Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5143/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5143/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 5143/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5143
Ședința publică din data de 08.05.2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: N. F.
GREFIER: D. N.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile, având ca obiect ordonanță președințială – obligația de a face, formulată de reclamanta T. E. C. în contradictoriu cu pârâta B. S.A.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 08.05.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 12.02.2015 sub nr._, reclamanta T. E. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. SA, ca prin hotărârea ce o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună măsura provizorie a suspendării plăților, ratelor și comisioanelor din contractul de credit nr. HL20754/14.04.2008, până la soluționarea litigiului care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ a solicitat să se constate nulitatea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. HL20754/14.04.2008, cu obligarea pârâtei să-i restituie suma de 1.900 CHF, în echivalent lei, la cursul BNR din data efectuării plății, reprezentând comision de acordare, precum și cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Totodată, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei să îi restituie suma de 23.000 CHF, în echivalent lei, la cursul BNR din data efectuării plății, reprezentând comision de risc în procent de 20% din valoarea bunului imobiliar ipotecat, precum și obligarea pârâtei să emită un nou plan de rambursare a creditului.
Reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței de plată, astfel: urgența este justificată de conflictul de valoare nominală a francului elvețian raportat la leu; vremelnicia măsurii reiese din faptul că măsura va fi temporară, până la pronunțarea hotărârii în cauza de fond; neprejudecarea fondului reiese din faptul că obiectul ordonanței președințiale nu se regăsește în capetele de cerere ale acțiunii din dosarul nr._ .
S-a mai arătat că este vorba despre un contract de adeziune, reclamanta neavând posibilitatea de a modifica sau exclude clauzele impuse prin contract.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 și urm. C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri.
În apărare, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că reclamanta a solicitat suspendarea temporară a efectelor clauzelor contractuale care stipulează obligația acesteia de plată a ratelor de credit, nefiind așadar vorba despre existența unei aparențe de drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru că reclamantul are o obligație, iar nu un drept.
Totodată, s-a mai arătat că, în cazul constatării nulității clauzelor contestate, pârâta va fi obligată să restituie sumele în baza respectivelor clauze, astfel încât paguba respectivă ar putea fi reparată ulterior.
Pârâta a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că ratele care trebuie achitate lunar nu mai pot fi acoperite din veniturile obținute.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 – art. 208 și art. 996 alin. 1 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 07.05.2015, instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind că probele sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta T. E. C. și pârâta B. SA s-a încheiat contractul de credit nr. HL20754/14.04.2008, în baza căruia pârâta a acordat reclamantei un credit în valoare de 95.000 CHF.
Prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, reclamanta a solicitat suspendarea plăților, ratelor și comisioanelor din contractul de credit nr. HL20754/14.04.2008, până la soluționarea litigiului care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.
Instanța reține faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București a fost înregistrat dosarul nr._ având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive. Din interpretarea dispozițiilor art. 997 alin. 4 C.proc.civ. reiese faptul că ordonanța ar fi putut să fie dată și în lipsa unei judecăți asupra fondului.
Instanța urmează a verifica dacă sunt realizate în cauză cerințele impuse de art. 997 alin. 1 C.proc.civ. pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială. Astfel, în temeiul textului legal indicat, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, se au în vedere și dispozițiile art. 997 alin. 5 C.proc.civ., potrivit cărora pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Ca atare, cererea de ordonanță președințială este întemeiată pe următoarele condiții de admisibilitate: existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, caracterul vremelnic al măsurii dispuse, urgența și neprejudecarea fondului dreptului dedus judecății.
În privința cerințelor vizând aparența de drept și neprejudecarea fondului, instanța reține că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară trebuie cercetată aparența acestui drept.
Sub acest aspect, instanța reține faptul că aparența de drept este în favoarea pârâtei, care a acordat creditul reclamantei și care are dreptul să i se achite ratele aferente acestui credit, conform convenției părților. Totodată, până la momentul constatării abuzive a clauzelor contractuale referitoare la diverse comisioane, aparența de drept este tot în favoarea pârâtei, căreia trebuie să i se achite comisioanele prevăzute în contract.
Deși s-a solicitat suspendarea provizorie a plăților decurgând din contractul de credit, instanța reține că, în măsura în care s-ar dispune suspendarea plății ratelor și a comisioanelor, s-ar ajunge la prejudecarea fondului litigiului. Astfel, s-ar putea dispune această măsură doar în condițiile în care s-ar ajunge la concluzia că ele nu sunt datorate, or în acest fel s-ar soluționa litigiul în fond.
Astfel, instanța reține că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile referitoare la aparența de drept și la neprejudecarea fondului.
În privința urgenței, aceasta se apreciază în concret în raport de circumstanțele obiective ale cauzei. În speța de față, instanța constată că reclamanta nu a administrat nicio dovadă în acest sens, acesta nejustificând urgența cererii sale prin prisma situațiilor prevăzute de art. 997 alin. 1 C.proc.civ., respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, în cauză nu poate fi vorba despre păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, iar în ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, instanța apreciază că nici această ipoteză nu se regăsește în speță. Astfel, așa cum a arătat și pârâta prin întâmpinare, în măsura în care s-ar constata nulitatea clauzelor contractuale contestate de către reclamantă, pârâta ar fi obligată să restituie sumele încasate în baza respectivelor clauze, astfel încât paguba respectivă ar putea fi reparată ulterior.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, astfel încât cererea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, neimpunându-se analizarea fondului ordonanței președințiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta T. E., CNP_, cu domiciliul ales în București, .. 45, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., CUI R404416, J_, cu sediul în București, .. 6A, sector 2, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2015.
P. GREFIER
N. FLORELADAMIAN N.
Red. Jud. F.N./Th.red. D.N./ 4 ex./ 08.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5197/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5283/2015. Judecătoria... → |
|---|
