Obligaţie de a face. Sentința nr. 9862/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9862/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 9862/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.9862
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligație de a face privind pe reclamantul R. M. V. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine a răspuns pârâta reprezentată prin avocat Ș. H. cu împuternicire avocațială la dosar, la fila 77, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 07.08.2015 reclamantul a depus la dosar, cererea de renunțare la judecată, filele 110-111; la data de 17.08.2015 pârâta a depus la dosar, o adresă prin care a solicitat instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant, filele 112-114;.
Avocatul părții pârâte solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe aspectul cererii de renunțare la judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 27.02.2015, sub dosarul nr._ reclamantul R. M. V. în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a clauzelor considerate abuzive din convenția de credit nr._/3.04.2007: respectiv art.3 lit. d) din condițiile speciale ale convenției; art.8.1 lit. a) liniuța a 2 și a 3 din condițiile generale ale convenției; art.8.1 lit. c) din condițiile generale ale convenției; art.10.1 din condițiile generale ale convenției; art.10.2 din condițiile generale ale convenției; art.5 lit. a) din condițiile speciale ale convenției; art.3 pct.5 din condițiile generale ale convenției; art.5 pct. c) din condițiile speciale; să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 24.000 CHF (plus dobânda legală libor la CHF calculată până în ziua plății efective) reprezentând contravaloarea comisionului de risc achitat de la momentul încheierii contractului de credit și până la data redactării prezentei cereri de chemare în judecată; să constate nulitatea absolută a clauzei 4.1 din Condițiile Generale ale Convenției; să dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului; să oblige banca să aplice denominarea în moneda națională a plăților; să oblige banca să restituie sumele de bani (actualizate cu rața inflației și cu aplicarea dobânzii legale) percepute și încasate de la data acordării creditului și până în prezent).
În fapt, în motivarea cererii reclamantul, în esență, a arătat că sunt abuzive clauzele reclamate, fiind îndeplinite condițiile Legii nr. 193/2000 pentru a dispune în sensul arătat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.193/2000.
La dosar, reclamantul a anexat un set de înscrisuri, în dovedire, filele 18-40.
La data de 08.04.2015, pârâta a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, iar pe cale de excepție, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
La data de 07.08.2015, reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 c.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. 1 c.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Întrucât la dosar a fost depusă de către reclamant cerere scrisă în care arată că renunță la judecată, cum dispozițiile art. 406 alin. 4 c. pr. civ. sunt aplicabile doar în ipoteza în care părțile sunt citate, instanța, în baza art. 406 c.pr.civ., urmează să ia act de renunțarea la judecata cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantului R. M. V. având CNP:_, cu domiciliul ales la C.. Av. R. D. în București, ..21, sector 2, la judecata în contradictoriu cu pârâta . cu sediul social în București, ., ., sector 2, înregistrată la ORC București sub nr. J_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, CUI_.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, depus la Judecătoria Sectorului 2 București
Pronunțată în ședință publică în data de 06.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./4ex./08.10.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 9860/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9856/2015. Judecătoria... → |
|---|
