Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 10997/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de: 23.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții, obligația de a faceprivind pe reclamanții I. F. și I. K. în contradictoriu cu pârâții O. B. România S.A., S.C. V. România S.A., R. B. S.A., R. C. Solutions România S.R.L.
Dezbaterile asupra cererii de disjungere formulate de pârâta R. B. S.A. și a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâta S.C. V. România S.A. prin întâmpinare, au avut loc în ședința publică de la data de 09.10.2015, consemnate fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea până la prezenta dată, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 30.03.2015 sub nr._, reclamanții I. F. și I. K. au chemat în judecată pe pârâtele O. B. România S.A., S.C. V. România S.A., R. B. S.A., R. C. Solutions România S.R.L. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constatate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/17.10.2007, convenția de credit nr. C2203/3010/_/08.06.2006 și convenția nr. RF_/22.09.2004; să se dispună convertirea în lei a monedei prin care se face plata creditului, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului, cu compensare legală în caz de diferențe constatate; constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță încheiat cu R. C. Solutions R. S.R.L.; restituirea sumelor percepute abuziv; în temeiul art. 6 din Legea 193/2000, să se dispună încetarea oricărei plăți până la soluționarea prezentei acțiuni.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Acțiunea este scutită de la taxa judiciară de timbru în temeiul dispozițiilor art.29 alin.1 lit.f din OUG 80/2013.
Reclamanții au depus la data de 24.04.2015 o precizare sub aspectul clauzelor apreciate ca abuzive din fiecare convenție (f.45-58)
Pârâta O. B. România S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, întrucât își are sediul în sectorul 1, excepția lipsei de interes unită cu o lipsă de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta V. România S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, excepția de netimbrare a capătului de cerere vizând anularea contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 3229/17.10.2007, excepția de netimbrare a primului capăt de cerere referitor la constatarea nulității absolute a cesiunii de creanță intervenită între V. și R. C. Solutions R. S.R.L., excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de anulare integrală a contractului de cesiune de creanță, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta R. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei de obiect și de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare.
La primul termen de judecată din 09.10.2014, pârâta R. B. S.A. a solicitat disjungerea capetelor de cerere privind constatarea clauzelor abuzive, iar instanța a pus în discuție acest aspect, precum și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București invocată de pârâta V. România S.A.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
Reclamanții I. F. și I. K. au sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din trei contracte de credit, respectiv contractul de credit nr._/17.10.2007 încheiat cu pârâta V. România S.A. (f. 15-23), contractul de credit nr. C2203/3010/_/08.06.2006 încheiat cu pârâta O. B. România S.A. (f. 26-28) și convenția nr. RF_/22.09.2004 încheiată cu pârâta R. B. S.A. (f. 29-30).
În ceea ce privește cererea de disjungere formulată de pârâta R. B. S.A., instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 99 alin. 1 C.pr.civ., întrucât prin contractul de credit nr._/17.10.2007 încheiat cu pârâta V. România S.A. au fost refinanțate celelalte două contracte de credit încheiate cu pârâtele O. B. România S.A. și R. B. S.A.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 2 C.pr.civ., în sensul că este vorba despre capete de cerere care sunt întemeiate pe cauze diferite, însă sunt într-o strânsă legătură, astfel încât cererea de disjungere este neîntemeiată.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, se reține că, potrivit art. 99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 li. a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct. 1 li. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite. Astfel, se reține că, în privința caracterului abuziv al clauzelor referitoare la costurile suplimentare prevăzute de art. 10.2 din condițiile generale ale contractului de credit nr._/17.10.2007 încheiat cu pârâta V. România S.A., competența aparține, fără îndoială, tribunalului, fiind vorba despre o clauză neevaluabilă. Similar, se reține că neevaluabil este și capătul de cerere privind caracterul abuziv al clauzelor inserate în același contract, care impun reclamanților să încheie contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă.
De asemenea, se mai reține și că în privința capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a clauzei menționate la art. 8 (scadența anticipată) din contractul nr._/17.10.2007, acesta atrage competența tribunalului. Astfel, acest capăt de cerere este evaluabil în bani, iar stabilirea valorii trebuie să pornească de la efectul pe care clauza în discuție îl are, respectiv achitarea tuturor costurilor aferente convenției. Or, prin raportare la momentul introducerii acțiunii, observând graficul de rambursare depus la dosar, se constată că suma rămasă de achitat, fără alte costuri suplimentare depășește valoarea de 200.000 lei.
Totodată, cu privire la capătul de cerere având ca obiect convertirea în lei a monedei prin care se face plata creditului, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului, instanța constată că și acest capăt de cerere este evaluabil și depășește pragul de 200.000 lei, avându-se în vedere diferența dintre suma totală de restituit de 98.655,06 euro (conform graficului de rambursare depus la fila 23) calculată față de cursul CHF din data de 30.03.2015, respectiv de 4,21 lei (la data introducerii acțiunii) și cursul din data de 17.10.2007, respectiv de 1,99 lei (la data încheierii convenției).
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Față de considerentele expuse, instanța va reține că Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost corect învestită cu soluționarea cererii având ca obiect pretenții, constatare clauze abuzive, astfel încât va admite excepția de necompetență materială și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de disjungere.
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții, obligația de a face privind pe reclamanții I. F., având C.N.P._, I. K., având C.N.P._, ambii cu domiciliul în ., ., cod poștal_, județ C., în contradictoriu cu pârâții O. B. România S.A., având C.U.I._, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, S.C. V. România S.A., având C.U.I._, cu sediul în București, ., ., R. B. S.A., având C.U.I._, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca nr. 246C, sector 1, R. C. Solutions România S.R.L., având C.U.I._, cu sediul în București, Calea Ș. V. nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, sector 4, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./27.10.2015/8ex.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 04/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
