Contestaţie la executare. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 5293/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECTIA CIVILA
INCHEIERE
Ședința Publică din data de 29.04.2015
INSTANȚA CONSTITUTĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: T. F.
Pe rolse află solutionarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare- formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimații B. T. G. si L. J..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul B. T. G. prin apărător ales, lipsit celelalte parti.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, conf. art. 131 Ncpc, se declara competentă general, material si teritorial, potrivit disp. art.94 pct.1, lit.j raportat la art. 107 alin.1 Ncpc, să judece fondul cauzei.
Instanta acordă părtii cuvantul pe exceptia inadmisibilitatii adresei invocata de intimatul B. T. G..
Apărătorul intimatului solicită admiterea exceptiei avand in vedere că nu este un act de executare, prin adresa respectivă a fost comunicat părti doar obligatia ce-i revenea.
Instanta califica exceptia inadmisibilitatii invocata de intimatul B. T. G. ca fiind apărare de fond si luând act că nu sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat acordă părții cuvântul pentru propunerea probelor.
Apărătorul intimatului încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța in baza art. 167 C.. socotindu-le pertinente concludente si utile soluționării cauzei încuviințează contestatoarei si intimatului B. T. G. proba cu înscrisuri, respectiv cele de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza in stare de judecată si acordă părții cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Apărătorul intimatului solicită respingerea contestației ca neîntemeiată având in vedere că executorul nu a refuzat incetarea executarii ci doar a pus in vedere stadiul dosarului de executare. Cu cheltuieli de judecata pe cale separată.
Instanța, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.05.2015
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. V. F. T.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECTIA CIVILA
INCHEIERE
Ședința Publică din data de 06.05.2015
INSTANȚA CONSTITUTĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: T. F.
Pe rolse află solutionarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare- formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimații B. T. G. si L. J..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 29.04.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015, când, in aceiași compunere,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13.05.2015
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
Președinte, Grefier,
L. V. F. T.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 5293
Ședința Publică din data de 13.05.2015
INSTANȚA CONSTITUTĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: T. F.
Pe rolse află solutionarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare- formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimații B. T. G. si L. J..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 29.04.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 13.05.2015, când, in aceiași compunere, a deliberat si a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2014, contestatoarea B. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc T. G. și P. I., obligarea să continue executarea silită în dosarul de executare nr.853/2012, iar în subsidiar, să dispună anularea în parte a proceselor verbale de stabilire a cheltuielilor de executare ca urmare a diminuării cuantumului cheltuielilor de executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu B. T. G. și M. O. contractul nr. 51.6A/4732/15.05.2012 modificat prin actul adițional nr. 1 prin care părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B..
În temeiul acestui contract, creditoarea a formulat cerere de executare silită, fiind constituit dosarul de executare silită menționat ce a fost preluat de la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O. de către B. T. G. ulterior dezasocierii de executorul judecătoresc M. O..
Deși a achitat sumele reprezentând avans de onorariu și de cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului, totuși executorul judecătoresc nu a reușit recuperarea acestora de la debitor, motiv pentru care i-a solicitat să le achite în totalitatea astfel cum au fost stabilite prin procesele verbale de cheltuieli de executare, refuzând continuarea executării silite de plata în întregime a cheltuielilor de executare.
Contestatoarea a arătat că a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și de cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractuale și diferența până la maximul legal pe care poate să îl stabilească executorul judecătoresc poate fi recuperat de la debitor și numai în cazul renunțării la executare silită, executorul judecătoresc îl poate solicita de la creditor.
S-a mai susținut că nu a renunțat la executare întrucât aceasta trebuie să fie expresă, iar nu tacită, iar executorul judecătoresc încearcă să obțină cheltuielile de executare de la creditor în situația în care nu a dat dovadă de stăruință în executarea debitorului.
În consecință, creditorul nu poate fi obligat să suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acestuia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecătoresc.
În plus, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/_ privind executorii judecătorești, creditorul nu poate fi obligat la plata anticipată a onorariului în vederea realizării executării silite.
Conform prevederilor contractuale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului în cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la debitori până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii.
Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B.. Potrivit art. 4.2 din Contract, cheltuielile de executare și onorariului executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele. Astfel cum rezultă din coroborarea art. 4.3 și 4.4 para. 4 din Contract, părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la Contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la Contract. Mai mult, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din Contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin Contract, iar B., conform art. 27 din Contract, se obligă să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans. Având în vedere motivele expuse mai sus, B. nu a renunțat la executarea silită, motiv pentru care aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de executare.
Pe cale de consecință, se impune obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, urmând ca acesta să recupereze de la debitor cheltuielile de executare, în conformitate cu dispozițiile legale și cu prevederile contractului încheiat între cele două părți.
Cât privește diminuarea cheltuielilor de executare, contestatoarea a susținut că se impune reducerea acestora față de prevederile contractuale prin care s-a stabilit cuantumul maxim al cheltuielilor de executare de 5% din creanță pe care poate să îl obțină executorul judecătoresc de la debitor.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3717 alin. (2), art. 399 alin. (1) din codul de procedură civilă de la 1865, art. 1 din Ordinul nr. 2.550/2006, art. 1166 și urm. Noul Cod Civil, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul B. T. G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei sector 4, motivat de faptul că deși cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 399 C.proc.civ., totuși acțiunea formulată este o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, conform art. 56 din Legea 188/2000, fapt ce atrage competența instanței de la locul situării sediului executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria sector 3.
Intimatul a invocat și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei întrucât aceasta nu constituie un act de executare ce poate fi anular de către instanța de executare.
Pe fondul cauzei, intimatul a susținut că poate condiționa continuarea executării silite de plata anticipată a onorariului executorului întrucât art. 39 (I) din Legea nr. 188/2000 si art. 55 (1) din Regulament, se referă doar la punerea în executare a hotărârilor judecătorești și nu este aplicabilă și în cazul altor titluri executorii, cum este și cazul de față unde se pune în executare un contract de credit.
Referitor la suportarea cheltuielilor de executare în cazul în care debitorul nu are bunuri mobile/imobile, procesul verbal de cheltuieli de executare poate constitui titlu executoriu și împotriva creditorului daca acesta nu a achitat efectiv aceste cheltuieli.
Cât privește cererea de diminuare a cheltuielilor de executare, s-a susținut că acest cuantum și limitele onorariului executorului judecătoresc sunt stabilite de lege, nefiind lăsate la aprecierea părților ori a executorului judecătoresc. De altfel, vechiul Codul de procedura civilă aplicabil în speța nici nu prevede posibilitatea reducerii acestui cuantum, situația fiind diametral opusa celei reglementate de actualul cod de procedură civilă. Prin urmare, stabilirea unor cheltuieli de executare ce se încadrează în plafonul legal nu poate fi considerată și nici nu este abuzivă.
Trimiterile la un așa zis contract încheiat între o entitate ce nu mai este în ființa și creditor este neavenită și, în fapt, semnifică o invocare a propriei culpe, or după cum se știe nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Prin urmare, încheierea unui contract între executorul judecătoresc și creditor, prin care se impune suportarea cheltuielilor de executare de la debitorul urmărit este nul, având o cauză ilicită conform art. 4.2 din contract. Aceasta nulitate a fost invocată ca o apărare de fond, nicidecum ca o cerere reconvenționala.
În opinia intimatului, contractul invocat de petentă, făcând abstracție de nulitatea sa evidentă, este caduc, fiind încheiat intre creditor și o alta entitate decât B. „T. G.”.
Contractul în discuție a fost încheiat cu B. „T. G. si M. O.”, o entitate identificată prin C. R_, or intimatul B. „T. G.” este o cu totul altă entitate, identificată prin C. R_, ce este un terț desăvârșit în raport cu actul menționat, nefiind parte contractanta.
Ca atare, în condițiile în care, în pofida prevederilor legale imperative, s-ar aprecia că . executare trebuie achitate de debitor, fără a fi necesară plata anterioară a acestora de către creditor, s-ar ajunge la concluzia că o astfel de solicitare este lipsită de interes pentru petent. Lipsa de interes nu o invocă ca o excepție, fiind o altă apărare pe fondul cauzei prin care a dorit să demonstreze absurdul pretențiilor cu care petenta a investit instanța.
Pentru toate aceste considerente, intimatul a reiterat solicitarea de respingere a contestației/plângerii ca fiind vădit neîntemeiată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 C.p.c.
A fost atașat dosarul de executare nr. 853/2012 al B. T. G..
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
În data de 15.05.2012, contestatoarea . încheiat cu B. T. G. și M. O. contractul privind efectuarea activității de executare silită, în care se stipulează recuperarea cheltuielilor și a onorariilor executorului de la debitori, pe măsură ce se recuperează debitele, precum și încasarea diferenței de onorariu de executorul judecătoresc din executare, după realizarea integrală a creanței băncii, conform art.4.2 din contractul părților.
Creditoarea a formulat la data de 28.06.2012 cerere de continuare a executării silite adresată executorului judecătoresc G. T., înregistrată cu nr. de dosar 534/2012 (f.218).
La data de la data de 06.07.2012 B. T. G. și M. O. a incheiat un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată(f. 223), iar la data de 27.03.2014 executorul a încheiat un proces verbal de cheltuieli suplimentar(f. 236).
La data de 13.05.2014 executorul judecătoresc a întocmit o adresă (f. 237) prin care îi pune în vedere contestatoarei să achite cheltuielile de executare de 1108,14 lei, în caz contrar considerând că acesta înțelege să creeze o aparență a diligențelor pe care le exercită pentru valorificarea dreptului său, împiedicând desfășurarea normală a activității executorului, urmând a constata că subzistă temeiul închiderii dosarului lipsa de stăruință a acestuia urmând a fi calificată ca o manifestare tacită de renunțare la executare.
Referitor la inadmisibilitatea anulării unei adrese emise în dosarul de executare, instanțe reține că potrivit art. 399 c.proc.civ., obiect al contestației la executare poate fi doar executarea silită însăși, un act de executare sau refuzul executorului de a îndeplini un act de executare.
Adresa menționată nu poate avea natura unui act de executare, ea reprezentând doar modalitatea de aducerea la cunoștința creditoarei a refuzului executorului de a continua executarea și motivarea acestui refuz.
Creditorul care se consideră vătămat prin acest refuz are deschisă calea contestației la executare prevăzută de art.399 alin.1 c.proc.civ., prin care să contestate refuzul executorului – cale urmată, de altfel, de contestatoare prin cererea de față -, fără a se impune anularea înscrisului prin care executorul și-a exprimat acest refuz.
Din conținutul acestei adrese, se poate identifica refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită dacă nu se face plata cheltuielilor de executare de către creditor, precum și faptul că executorul judecătoresc interpretează o „lipsă de stăruință” a creditorului ca o renunțare tacită la executare.
Instanța reține că nu poate fi vorba de o lipsă de stăruință a creditoarei în condițiile în care aceasta, prin cererea din data de 10.03.2014, a menționat expres că stăruie în executare, deci cu atât mai puțin poate fi reținută o „renunțare tacită”.
Instanța apreciază că nu este îndeplinită în speță niciuna din ipotezele prev.de art.317 ind.5 Cod procedură civilă, cât timp, așa cum s-a reținut mai sus, este evident că în speță creditorul nu a renunțat la executare existând manifestare de voință expresă în sensul continuării executării și nici nu s-a constatat prin proces verbal de către executor lipsa de bunuri urmăribile sau imposibilitatea de valorificare a acestora.
De altfel, se constată că executorul judecătoresc nu a depus suficiente diligențe pentru a identifica bunurile debitorului, a emis doar o adresă comună pentru mai mulți debitori către ANAf Teleorman la 07.03.2013 despre existenta căreia se face vorbire in adresa de la fila 231 și nu a mai efectuat nicio altă verificare, motiv pentru care instanța apreciază, în raport de actele existente la dosarul de executare, că nu este dovedită insolvabilitatea debitorului.
Instanța constată astfel că, nefiind îndeplinită în speță niciuna din ipotezele prev. de art.317 ind.5 Cod procedură civilă, nu există impedimente pentru ca executarea silită să continue în dosar.
În ceea ce privește condiționarea continuării executării silite de plata cheltuielilor de executare, instanța apreciază că o asemenea solicitare din partea executorului judecătoresc contravine dispozițiilor art.4.2 din contractul părților, având în vedere forța obligatorie a acestuia pentru părțile contractante conform art.1270 NCC.
Instanța constată, în altă ordine de idei, că potrivit contractului încheiat între creditoare și executor (mai exact, cu biroul executorilor asociați, contract preluat de executorul care, în speță, refuză continuarea executării și care este succesor în drepturile și obligațiile inițial convenite, preluate fără vreo modificare – neintervenind „caducitatea2 contractului), creditoarea nu are a plăti ca avans decât un onorariu fix de 60 lei plus cheltuieli în vederea executării de 100 lei, restul din onorariu, urmând a se plăti în procent de 2% din suma recuperată în măsura în care se recuperează diferite sume, iar diferența până la onorariul stabilit potrivit prevederilor legale, urmează a fi recuperat de către executor după încasarea integrală a creanței.
Prin urmare, constatând că potrivit contractului, creditoarea nu avea obligația achitării în avans a onorariul executorului judecătoresc, ci doar a unei sume de 60 lei, restul urmând a se încasa de executor în măsura recuperării creanței, refuzul executorului de a continua executarea silită este nejustificat.
Se reține că această prevedere contractuală nu are o cauză ilicită, nu este nici contrară legii, nici bunelor moravuri sau ordinii publice, iar executorul judecătoresc putând să aprecieze la momentul încheierii contractului cu privire la modalitatea de încasare a onorariului.
Referitor la eventuala lipsă de interes a contestatoarei, instanța reține că este evident interesul creditoarei de a contesta refuzul de a îndeplini acte de executare, cât timp executorul a interpretat eronat neplata cheltuielilor de executare drept o desistare a creditorului.
Instanța va respinge cererea contestatoarei referitoare la anularea parțială a proceselor verbale de stabilirea a cheltuielilor de executare, precum si solicitarea de diminuarea onorariul executorului, întrucât din analiza art. 4.2 paragraf 2 din contractul de executare rezultă că procentul de 2% (respectiv 5% după modificare conform act adițional) este cel care urma să fie încasat de executor după fiecare recuperare parțială, însă după recuperarea integrală a creanței, executorul urma să execute diferența până la cuantumul integral al onorariului stabilit conform prevederilor legale ceea ce dădea acestuia posibilitatea de a pretinde onorariul maximal.
Împrejurarea că diferența până la onorariul maximal urma a fi încasată de executor în măsura recuperării creanței și la sfârșit nu înseamnă nici că executorul nu ar avea drept la acest onorariul maximal cum pretinde creditoarea, dar nici că creditoarea ar datora plata în avans cum pretinde executorul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 399 C.proc.civ., va admite în parte contestația la executare și va dispune continuarea de către executorul judecătoresc T. G. a executării silite în dosarul de executare nr. 534/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea B., cu sediul în sector 1, București, .. 15-17, .. 20 în contradictoriu cu intimații B. T. G., cu sediul în sector 3, București, Splaiul Unirii, nr. 35, .. 2, ., L. J. cu domiciliul în ., J. Teleorman.
Obligă B. T. G. să continue executarea silită împotriva debitorului în dosarul de executare nr.534/2012.
Respinge capătul de cerere privind anularea parțială a proceselor-verbale de cheltuieli de executare din 06.07.2012 și 27.03.2014, ca neîntemeiat.
Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată in sumă de 928,52 lei, reprezentând onorariu avocat.
Dispune restituirea sumei de 87 lei, reprezentând taxă de timbru, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
Președinte, Grefier,
L. V. F. T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8881/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 12-05-2015, Judecătoria... → |
|---|
