Întoarcere executare. Sentința nr. 6599/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6599/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 6599/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6599
Ședința publică din data de 11.06.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare, întoarcere executare” privind pe contestatoarea S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. în contradictoriu cu intimata N. M. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns pentru contestatoare, reprezentantul convențional, consilier juridic N. R., care depune în ședință publică împuternicire de reprezentare juridică și pentru intimată, apărătorul ales, avocat D. Madeleine, care depune în ședință publică împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei - contestație la executare-suspendare executare, întoarcere executare, stadiul judecății - primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare - legal îndeplinită, precum și faptul că la data de 09.03.2015, intimata a depus prin Serviciul Registratură, întâmpinare, la data de 24.02.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, nefiind depusă dovada achitării cauțiunii stabilite în sarcina sa, pentru suspendarea executării, și că la data de 08.06.2015, B.E.J. P. C. Ș. a depus la dosarul cauzei înscrisurile în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul din dosarul de executare nr. 235/2014, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, raportat la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc și față de dispozițiile art. 713 alin. 1 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 650 alin. 1 C.pr.civ., forma în vigoare anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014 și intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014.
Având cuvântul pe excepția invocată, reprezentantul convențional al contestatoarei precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Apărătorul ales al intimatei având cuvântul pe excepția invocată, învederează instanței că în prezenta cauză competența de soluționare revine Judecătoriei Sector 2 București, motivat de faptul că sediul debitorului stabilește competența.
Instanța socotindu-se lămurită reține spre soluționare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 09.02.2015 sub nr._, contestatoarea S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. a formulat în contradictoriu cu intimata N. M. S.R.L. contestație la executare, solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate, întoarcerea executării silite și cerere de suspendare a executării în dosarul de executare 235/2015 al B.E.J. P. C. Ș..
În motivarea acțiunii, în esență, contestatoarea a arătat că nu datorează creanța pretinsă de creditor. Prin Hotărârea Adunării generale Extraordinare a Acționarilor societății nr.204/23.12.2013 s-a aprobat divizarea parțială a contestatoarei, cu transferul parțial a patrimoniului către S. de Construcții în transporturi București SA- Filiala Muntenia. Prin încheierea finală de dezînvestire nr.670/17.07.2014 pronunțat de Tribunalul București a fost admisă cererea și s-a dispus înregistrarea la Registrul Comerțului a divizării parțiale a contestatoarei. Această divizare și-a produs efectele de la data înregistrării în registrul comerțului a hotărârii ultimei adunări generale a asociaților societăților implicate în divizare. Prin urmare, nu există identitate între debitorul obligației și contestatoare.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711, 718 C.proc.civ., Legea nr. 31/1990.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a propus proba cu înscrisuri.
În termenul legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat în privința cererii de suspendare excepția netimbrării, inadmisibilității, tardivității, cu privire la contestația la executare a invocat excepția netimbrării și excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat, pe fond, că dreptul său de creanță nu este afectat urmare a divizării, pentru că debitoarea un avea dreptul să transmită creanța societății către societatea beneficiară în cadrul procesului de divizare parțială, astfel că rămâne parte în raportul obligațional.
În drept, s-a invocat art. 205 și urm. C.proc.civ.
În dovedire, s-a propus proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile aflate în dosarul de executare nr. 235/2015 întocmit de B.E.J. P. C. Ș..
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de instanță din oficiu, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Normele care reglementează competența teritorială exclusivă sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În același sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
De asemenea, instanța constată că necompetența teritorială exclusivă trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 alin. 2 C.proc.civ., instanța fiind obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, potrivit art. 132 alin. 1 C.proc.civ.
Conform art. 622 alin. 2 C.proc.civ. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Conform art. 713 alin. 1 C.proc.civ., contestația se introduce la instanța de executare, în timp ce art. 650 alin. 1 C.proc.civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin Decizia nr. 348/2014, Curtea Constituțională a României (C.C.R.) a declarat neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
În sinteză, decizia C.C.R. stabilește că textul de lege indicat anterior nu întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de normele constituționale și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nesocotește dreptul la un proces echitabil.
Potrivit deciziei C.C.R., dacă în ceea ce privește alegerea executorului judecătoresc marja de apreciere lăsată de legiuitor creditorului este mai mare, dându-i-se acestuia posibilitatea de alegere a executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel în funcție de natura bunurilor care urmează a fi supuse executării, respectiv a obligațiilor care trebuie să fie executate, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare sunt necesare soluții clare și deja consacrate legislativ, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea (pct. 20, Decizia C.C.R. nr. 348/2014).
Astfel, decizia a lipsit de efecte dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ, motiv pentru care, pentru determinarea competenței teritoriale a instanței de executare, devine aplicabil dreptul comun.
Contrar susținerilor intimatei care a apreciat că Judecătoria Sectorului 2 este competentă fiind instanța de la sediul debitoarei, regula de drept comun consacrată de art. 107 alin. 1 C.proc.civ. urmează a fi aplicată doar cererilor de executare silită înregistrate după data publicării Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, respectiv după data de 16.07.2014.
Având în vedere însă că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite.
În speța dedusă judecății, cererea de executare silită a fost depusă la data de 10.06.2014, iar încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Sectorului 5 la data de 16.06.2014 în dosar nr._/302/2014 (f.160), sediul biroului executorului judecătoresc fiind în Sectorul 5 București, astfel că în cauză, competența rămâne câștigată în favoarea acestei instanțe legal învestite, chiar dacă norma care a determinat competența a fost înlăturată și indiferent de modificarea legislativă ulterioară conform Legii nr. 138/2014, intenția legiuitorului fiind aceea de a stabili o unică instanță de executare.
Pentru aceste motive, întrucât executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta este aplicabilă inclusiv prezentei contestații la executare, astfel încât instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 și în temeiul art.130 N.C.proc.civ. va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu.
Declină competența de judecare a acțiunii formulată de contestatorul S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. cu sediul ales în Voluntari, . North Center, nr. 2/II, . în contradictoriu cu intimata N. M. S.R.L. cu sediul ales în București, sector 6, . Center, nr. 1, . Judecătoriei Sectorului 5 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 23.06.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 2691/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6414/2015. Judecătoria... → |
|---|
