale celui obligat să asigure întreținerea.
În conformitate cu dispozițiile art.525 alin.1 Cod Civil, starea de nevoie a minorului care nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, este prezumată de legiuitor, iar potrivit art. 527 Cod Civil, cel care are datoria de a presta întreținere, potrivit ierarhiei imperativ stabilite de lege, poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ținând seama de veniturile, bunurile sale, posibilitățile de realizare ale acestora, precum și celelalte obligații existente în sarcina sa.
Examinând situația de fapt din prezenta cauză, în raport de criteriile stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate, instanța reține că minora S. B. M., în vârstă de 4 ani și 8 luni, se află, în prezent, în îngrijirea mamei, neavând posibilitatea asigurării mijloacelor proprii de întreținere prin prestarea unei activități producatoare de venituri, în lipsa capacității de muncă.
Totodată, instanța are în vedere necesitățile specifice vârstei copilului respectiv nivelul cheltuielilor obișnuite, curente pentru hrană, îmbracăminte, bonă, precum și cheltuielile cu educația, minora fiind înscrisă la grădinița particulară Alfred Fronius.
În acest sens, instanța reține că starea de nevoie a minoruluieste prezumată de legiuitor, chiar dacă acesta ar deține bunuri, în conformitate cu dispozițiile art. 525 alin. 1 Cod Civil.
Din convenția semnată de părți la data de 07.03.2015 reiese că tatăl s-a obligat să plătească o pensie de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 2500 lei/lună la care se adaugă jumătate din cheltuielile cu bona, precum și plata integrală a grădiniței Alfred Froniu. În ședința din 12.05.2015 părțile au arătat că solicită obligarea tatălui la plata unei pensii fixe de 2500 lei/lună, urmând ca celelalte obligații asumate prin convenție, nedeterminate ca sumă, să fie achitate de bunăvoie.
Având în vedere cele sus-menționate, precum și învoiala părților, astfel cum aceasta rezultă din convenția scrisă și din precizările făcute în ședința din 12.05.2015, instanța va dispune, în temeiul art.529 alin.1 C.proc.civ., obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere de 2500 lei lunar de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la majoratul acesteia.
În temeiul art.531 alin.2 C.civ. pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează, de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
În ceea ce privește punctul 4 din convenția încheiată între părți la data de 07.03.2015, potrivit căreia tatăl are dreptul să ia copilul timp de 10 zile în fiecare lună, instanța a calificat acest capăt de cerere ca fiind stabilire program vizitare minor, părțile arătând că renunță la acest capăt de cerere, urmând ca pârâtul să păstreze legăturile personale cu minorul prin înțelegere de comun acord cu reclamanta.
Pentru aceste motive, instanța urmează să ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind stabilirea unui program de vizitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta T. M. I., domiciliată în sector 2, București, .. 85-93, ., . în contradictoriu cu pârâtul S. R. A. S., domiciliat în sector 2, București, .. 158.
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei S. B. M., ns la 27.10.2010, să se realizeze de către ambii părinți. Stabilește locuința minorei S. B. M. la mamă.
Obligă pârâtul la plata în favoarea minorei S. B. M. a unei pensii de întreținere în cuantum de 2500 lei/lună, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la majorat.
În temeiul art. 531 alin. 2 Cod Civil, pensia de întreținere se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect stabilire program de vizitare minor.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2015.
Președinte Grefier
G. –O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 4 ex/04.06.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Hotărâre din 02-02-2015,... → |
|---|
