Obligaţie de a face. Sentința nr. 2167/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2167/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2167/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2167
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții, obligația de a face formulată de reclamanții S. E.-S. și S. V.-M., ambii cu domiciliul în sector 2, București, ..126, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C.-I. C. în București, ..105-107, ., sector 2 în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A, cu sediul în sector 2, București, ., ..
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință publică din data de 02.02.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 09.02.2015, pentru data de 16.02.2015 și pentru data de astăzi, 23.02.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 15.04.2014 sub nr._ reclamanții S. E.-S. și S. V.-M., au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. R. S.A solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța:
1.să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din Convenția de credit nr._/26.05.2008 prevăzute în Condițiile speciale ale Convenției la art.3) ”Dobânda” lit.(d) ”Data ajustării dobânzii”; la art.5) ”Comisioane” lit.(a) ”Comisioane de risc” și la art.6) ”Rambursare”, paragraful ”Suma principală și Dobânda”, alineatul al doilea și al treilea și în Condițiile generale la art.
3.5 ”Comisionul de risc”, la art.8) ”Scadența anticipată”, alin.8.1 lit.c) și d) și la art.10) ”Costuri suplimentare”;
2.să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor adiționale la Convenție impuse abuziv și unilateral de pârâtă, precum și a graficelor de rambursare aferente;
3.obligarea pârâtei la plata sumei 33.499,80 CHF reprezentând cuantumul comisionului de risc sau de administrare achitat de reclamanți în baza clauzelor abuzive din Convenție, de la data încheierii acesteia și până la finalul lunii martie 2014 ( curs BNR la 11 aprilie 2014 3,6677 lei/1 CHF, pretenție evaluată provizorie la suma de_,21 lei) și a sumei reprezentând cuantumul comisionului de risc sau de administrare ce se va plăti în continuare de către reclamanți până la eliminarea clauzelor abuzive;
4. obligarea pârâtei să întocmească un act adițional la Convenție în care să fie precizată rata fixă a dobânzii curente de de 3,99% p.a și planul de rambursare corespunzător acestui act adițional;
5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat, în esență, că la data de 26.05.2008 au încheiat cu pârâta un contract de credit - Convenția de Credit nr._/26.05.2008 -, care este un contract standard, în sensul art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Convenția de Credit este una ilicită făcută cu încălcarea Legii nr.193/2000, astfel că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.969 Cod civil, potrivit căruia „Convențiile legal făcute au putere de lege între părți”.
Privitor la clauza prevăzută la art. 3) „Dobânda” lit. (d) „Data ajustării dobânzii” din Condițiile speciale ale Convenției de credit reclamanții au arătat că prevederile acestei clauze:
- încalcă norma de la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Condiția ”intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară” nu este nici clară și nici fără echivoc. Condiția nu este clară pentru că pârâta nu a determinat sau nu a făcut determinabilă situația de fapt care reprezintă o schimbare semnificativă și nu este clară nici din perspectiva identificării pieței monetare, ale cărei criterii devin incidente în raporturile dintre părți. Clauza este echivocă deoarece neclaritatea termenilor generali folosiți creează multiple posibilități de interpretare;
- încalcă norma de la art. 1 lit. a din Anexa-Listă la Legea nr.193/2000. Expresia”intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară” este atât de generală încât nu reprezintă un ”motiv întemeiat” care să permită pârâtei să modifice unilateral Convenția. Reclamanții fac plata în moneda elvețiană CHF, astfel că, prețul nu este legat de vreo rată de schimb a unei piețe financiare;
- încalcă norma de la art. 1 lit. b din Anexa-Listă la Legea nr. 193/2000, deoarece ”schimbările semnificative pe piața monetară” nu sunt clare, sunt ambigue și nici măcar nu pot fi anticipate. În mod evident, reclamanții nu au avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință de acestea.
Privitor la clauzele prevăzute la art. 5) „Comisioane” lit. (a) „Comisioane de risc” din Condițiile speciale ale Convenției de credit și la art.3.5 ”Comisionul de risc” din Condițiile generale ale Convenției de credit, reclamanții au arătat că aceste clauze formează o instituție convențională nulă absolut deoarece contravine prevederilor art.1 din Legea nr.193/2000 și constituie o cale prin care pârâta se îmbogățește fără justă cauză pe seama lor, atâta timp cât Convenția este garantată imobiliar de reclamanți.
Privitor la clauza prevăzută la art.6) „Rambursare”, paragraful „Suma principală și Dobânda”, alineatul al doilea și al treilea, din Condițiile speciale ale Convenției de credit reclamanții au arătat că aceste clauze fac trimitere direct sau indirect la prevederile clauzei prevăzută la art.3) ”Dobânda” lit.(d) „Data ajustării dobânzii”din Condițiile speciale ale Convenției de credit.
Privitor la clauzele prevăzute la art. 8) „Scadența anticipată”, alin. 8.1 lit.c) și d) și și la art.10) „Costuri suplimentare” din Condițiile generale ale Convenției de credit reclamanții au arătat că acestea sunt clauze cu caracter discreționar, motivul pentru care banca poate lua măsura declarării unilaterale a scadenței anticipate este unul neprevizibil și neclar formulat, clauza de la lit.c) fiind introdusă în contract fără negociere și provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca și clauzele de la lit. d) și de la art.10).
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.193/2000, cod civil vechi și nou, Cod proc.civ.
În susținere, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei.Au depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială și copii conform cu originalul de pe procesul verbal mediere; notificări; convenția de credit nr._/26.05.2008 și actele adiționale; plan de rambursare credit; calculația pretențiilor (fl.10-51).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 07.07.2014, în termen legal, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a învocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
Privitor la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, pârâta a solicitat admiterea ei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București.
În acest sens, s-a susinut că, potrivit art. 99 pct.1 Cod proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date în competența altor instanțe. Deci competența tribunalului este reglementate prin excludere: toate cererile care nu sunt date în competența altor instanțe.
Cererea privind constatarea caracterului abuziv al unei/unor clauze contractuale neevaluabile în bani (art. 6, art. 8.1 lit. c, d, art.10 din Convenția de credit) nu se regăsește în enumerarea expresă și limitativă din art. 94 lit. a-i Cod proc. civ., ceea ce înseamnă că sunt date în competența tribunalului.
Având în vedere că instanța a fost sesizată cu mai multe capete principale de cerere, izvorâte din același contract de credit, parte evaluabile (art. 5 lit. a), parte neevaluabile (art. 6, art. 8.1 lit. c,d, art.10), în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.99 alin.2 Cod proc. civ., iar competența se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Aceasta a învederat, în esență, că împrumutul a fost contractat cu dobândă variabilă, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.3 lit.a și art.3 lit d din Condițiile speciale ale Convenției de credit și nu cu dobânda fixă de 3,99% astfel cum susțin reclamanții, afirmațiile acestora nefiind susținute de dovezi, iar pentru modificarea dobânzii motivul nu trebuie prevăzut în contract ci trebuie să existe în fapt la momentul modificării dobânzii.
Totodată, pârâta a precizat că definiția noțiunii de schimbări semnificative se regăsește în contract, alături de alte definiții care concură la înțelegerea noțiunilor și la conturarea caracterului determinabil al motivului întemeiat pentru revizuirea dobânzii, modificarea dobânzii fiind perfect determinabilă și verificabilă de către consumator pe baza acestor definiții.
De asemenea, s-a mai susținut că, potrivit definiției costului total al creditului regăsită în contract, comisionul de risc face parte din prețul creditului, iar constituirea unei garanții ipotecare, nu înlătură și nu acoperă în totalitate riscul de credit pe întreaga perioadă de rambursare, garanția putând fi valorificată numai în cazul neîndeplinirii obligației de rambursare voluntară a creditului, asigurarea imobilului constituind o alternativă la pierea bunului.
În drept, au fost invocate textele legale enumerate în întâmpinare.
În apărare, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților. A depus la dosarul cauzei cerere de credit pentru persoane fizice; invitație pentru închierea actului adițional la Convenție (fl.75-79).
La data de 27.10.2014, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 2 București invocată de pârâtă, învederând că în stabilirea competenței materiale sunt aplicabile art.101 alin.2 Cod proc. civ., capătul principal al cererii constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive încadrându-se exact în ipoteza respectivei norme, normă care trimite la alin.1 al art.101, care la rândul ei trimite la prevederile art.94 alin.1 lit.j Cod proc. civ. potrivit cărora: ”Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: ...j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști:”. Pe fondul cauzei, au reiterat susținerile din acțiune.
Analizând materialul probator administrat în cauză, cu prioritate sub aspectul excepției necompetenței materiale a judecătoriei, excepție de procedură, dilatorie, absolută, în temeiul art. 248 Cod proc. civ., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 95 pct. 1 Cod proc. civ. „Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.”.
În conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod proc. civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. Totodată, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În acest sens, se rețin dispozițiile art. 94 Cod proc. civ. care stabilesc cu titlu limitativ competența materială a judecătoriei, precizând la lit. j) că aceasta soluționează orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor menționate rezultă că cererile neevaluabile în bani sunt de competența materială a tribunalului.
În speță, se constată că acțiunea formulată prezintă mai multe capete principale de cerere, între care parte sunt evaluabile în bani, cum este cazul art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit, însă celelalte clauze din convenție nu sunt evaluabile în bani.
Astfel, unele clauze a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată prezintă caracter neevaluabil sau, eventual, caracter evaluabil doar prin raportare la valoarea totală a contractului, neavând caracter evaluabil per se (art. 3 lit. d, 8.1 lit. c). Pe cale de consecință, anumite capete de cerere capătă caracter evaluabil sau neevaluabil în funcție de caracterul clauzelor la care se referă.
Față de considerentele anterior expuse, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanții S. E.-S. și S. V.-M., ambii cu domiciliul în sector 2, București, ..126, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C.-I. C. din București, .. 105-107, ., sector 2 în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A,cu sediul în sector 2, București, ., ., în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 20.04.2015/Ex. 4
Operator de date cu caracter personal 2891
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1850/2015. Judecătoria... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
