Obligaţie de a face. Sentința nr. 1845/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1845/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1845/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI II BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1845
Ședința publică din data de 17.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: Ț. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect obligația de a face privind pe reclamanta R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta I. P. Group S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, fila 37, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin Serviciul Registratură al instanței.
Instanța, fiind ținută ca la primul termen de judecată cu părțile legal citate să-și verifice din oficiu competența, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pentru formularea cererii de probatorii.
Apărătorul pârâtei solicită proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 și urm. C.pr.civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, constând în actele existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Învederează instanței că, în data de 23 iulie 2012 un utilizator al form-ului site-ului www.eva.ro având userame „silvialupu” a postat un comentariu referitor la clinica R.. În luna septembrie 2014, reclamanta i-a transmis o notificare prin care îi solicita ștergerea comentariului ca fiind necorespunzător realității menționând că acesta încalcă drepturile de autor dar nu a trimis nicio dovadă în acest sens. Precizează că, a răspuns reclamantei și a precizat că responsabilitatea privind comentariile postate aparține utilizatorilor, nu are obligația de a face poliția site-ului și nici nu-și poate asuma obligația de a verifica corectitudinea postărilor utilizatorilor.
Învederează instanței că, în mod nefondat și greșit susține reclamanta că pârâta ar fi săvârșit vreo faptă ilicită având în vedere că respectivul comentariu a fost postat de către un utilizator nu de către pârâtă și invocă dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 C.pr.civ. Precizează că, în mod greșit reclamanta susține că fapta pârâtei ilicită ar consta într-o omisiune deoarece nu există nicio prevedere legală care să instituie obligația sa legală de a face ceva ce trebuia și putea fi făcut și nici nu a încălcat termenii și condițiile site-ului. Arată că, în mod nefondat reclamanta susține că ar fi suferit vreun prejudiciu prin postarea comentariului pe forum și că ar exista o legătură de cauzalitate.
În concluzie, precizează că nu există nicio dovadă din care să reiasă că reclamanta ar fi suferit vreun prejudiciu în urma postării comentariului pe forum. Totodată, arată că în mod nefondat reclamanta mai susține că în speță ar exista o legătură de cauzalitate între comentariul postat pe forum și prejudiciul invocat sau că fapta ar fi fost săvârșită cu vinovăție. Arată că, reclamanta nu a depus nicio dovadă din care să reiasă legătura cauză – efect între pretinsa faptă ilicită și pretinsul prejudiciu.
Prin urmare, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată având în vedere că în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune facturile . nr. 29/18.12.2014, . nr. 36/29.01.2015 și . nr. 47/16.02.2015, în original și O.P. nr. 76/16.02.2015, în copie, precum și extrase de cont, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 16.10.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta R. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta I. P. Group S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să o oblige pe aceasta la ștergerea comentariului postat de către utilizatorul „silvialupu” pe website-ul http://www.eva.ro/, secțiunea Forum – Sănătate, la data de 12 iulie 2012, ora 23:04, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării daunelor cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că desfășoară activitate în domeniul medical de 22 de ani, preocupându-se în mod constant de calitatea actului medical, respectarea principiilor umanitare ale jurământului lui Hipocrate, punând accent pe relația medic – pacient și profilaxia bolilor, investigarea corectă a afecțiunilor pacienților în vederea stabilirii unui diagnostic precis și pe confidențialitate și rapiditate în evaluarea și interpretarea analizelor de laborator.
Reclamanta a învederat că, la data de 12 iulie 2012, ora 23:04 a fost postat cu rea – credință pe website-ul http://www.eva.ro/, secțiunea Forum – Sănătate un comentariu defăimător, jignitor și necorespunzător realității, cu intenția de a-i prejudicia întreaga activitate.
A mai arătat reclamanta că, la data de 10.09.2014 s-a adresat pârâtei prin Notificarea înregistrată sub nr. 17/09.09.2014 prin care a solicitat ștergerea comentariului ca nefiind corespunzător realității și informarea cu privire la orice măsură dispusă în legătură cu solicitarea transmisă. În motivarea cererii a arătat că acel comentariu este neadevărat, făcut cu rea – credință și nu respectă Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului eva.ro secțiunea „Materialele și informațiile accesibile prin intermediul Site-ului, respectiv următoarele dispoziții: „orice persoană care expediază în orice mod informații ori materiale către site își asumă obligația de a nu prejudicia în nici un mod drepturile de autor pe care o terță persoană le-ar putea invoca în legătură cu materialele și informațiile transmise în orice mod către site.”
Mai mult, a arătat că solicitarea sa se circumscrie eforturilor pârâtei care, în conținutul Termenilor și condițiilor de utilizare, asigură că: „va face toate eforturile rezonabile pentru a asigura acuratețea și încrederea în Site și va încerca să corecteze erorile și omisiunile cât mai repede posibil.”
A mai arătat reclamanta că, la data de 23.09.2014 a primit un răspuns din partea pârâtei prin care era înștiințată că „(…) deținătorul site-ului www.eva.ro nu are obligația de a efectua monitorizări sau verificări vizând respectarea legii de către utilizatori și nu și-a asumat nicio obligație de a face „poliția site-ului” sau de a verifica informațiile postate de către utilizatori și nici nu își poate permite asumarea unor asemenea obligații (…), deși în același răspuns, pârâta a indicat că „Potrivit Termenilor și condițiilor de utilizare a site-ului www.eva.ro, utilizatorii serviciilor nu au dreptul să posteze material jignitor sau care încalcă drepturile terțelor persoane.”
Reclamanta a învederat că, sunt îndeplinite condițiile cu privire la atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv:
a)Existența unui prejudiciu. Prejudiciul constă în informarea greșită și neadevărată a publicului cu privire la serviciile oferite de către R., costurile practicate de către clinică, precum și cu privire la pregătirea profesională a personalului medical, în special cu privire la managerul și coordonatorul clinicii, domnul dr. D. L.. Acest lucru a fost constatat atât de către colaboratorii cât și de către pacienții fideli ai clinicii.
b)Existența unei fapte ilicite. Sub acest aspect, se impune o scurtă precizare, respectiv aceea că poate constitui o faptă ilicită nu numai o acțiune, dar și o omisiune, iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunii constituire faptă ilicită. Astfel, deși i-a adus la cunoștință pârâtei faptul că materialul postat sub formă de comentariu nu respectă termenii și condițiile de utilizare a website-ului www.eva.ro, aspect reținut inclusiv de către aceasta în răspunsul transmis, nu a întreprins nicio măsură de eliminare a comentariului.
c)Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este unul evident având în vedere că menținerea comentariului pe website, pârâta creează un prejudiciu important clinicii, cel puțin în ceea ce privește informarea greșită a publicului.
d)Existența vinovăției. Pârâta a săvârșit fapta cu vinovăție. Mai mult, chiar după ce a sesizat-o cu privire la nerespectarea termenilor și condițiilor de utilizare ale site-ului, a primit răspuns negativ din partea acesteia, motivând că nu are obligația de a efectua monitorizări sau verificări, deși ei îi incumbă această obligație.
În drept, sunt invocate prevederile art. 94 alin. 1 lit. h N.C.pr.civ., art. 1528 N.C.pr.civ., art. 1349 N.C.pr.civ. și art. 1516 N.C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta I. P. Group S.A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate și nefondate având în vedere că în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale. Motivele de fond ale întâmpinării nu vor mai fi redate având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, care profită pârâtei.
În ședința publică din data de 17.02.2015, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art. 258 C.pr.civ.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, reține următoarele:
Mecanismului angajării răspunderii civile delictuale a celui vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii este reglementat de prevederile art. 1349 alin. 1 și 2 din Noul C.civ., potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane (alin. 1), respectiv, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral (alin. 2), respectiv de dispozițiile art. 1357 din Noul C.civ., potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare (alin. 1), respectiv autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă (alin. 2).
Așa fiind, în baza art. 249 C.proc.civ., reclamantei îi incumba sarcina probei sub patru aspecte: existența faptei ilicite, comise de pârâtă, a culpei, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
Cu toate că sarcina probei îi incumba, reclamanta nu a reușit să probeze faptul că pârâta ar fi comis vreo faptă ilicită.
Pretinsa omisiune invocată de reclamantă, în speță că pârâta, deși i s-a adus la cunoștință faptul că materialul postat sub formă de comentariu nu respectă termenii și condițiile de utilizare a website-ului www.eva.ro, nu a întreprins nicio măsură de eliminare a comentariului, nu poate exista, câtă vreme nici o prevedere legală nu obliga pârâta să întreprindă această acțiune.
Astfel, în ce privește mențiunea din Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului eva.ro secțiunea „Materialele și informațiile accesibile prin intermediul Site-ului, în sensul că „orice persoană care expediază în orice mod informații ori materiale către site își asumă obligația de a nu prejudicia în nici un mod drepturile de autor pe care o terță persoană le-ar putea invoca în legătură cu materialele și informațiile transmise în orice mod către site.”, aceste prevederi nu sunt incidente pentru că au în vedere protejarea dreptului de autor, or în speță reclamanta nu invocă încălcarea vreunui drept de autor.
Sub aspectul mențiunii din Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului eva.ro în sensul că „va face toate eforturile rezonabile pentru a asigura acuratețea și încrederea în Site și va încerca să corecteze erorile și omisiunile cât mai repede posibil”, nici această prevedere nu este incidentă, întrucât are un conținut mult prea generic, neputându-se stabili cu exactitate la ce se referă obiectul erorilor sau omisiunilor invocate, respectiv acuratețea ce ar trebui protejată de respectivele erori. Astfel, această prevedere are mai curând o valoare axiomatică, iar nu una juridică.
Pe de altă parte, reclamanta cu toate că aleagă existența unei fapte ilicite, comise de pârâtă, invocă de fapt existența elementului subiectiv al relei-credințe în persoana autorului mesajului postat pe site-ul respectiv., or, conform art. 14 alin. 2 C.civ., buna-credință se prezumă până la proba contrară. Deși a invocat existența relei-credințe, reclamanta nu a reușit să probeze existența vreunei împrejurări de fapt din care să poată fi dedusă reaua intenție a autorului respectivului comentariu, ce ar fi avut ca scop, așa cum afirmă reclamanta, prejudicierea prin defăimare a întregii activități desfășurate de reclamantă.
În altă ordine de idei, din lectura mesajului pretins jignitor și neadevărat, se observă că autorul său relatează în primul rând împrejurări de fapt, concrete, pe care le-ar fi experimentat personal în relația cu societatea reclamantă, cum ar fi recepția, ambientul general al clinicii, lipsa de promptitudine a medicului curant, contractarea unui serviciu de examen ginecologic și un test papanicolau în schimbul unui tarif de 1.700,00 lei, în privința căruia recepția a asigurat că prețul este unul fix și că implică și analiza rezultatului examenului medical, oferta comercială privind ecografia, formulată de medicul curant, pe care autorul mesajului a declinat-o, întrucât a contractat o alta mai ieftină, de la o altă clinică, surpriza autorului mesajului când i s-a adus la cunoștință că trebuie să facă o plată suplimentară pentru interpretarea rezultatului analizei.
În al doilea rând, având în vedere datele factuale expuse, autorul mesajului conchide într-un mod acid că societatea reclamantă este formată din niște impostori și hoți.
Dacă datele factuale pot fi supuse probațiunii, cel de al doilea aspect, fiind un comentariu etic, abrupt și acid, are natura juridică a unei judecăți de valoare, astfel încât nu este supusă probațiunii conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg în aplicarea art. 10 din Conveția EDO.
În ce privește adevărul faptelor invocate în cuprinsul mesajului publicat pe site, reclamanta nu a înțeles să atragă în proces pe autorul mesajului în calitate de pârât, după cum nici nu a propus încuviințarea și administrarea probei testimoniale în persoana acestuia. Așa fiind, având în vedere că reclamanta pretinde că datele factuale expuse de autorul mesajului nu ar corespunde adevărului, ar fi trebuit să solicite încuviințarea și administrarea de probe în acest sens conform art. 249 C.proc.civ.
În egală măsură, reclamanta nu a solicitat încuviințarea și administrarea vreunei probe sub aspectul reputației reclamantei, ci s-a limitat doar la a invoca facil că reclamanta este o societate care desfășoară activitate în domeniul medical de 22 de ani, preocupându-se în mod constant de calitatea actului medical, respectarea principiilor umanitare ale jurământului lui Hipocrate, punând accent pe relația medic – pacient și profilaxia bolilor, investigarea corectă a afecțiunilor pacienților în vederea stabilirii unui diagnostic precis și pe confidențialitate și rapiditate în evaluarea și interpretarea analizelor de laborator.
În drept, prin Legea nr. 30/1994, intrată în vigoare la 20 iunie 1994, România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocoalele ei adiționale, iar în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 2 și 20 din Constituția României, textul acesteia este încorporat în dreptul intern, având o forță juridică superioară legilor și permițând instanțelor judecătorești să facă aplicarea directă a acesteia și a principiilor de interpretare dezvoltate în jurisprudența sa de Curtea de la Strasbourg. Unul dintre drepturile garantate de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului este libertatea de exprimare, prevăzut de art. 10.
Potrivit acestei dispoziții legale, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau comunica informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Așadar, dreptul apărat de art. 10 cuprinde, atât libertatea de opinie cât și libertatea de a primi și comunica informații și idei fără amestecul autorităților publice și fără a se ține seama de frontiere.
Din jurisprudenței Curții, relevată cu titlu de principiu în cauza Handyside împotrivaMarii Britaniiși reiterată în alte cauze( Lingens v Austria, Oberschlick vs. Austria, Castels vs. Spania, D. vs. România, Jersild vs. Danemarca, Goodwin vs. Marea Britanie ), rezultă că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una dintre condițiile prioritare pentru progresul societății și împlinirile personale. Sub rezerva restricțiilor din paragraful 2 al articolului 10, ea acoperă nu numai „informații” sau „idei” care sunt primite favorabil sau cu indiferență ori considerate inofensive, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, în absența cărora nu există societate democratică.
În opinia Curții Europene, libertatea de exprimare servește un dublu deziderat: acela al împlinirii individuale a fiecăruia și în același timp, reprezintă o importantă funcție instrumentală, constituind un mijloc extrem de util de asigurare a bunei funcționări a unei societăți deschise și pluraliste și, în special, a unei democrații reprezentative. Această a doua justificare pare să cântărească mai greu, ea determinând protecția sporită pe care instanța europeană o acordă liberei discutări a subiectelor ce prezintă interes public.
Dreptul garantat de art. 10 nu este unul absolut. Curtea afirmă, însă, că limitarea adusă de stat acestui drept este contrară Convenției dacă nu îndeplinește cele trei condiții cumulative enumerate în paragraful 2: 1) să fie prevăzută de lege; 2) să urmărească cel puțin unul din scopurile legitime prevăzute de textul Convenției; 3) să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea acestui scop. Întinderea marjei de apreciere a statului în restrângerea libertății de exprimare este stabilită în jurisprudența Curții, în funcție de mai mulți factori, precum natura și tipul discursului incriminat, valoarea protejată prin reprimarea lui, calitatea specială a autorului sau a persoanei lezate, locul și împrejurările manifestării libertății de exprimare, de atitudinea subiectivă a autorului afirmațiilor în momentul comiterii faptei etc.
Întrucât Curtea a fundamentat necesitatea protejării libertății de exprimare în primul rând pe valoarea pe care aceasta o reprezintă ca mijloc pentru asigurarea bunei funcționări a unei societăți democratice, de aici decurge poziția privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes general (Lingens c. Austriei, Castells c. Spaniei, Thorgeir Thorgeirson c. Islandei).
Pentru toate aceste considerente, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Fiind parte căzută în pretenții, în baza art. 453 C.proc.civ., va obliga reclamanta să plătească pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 4.180,00 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea, având ca obiect obligația de a face privind pe reclamanta R. S.R.L., cu sediul ales în mun. București, sector 3, ., ., în contradictoriu cu pârâta I. P. Group S.A., cu sediul în mun. București, sector 2, . nr. 3-5, Office Building, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 4.180,00 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Jud. red. Ț.V.și dact. Ț.G. 4 ex/24.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1827/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1850/2015. Judecătoria... → |
|---|
