Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1117/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1117/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1117/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1117
Ședința publică din data de: 02.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect partaj de bunuri comune privind pe reclamanta N. D. în contradictoriu cu pârâtul N. Nicușor, cu intervenientul în interes propriu S.C. D. L. S.R.L. și cu intervenienții în interesul reclamantei D. E. și D. D..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 09.01.2015, consemnate fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. (1) din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea până la 16.01.2015, 26.01.2015 și 02.02.2015, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 24.02.2011, sub nr._, reclamanta N. D. a chemat în judecată pe pârâtul N. Nicușor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între soți la data de 21.12.1990, încredințarea minorei N. D., spre creștere și educare, către reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei.
În motivarea cererii s-a arătat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, cheltuielile făcute de pârât aducând familia în situații limită. Reclamanta s-a ocupat de creșterea și educarea minorei, fiind ajutată de familia sa. Pârâtul nu dispunea de timpul necesar în acest scop, din cauza serviciului. Minora este la vârsta adolescenței, având nevoie de grija, înțelegerea și afecțiunea mamei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.37, 38, 42 C.fam.
Cererea a fost timbrată cu suma de 40 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 29.11.2011, reclamanta și-a completat cererea, solicitând partajarea bunurilor comune conform acordului de mediere încheiat de părți.
În motivarea cererii s-a arătat că bunurile comune constau în: imobil compus din suprafața de 224,99mp atribuită în folosință și casă de locuit, situat în București, ., sector 2; imobil compus din suprafața de 203,50mp, situat în București, ., sector 2. Sumele de bani cu care au fost achiziționate provin de la familia reclamantei.
În susținerea acestei cereri, s-au depus la dosar acordul de mediere încheiat de părți la data de 26.11.2011 și înscrisuri.
Reclamanta a precizat valoarea obiectului cererii completatoare corespunzător valorii celor două imobile, stabilite prin expertize tehnice extrajudiciare, respectiv 338.027 lei și 31.700 lei.
Cererea completatoare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.546 lei și s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 5 lei. Pentru suma de 5.545,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, instanța a dispus scutirea reclamantei de obligația de plată, prin încheierea din 24.02.2012.
La data de 03.02.2012, reclamanta a precizat cererea în raport de dispozițiile Codului civil, solicitând exercitarea autorității părintești asupra minorei N. D. de ambii părinți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.373 lit.a, 396, 397, 400, 355, 357 Cod civil.
La data de 02.02.2012, a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către S.C. D. L. S.R.L.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul este debitorul intervenientei în dosarul de executare nr.272/2011 aflat pe rolul B.E.J. D., C. și D., în care au fost înscrise în cartea funciară somații pentru imobilele din București, ., sector 2 și București, ., sector 2. Intervenienta a introdus, în baza art.439 C.pr.civ. și art.974 c.civ., acțiune oblică prin care a solicitat partajarea acestor bunuri. Cererea înregistrată sub nr._/300/2011 are termen la 11.05.2012. Intervenienta urmărește realizarea creanței sale.
Cererea de intervenție a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru d 20.870 lei și timbru judiciar de5 lei și a fost admisă în principiu în ședința publică din 02.03.2012.
Prin sentința civilă nr. 2973/02.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis, în parte, cererea modificată, s-a desfăcut, pe baza acordului soților, căsătoria încheiată la data de 21.12.1990, trecută în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 2 la nr.3679/21.12.1990, s-a încuviințat reclamantei păstrarea numelui de N., s-a constatat că, în viitor, părțile vor exercita în comun autoritatea părintească asupra minorei N. D., născută la data de 11.04.1994, s-a stabilit locuința minorei la mamă, a fost obligat pârâtul la plata în favoarea minorei, a sumei lunare de 100 lei, cu titlu de pensie de întreținere, începând de la data pronunțării prezentei sentințe, până la modificarea împrejurărilor avute în vedere la stabilirea obligației și s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect partajul bunurilor comune și cererea de intervenție voluntară cu același obiect.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În ședința publică din data de 08.02.2013, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că bunurile imobile reprezentate prin teren și construcția situate în București, ., terenul din . Sector 2 sunt bunuri comune achiziționate cu o participare de 100% din partea sa, solicitând ca aceste bunuri să fie atribuite în lotul său, fără a fi obligată la plata vreunei sulte în favoarea pârâtului, motivând că ambele terenuri au fost achiziționate cu banii părinților săi și de către aceștia, iar construcția a fost ridicată de către părinții săi, din bani acestora, care au înțeles să gratifice pe reclamantă, cu toate că aceste bunuri au fost achiziționate în timpul căsătoriei.
A fost depusă și cerere de intervenție în interesul reclamantei de către domnii D. E. și D. D., prin care au solicitat ca instanța să constate că terenurile din . și 87 Sector 2 au fost achiziționate din banii lor, înțelegând în acest fel să o gratifice pe fiica lor, reclamantă în prezenta cauză.
În fapt, au arătat că sunt cei care am cumpărat cele doua terenuri de la proprietarii acestora, prețul pe aceste terenuri fiind achitat integral de către dumnealor, iar actele autentice pe aceste terenuri au fost făcute de către soții N., înțelegând sa gratifice pe fiica lor N. D. cu aceste terenuri, iar pe terenul din ., întreaga construcție împreuna cu toate acareturile de pe ea, au fost ridicate numai cu banii lor, făcând acest lucru tot pentru a gratifica fiica cu aceasta construcție.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin. 3 și urm. din C.p.c. și s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu și doi martori.
Instanța a admis în principiu cererea de intervenție la termenul de judecată din 06.12.2013.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului și testimonială cu depoziția unui martor, pentru intervenienții în interesul reclamantei cu proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului și testimonială cu depoziția unui martor, pentru pârât proba cu înscrisuri și testimonială cu depoziția unui martor, pentru intervenientul în interes propriu proba cu înscrisuri și cu expertiza tehnică în specialitatea construcții civile.
În administrarea probelor au fost audiați martorii N. C. C. și Pîșlea R., au fost luate interogatoriile propuse de reclamantă și de intervenienți pârâtului, iar instanța a procedat la ascultarea reclamantei și pârâtului conform art. 6733 C.pr.civ.
De asemenea, la dosar a fost depus raportul de expertiză întocmit de domnul expert M. A. S. (f. 478-496).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Părțile s-au căsătorit la data de 21.12.1990, iar prin sentința civilă nr. 2973/02.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare (filele 301 – 303), s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minora N. D. născută la data de 11.04.1994 și stabilirea domiciliului acesteia la mama reclamantă.
Potrivit art. 30 alin. 1 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de lege, oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art. 31 C.fam.
Instanța constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul compus din teren în suprafață de 224,99 mp (din care suprafața de 109,21 m.p. atribuit în proprietate, iar diferența în folosință) și casa de locuit P+E+M situat în București, ., sector 2, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3167/21.11.2000 de BNP S. – P. M. (f. 89-91), precum și imobilul compus din teren în suprafață de 203,50 mp situat în București, ., sector 2, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3446/21.09.2007 de BNP T. Ortansa D. (f. 37-39)
Conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert M. A. S. (f. 478-496), imobilul situat în București, . a fost evaluat la suma de 334.497 euro, iar imobilul situat în București, . a fost evaluat la suma de 79.505 euro, arătându-se, totodată, că imobilele nu sunt comod partajabile în natură.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f. 241 – 243), intervenienta S.C. D. L. S.R.L. are calitatea de creditoare a pârâtului N. Nicușor în baza a cinci bilete la ordin pe care acesta le-a avalizat, creditoarea pornind executarea silită a debitorului în cadrul dosarului de executare nr. 272/2011 al Societății Civile Profesionale de executori Judecătorești D., C. & D..
În ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, instanța reține că în conformitate cu art. 29 C.fam., soții sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia la cheltuielile căsătoriei.
În cauza dedusă judecății, reclamanta și părinții acesteia, intervenienți în interesul acesteia, susțin că aceștia din urmă au contribuit exclusiv la dobândirea bunurilor comune anterior menționate înțelegând astfel să o gratifice pe fiica acestora, aspecte cu care pârâtul a fost de acord, părțile depunând la dosar un acord de mediere prin care bunurile îi sunt atribuie fără sultă reclamantei.
Instanța apreciază că aceste susțineri nu corespund realității, iar acordul de mediere anterior menționat lezează grav drepturile intervenientei S.C. D. L. S.R.L., creditoare a pârâtului N. Nicușor.
Astfel, se apreciază că depozițiile martorilor audiați sunt subiective, iar interogatoriul administrat pârâtului nu poate fi avut în vedere, reclamanta, pârâtul și interveninții în interesul reclamantei având interese concordante, în sensul de a determina insolvabilitatea pârâtului și imposibilitatea satisfacerii creanței intervenientei principale.
Se reține că dacă între soți/foști soți legea prevede o posibilitate mai largă de probațiune, nu același lucru îl prevede în situația în care este vorba despre un terț, respectiv creditoarea din cauză. Prin urmare, înscrisurile sub semnătură privată depuse de intervenienții D. E. și D. D. la dosar (f. 250-252) și care ar demonstra faptul că imobilul din . a fost achiziționat din banii intervenienților accesorii, nu pot fi avute în vedere neavând dată certă.
Instanța reține că probele administrate la cererea reclamantei, a pârâtului și a intervenienților accesorii contravin flagrant declarației date de reclamantă în fața instanței (f. 465). Reclamanta, deși a susținut că banii i-au fost dați de către părinții săi, a recunoscut că soții aveau o afacere cu flori și că munceau „cot la cot”, realizând venituri împreună. A mai susținut că au realizat venituri substanțiale până la apariția crizei (în condițiile în care ambele imobile sunt dobândite înainte de acest moment – n.n.) și că au hotărât să achiziționeze un imobil în leasing, însă ulterior au avut dificultăți financiare, părinții reclamantei achitând o parte a datoriei.
Or, având în vedere această declarație instanța nu poate aprecia ca sincere declarațiile martorilor audiați, declarații care contravin inclusiv contractelor de vânzare cumpărare privind imobilele.
De asemenea, atitudinea subiectivă a părților reflectată în probele administrate la cererea acestora este demonstrată și de contradicția dintre depoziția martorei N. C. C., susținerile și înscrisurile depuse de intervenienții accesorii la dosar (f. 250-252) și declarațiile reclamantei și pârâtului date în fața instanței sub aspectul modalității în care s-a realizat achitarea imobilelor și a momentului în care s-a făcut plata, respectiv anterior încheierii contractului privind imobilul din . de către intervenienții accesorii sau prin intermediul reclamantei care a afirmat că a primit banii în mână.
De asemenea, se mai reține că în contextul în care se susține că interveninții au dat o sumă de bani substanțială fiicei acestora, se impunea probarea acestui aspect prin înscrisuri care să ateste existența și eventuala proveniență a acestora, susținerile martorei N. C. C. în sensul că proveneau de la „rude din America” și că le-au fost dați cash intervenienților fiind neveridice.
Chitanțele depuse la dosar (f. 254-288) care atestă achiziționarea de materiale de construcție și diverse alte bunuri destinate imobilului construcție, achiziționate pe numele intervenienților accesorii, nu demonstrează susținerile acestora în sensul că au contribuit exclusiv la construirea imobilului, aceste susțineri contravenind declarației anterior menționate a reclamantei și înscrisurilor depuse la dosar, respectiv cele două contracte de vânzare cumpărare prin care au fost achiziționate bunurile.
Instanța constată că simpla împrejurare că părinții reclamantei ar fi ajutat-o pe aceasta financiar nu atrage de plano concluzia că aceasta ar avea o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, în lipsa unor probe certe care să demonstreze o situație contrară prezumției legale de contribuție egală.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză se impune a se aprecia că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la cererea de a se lua act de acordul de mediere instanța reține că potrivit art. 58 alin. 1 și 4 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, notarul public sau instanța de judecată, după caz, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare cu acordul părților.
Conform art. 58 alin. 5, obligația prevăzută la alin. 4 se aplică în toate situațiile în care legea impune, sub sancțiunea nulității, îndeplinirea unor condiții de fond și de formă.
Instanța reține, în primul rând, că părțile, reclamanta și pârâtul, nu sunt într-un „conflict” real, iar, în aceste condiții, acordul de mediere urmărește un singur scop, nelegtim, acela de a frauda interesele creditoarei interveniente. Instanța mai reține că în materia transferului dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, rolul mediatorului este mult mai restrâns decât în celelalte materii, în care instanța poate pronunța, în baza art. 63 alin. 1 din aceeași lege, o hotărâre de expedient potrivit dispozițiilor art. 271 C.proc.civ.
Practic, art. 58 alin. 4 prevede că părțile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanței de judecată, care va verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă impuse de lege, sub sancțiunea nulității absolute – operațiune pe care oricum notarul/instanța de judecată ar fi realizat-o și în lipsa acordului de mediere.
Prin urmare, având în vedere situația de fapt anterior reținută, instanța va respinge cererea de a se lua act de acordul de mediere.
În ceea ce privește atribuirea bunurilor comune, instanța urmează a avea în vedere criteriile prevăzute de art.6739 C.pr.civ.
Întrucât reclamanta este cea care locuiește în prezent în imobil și că domiciliul minorei N. D. (în prezent majoră) a fost stabilit la aceasta, instanța urmează să atribuie reclamantei imobilul compus din teren în suprafață de 224,99 mp (din care suprafața de 109,21 m.p. atribuit în proprietate, iar diferența în folosință) și casa de locuit P+E+M situat în București, ., sector 2 în valoare de 334.497 euro.
Sub acest aspect, instanța mai reține că existența unei datorii personale a pârâtului nu determină atribuirea către acesta a bunurilor comune, astfel cum a solicitat intervenienta, calitatea de debitor a coproprietarului nefiind un criteriu de atribuire legal, cererea intervenientei fiind neîntemeiată cu privire la această solicitare.
Totodată, având în vedere că regula este ca, în măsura în care natura bunurilor o permite, partajul să se realizeze în natură, va atribui pârâtului imobilul compus din teren în suprafață de 203,50 mp situat în București, ., sector 2, în valoare de 79.505 euro.
Pentru egalizarea loturilor, va obliga reclamanta la plata către pârât a unei sulte de 127.496 euro în echivalent în lei la data plății.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul textelor de lege indicate anterior, instanța va respinge cererea de a se lua act de acordul de mediere ca neîntemeiată, va admite în parte cererea de intervenție principală și va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., va obliga reclamanta și pârâtul la plata către intervenienta principală a sumei de 40.472,94 lei cheltuieli de judecată, constând în taxe judiciare de timbru de 38.967,94 lei (f. 514, 163), timbru judiciar 5 lei și onorariu expert 1.500 lei.
În temeiul art. 18 din O.U.G. 51/2008 îi va obliga pe reclamantă și pe pârât la plata către stat a sumei de 18.097,94 lei reprezentând ajutorul public de care a beneficiat intervenienta principală conform încheierii din data de 05.09.2014.
În temeiul art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 dispune restituirea de către reclamantă a ajutorului public de care a beneficiat în cuantum de 65.142,36 lei conform încheierilor din data de 24.02.2012 (f. 158), din data de 21.10.2013 (f. 446) și din data de 14.11.2014 (f. 543), având în vedere că valoarea a jumătate din masa partajabilă (sumă de care reclamanta beneficiază prin prezentul partaj) depășește de 10 ori valoarea ajutorului public acordat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de a se lua act de acordul de mediere ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta N. D. în contradictoriu cu pârâtul N. Nicușor, ambii domiciliați în București, ., sector 2, cu intervenientul în interes propriu S.C. D. L. S.R.L., cu sediul în București, .. 26, sector 2, și cu intervenienții în interesul reclamantei D. E. și D. D., ambii domiciliați în București, ., sector 2.
Admite în parte cererea de intervenție principală.
Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie.
Constată că reclamanta N. D. și pârâtul N. Nicușor au dobândit, în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală de 50%: imobilul compus din teren în suprafață de 224,99 mp (din care suprafața de 109,21 m.p. atribuit în proprietate, iar diferența în folosință) și casa de locuit P+E+M situat în București, ., sector 2 în valoare de 334.497 euro, precum și imobilul compus din teren în suprafață de 203,50 mp situat în București, ., sector 2, în valoare de 79.505 euro.
Atribuie reclamantei imobilul compus din teren în suprafață de 224,99 mp (din care suprafața de 109,21 m.p. atribuit în proprietate, iar diferența în folosință) și casa de locuit P+E+M situat în București, ., sector 2 în valoare de 334.497 euro.
Atribuie pârâtului imobilul compus din teren în suprafață de 203,50 mp situat în București, ., sector 2, în valoare de 79.505 euro.
Pentru egalizarea loturilor, obligă reclamanta la plata către pârât a unei sulte de 127.496 euro în echivalent în lei la data plății.
Obligă reclamanta și pârâtul la plata către intervenienta principală a sumei de 40.472,94 lei cheltuieli de judecată, precum și la plata către stat a sumei de 18.097,94 lei reprezentând ajutorul public de care a beneficiat intervenienta.
În temeiul art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 dispune restituirea de către reclamantă a ajutorului public de care a beneficiat în cuantum de 65.142,36 lei.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./24.06.2015/7ex.
| ← Curatelă. Hotărâre din 02-02-2015, Judecătoria SECTORUL 2... | Actiune în constatare. Hotărâre din 25-05-2015, Judecătoria... → |
|---|
