Acţiune în constatare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 10883/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 21.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE I. M. D.
GREFIER D. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții privind pe reclamanții T. L. și T. O. A. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua apelare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 17.02.2015, sub nr._/_, reclamanții T. L. și T. O. A. au formulat, în contradictoriu cu pârâta . – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE, acțiune în constatare – clauze abuzive, solicitând să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar, a prevederilor contractuale regăsite in Anexa nr. 1 punctul 5 cu conținutul regăsit in Anexa nr. 1 punctul 5 clauze inserate in contractile de credit si eliminarea acestora, denominarea creditului si conversia lui in moneda naționala, in virtutea principiului din regulamentul valutar, prin care plățile intre rezidenți se fac in moneda naționala, conversie efectuata la cursul de la data semnării contractului de credit respectiv cursul valutar indicat in Anexa nr. 1 punctul 6.
Referitor la competenta instanței Tribunalului București - Art. 101 Valoarea cererii in cazuri speciale – In cererile privitoare la executarea unui contract /se va tine seama de valoarea obiectului acestuia sau dupa caz de aceea a pârtii din obiectul dedus judecații, astfel spre o corecta reglare a competentei veti observa ca valoarea contractelor depășește pragul de_ lei.
In fapt: Intre împrumutați si B. a intervenit un contract de credit in moneda străina, respectiv F. Elvețian, contractul de împrumut fiind primul încheiat in istoricul reclamanților cu o instituție de credit, astfel informațiile despre procedura de creditare, fiind aproape inexistente. In cadrul contractului de credit, se prevede restituirea împrumutului cat si a dobânzilor, spezelor si altor comisioane bancare, in moneda in care a fost acordat creditul.
In acest sens, la momentul semnării convenției de credit, deși s-au făcut mențiuni in articolul a cărei nulitate se solicita cu privire la restituirea împrumutului in aceeași moneda, nu s-au adus reglementari si proceduri clare de stopare, diminuare, a riscului valutar, astfel acest risc, ce a dus la un total dezechilibru contractual a fost pus in sarcina exclusiva a debitorului, care avea oricum o poziție de inferioritate in raport de creditor.
Cauzele de efectuare a plăților în moneda creditului, cu suportarea exclusivă a riscului valutar de către împrumutați nu au fost negociate direct cu reclamantul, având în vedere caracterul prestabilit și impus consumatorilor al contractelor de credit, consumatorii exprimându-și adeziunea la aceste contracte tipizate, fără a avea posibilitatea de a influența natura lor. Singura posibilitate a consumatorilor era aceea de a alege între creditele existente pe piață, însă în toate cazurile contractele erau tipizate, singura opțiune fiind aceea de a semna sau nu contractul pentru tragerea creditului. B. nu a acționat cu bună credință, aceasta având obligația de a explica riscurile clienților, de a le pune la dispoziție informațiile necesare, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a evalua consecințele economice ale contractării creditelor. Având în vedere pozițiile de inegalitate de pe care acționează părțile și în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoștință de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituită în sarcina operatorului economic - banca, care are o poziție dominantă în raport cu consumatorul, obligația informării în mod complet, corect și precis a celui din urmă cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) și implicit cu privire la implicațiile îndatorării și la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar, astfel cum reiese din O.U.G. 50/2010. Dezechilibrul major care rezultă dintr-un astfel de contract de adeziune constă în imposibilitatea consumatorului de a cunoaște și anticipa mărimea obligațiilor sale. Așa cum se prevede la art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
În vederea înlocuirii clauzelor abuzive se impune revizuirea efectelor contractului încheiat prin înghețarea cursului de schimb valutar la valoarea de la momentul încheierii contractelor, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii convențiilor, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, întrucât obligațiile contractuale au fost asumate în condițiile economice existente la data încheierii contractelor, când valoarea francului elvețian era la un minim istoric, iar ca urmare a schimbării acestor condiții este necesar ca și contractele să fie adaptate la noile împrejurări economicei. Având m vedere că schimbarea condițiilor economice a fost imprevizibilă, iar reclamantul nu avut cunoștințe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să îi permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului față de francul elvețian, se poate considera că revizuirea efectelor contractelor corespunde acordului de voință al părților întrucât hipervalorizarea CHF- ului deturnează contractele de la scopul în vederea cărora au fost încheiate, schimbând natura acestora, astfel că executarea lor în contextul actual nu mai corespunde voinței concordante a părților.
Achitarea ratelor lunare în temeiul unui contract de credit nu este prevăzută in Regulamentul valutar, astfel încât se impune ca executarea obligațiilor decurgând din acest contract să se facă în moneda naționala. Efectuarea plăților în valută implică suportarea unor costuri suplimentare) în sarcina consumatorului ocazionate de schimbul valutar din leu în euro și din euro în CHF, cu consecința împovărării consumatorilor, determinând o creștere a caracterului) oneros al obligațiilor asumate de către aceștia, fapt contrar principiului echității și bunei credințe, care trebuie să guverneze executarea contractelor. Prin urmare, se impune calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea cursului de schimb valutar de la momentul încheierii contractelor pe întreaga perioadă de valabilitate a acestora.
De asemenea, ca efect al constatării nulității clauzelor privind efectuarea plăților în moneda creditelor -CHF, cu suportarea diferențelor de schimb valutar de către împrumutați, se impune restituirea ^^stațiilor (plăților) efectuate de către reclamant în temeiul acestor clauze abuzive".
Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii și s-a solicitat disjungerea cauzei.
In susținerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar si denominarea plații, invederam faptul ca părțile s-au obligat in condițiile economice existente la data incheierii contractului cand euro avea o valoare moderata fata de moneda naționala asa incat, ca urmare a schimbării acestor condiții, este necesar ca si contractul sa fie adaptat la noile imprejurari economice.
De asemenea, intrucat schimbarea condițiilor economice a fost imprevizibila, subsemnatul neavand cunoștințe de specialitate in domeniul financiar-bancar care sa-mi permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului fata de euro, revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de voința al pârtilor intrucat hiper-valorizarea euro deturnează contractul de la scopul in vederea căruia a fost incheiat si executarea acestuia in contextul actual nu mai corespunde voinței concordante a pârtilor.
In drept: Legea 193/200, cod civil articole indicate, Oug 21/1992, Oug 174/2008
In probatoriu: Jurisprudență relevanta, Expertiza de specialitate in instituții bancare, prin care se poate demonstra RISCUL VALUTAR si daca in raport de practica BĂNCII, de promovare a unei valute exotice de tip franc elvețian, in esența de toate imprejurarile financiare de la acel moment exista posibilitatea ca B. sa poată analiza in viitor o creștere atat de mare a cursului si sa explice expertul in cadrul expertizei din punct de vedere obiectiv, daca in raport de toate elementele pe care le deține banca in cursul normal al desfășurării activității, avea posibilitatea sa prevadă la data semnării contracului o asemenea creștere de curs, peste un an, doi. Proba cu înscrisuri, Proba cu interogatoriu pentru a determina modul in care a acționat banca la momentul semnării contractului si daca in esența exista sau a existat vreo discuție aferenta RISCULUI valutar.
Solicita aplicarea 411 alin. 2 Cod Procedura Civila.
Prin sentinta civila nr. 3839/24.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI-a Civila a fost admisa exceptia necompetentei materiale a instantei, cauza fiind declinata catre Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
La data de 14.08.2015, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
La termenul din data de 21.10.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale pe care a pus-o in discuția contradictorie a părților.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 130 alin. (1) si (2) C.pr.civ., necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Art. 131 C.pr.civ. statueaza ca la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.
Conform art.94 alin 1 lit. j din C.pr.civ., judecătoriile sunt competente să soluționeze orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar valoarea prezentei cereri depășește suma de 200.000 lei.
Determinarea competenței după valoarea obiectului cererii introductive de instanță se face conform art. 98 alin. (1) C.pr.civ., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Potrivit art. 101 C.pr.civ., in cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Din analiza inscrisurilor anexate si relevante in solutionarea cauzei rezulta ca valoarea contractului (nr. B0021852/07.08.2008), deci a obiectului cererii formulate este de _ CHF, iar valoarea sumelor ce urmeaza a fi restituite paratei este mult mai mare decat cea a creditului -110.800,72 CHF- conform graficului de rambursare-f.66 semnat de catre reclamanti), prin urmare diferenta de curs valutar retinuta de Tribunal nu este cea reala intrucat aceasta se calculeaza la valoarea intregului credit ce se restituie, fiind cu mult peste valoarea de 200.000 lei stabilita de lege, judecătoriile fiind competente să soluționeze orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, imprejurare in care instanta nu este competenta material sa solutioneze prezenta cauza (110.800,72 CHF).
Prin urmare, cata vreme valoarea CHF era de 2,1256 lei la data de 07.08.2008 iar la data formularii actiunii - 10.06.2015 valoarea CHF este de 4.2564 lei rezulta o diferenta de curs valutar de 2,1308 lei cu care reclamantii doresc sa-si reduca plata, or vazand suma totala de restituit-110.800,72 CHF inmultit cu diferenta de curs valutar de 2,1308 rezulta fara putinta de tagada valoarea net superioara sumei de 200.000 lei.
Vazand caracterul evaluabil in bani al tuturor clauzelor invocate, aceasta valoare nu poate fi decat valoarea creditului ce urmeaza a fi restituit de catre reclamanti, superioara valorii de 200.000 lei (în speță chiar si diferența rezultată dintre cursul de schimb de la data incheierii contractului si cel de la data introducerii actiunii al monedei CHF este mai mare de 200.000 lei) iar castigul patrimonial pe care acestia l-ar obtine din stabilizarea cursului de schimb la data incheierii contractului de credit depaseste suma de 200.000 lei conform calculului mai sus aratat.
Față de toate considerentele prezentate mai sus și având în vedere că prevederile art. 95 pct. 1 C.pr.civ. si art. 94 alin 1 lit. j din C.pr.civ., reglementează competența materială (de drept comun) a tribunalului, instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sector 2 București, invocată de pârâta și va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, va constata ivit conflictul negativ de competenta si in temeiul art. 135 C.pr.civ. va inainta cauza Curtii de Apel Bucuresti in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materialea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții T. L., CNP_ și T. O. A., CNP_, ambii cu domiciliul ales în București, .. 235, ., . în contradictoriu cu pârâta ., J40/_/1992, CUI R4829576,cu sediul în București, .. 11, etaj 4,5,6 și 7, sector 2, în favoarea Tribunalului București.
Constata ivit conflictul negativ de competenta.
In temeiul art. 135 C.pr.civ. inainteaza cauza Curtii de Apel Bucuresti in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.
Fără cale de atac.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
Red./Dact./I.M.D../N.D./4 ex. / 24.11.2015
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ. ., SECTOR 3
TEL.:_ ;_
FAX:_
DOSAR NR._
CĂTRE,
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
În conformitate cu dispozițiile Sentinței civile nr._ pronunțată la data de 21.10.2015, în dosarul cu numărul de mai sus, potrivit căreia s-a dispus declinarea in favoarea dvs., vă înaintăm alăturat dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, care conține un număr de …..file având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții privind pe reclamanții T. L. și T. O. A. în contradictoriu cu pârâta .. .
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 07/2015.... → |
|---|
