Plângere contravenţională. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2640/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul V. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul personal, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, verifică identitatea petentului, care se legitimează cu cartea de identitate, după care, în baza disp. art. 131 C.proc.civ., raportat la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și testimonială cu un martor, respectiv D. M. D., prezent în sala de judecată.
În temeiul art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri și pentru petent și proba testimonială cu un martor, apreciindu-le utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, iar în temeiul art. 260 din Codul de procedură civilă, procedează la audierea martorului D. M. D., depoziția acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la 06.03.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR: 2640
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul V. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sector 2.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 27.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 06.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.10.2014, sub nr._/300/2014, petentul V. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sector 2, plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 31.08.2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în seara zilei de 31 august, spre 1 septembrie 2014 se afla împreună cu numiții C. A., P. G. și D. M. D., pe Bld. Basarabia nr.47A, iar proprietarul autoturismului Daewoo Matiz cu numărul_, P. G., a folosit într-adevăr radiocasetofonul mașinii la o intensitate mare, dar nu exagerat de mare, fiindcă sărbătorea un eveniment fericit care i se întâmplase.
Petentul a susținut că fapta nu e corect încadrată față de prevederile art.2 pct.26 din legea 61/1991, acesta fiind sancționat contravențional pentru că asculta muzică la intensitate ridicată.
A mai arătat petentul faptul că mențiunile din procesul verbal conform cărora „persoanele de față refuză implicarea” și „refuză să semneze după ce a luat la cunoștință despre conținutul procesului verbal” nu sunt conforme cu realitatea, precum și faptul că în prezent este masterand, în căutarea unui loc de muncă, iar părinții acestuia au salarii modeste
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat, în esență, că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 și 17 din OG nr.2/2001 și, întrucât cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are o forță probantă prin el însuși, constituind o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta nu prezintă o probă contrară.
În drept, a invocat dispozițiile art.205 și urm. C.proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 12.01.2015, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu i s-a acordat posibilitatea formulării de obiecțiuni și nu cuprinde datele de identificare ale unui martor.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment sau cu prestarea unei activități în folosul comunității.
Instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martorul D. M. D., încuviințat la propunerea petentului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 31.08.2014 petentul V. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în baza art.2 pct.26 raportat la art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.61/1991 R, reținându-se că la data respectivă, ora 01.40, a fost depistat pe Bld. Basarabia nr.47 în timp ce asculta muzică la o intensitate ridicată la auto marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, împreună cu P. G., tulburând astfel liniștea locatarilor din zonă.
La rubrica alte mențiuni s-a consemnat că refuză să semneze după ce a luat la cunoștință despre conținutul procesului verbal, iar lipsa martorului asistent a fost justificată prin faptul că persoanele de față refuză implicarea.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitateaprocesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar motivele de nelegalitate invocate de petent sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.
În ceea ce privește motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petent referitor la faptul că, întrucât nu i s-a adus la cunoștință că va fi amendat, a fost lipsit de posibilitatea formulării de obiecțiuni, instanța apreciază că, chiar dacă acestea ar fi reale, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G.nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor 175 alin. 1 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale acestuia, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
Instanța nu va reține ca întemeiat nici motivul de nulitate privind întocmirea procesului-verbal în lipsa unui martor, având în vedere că s-a menționat în cuprinsul procesului-verbal motivul pentru care acesta nu a fost semnat de către un martor asistent, respectiv persoanele de față refuză implicarea, fiind respectate dispozițiile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001. Mai mult, și această nulitate invocată de petent este una virtuală, astfel că nu poate atrage nulitatea procesului verbal, decât în situația în care petentul face dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, probă pe care acesta nu a făcut-o.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, se reține că nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
De altfel, petentul a recunoscut prin plângere, precum și în fața instanței săvârșirea faptei, iar declarația martorului audiat în cauză este în același sens.
La aprecierea declarației martorului audiat în cauză instanța are în vedere faptul că aceasta este subiectivă față de împrejurarea că și martorul a fost sancționat contravențional pentru aceeași faptă.
Prin urmare susținerile petentului conform cărora nu i s-a adus la cunoștință faptul că va fi sancționat nu au fost dovedite și, oricum, așa cum s-a reținut anterior, petentul a avut posibilitatea să supună controlului instanței toate apărările cu privire la fapta reținută, pe care de altfel, nici nu a contestat-o.
De asemenea, declarația martorului cu privire la faptul că ascultau muzică la o intensitate moderată este contrazisă chiar de petent care prin plângerea formulată a arătat că volumul muzicii era la o intensitate mare dar nu exagerat de mare.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, instanța constată că agentul constatator a făcut o corectă încadrare, petentul folosind radiocasetofonul împreună cu celelalte două persoane, pentru a asculta muzică la o intensitate mare, la ora 01.40 a.m., într-un loc aflat în imediata vecinătate a imobilelor cu destinația de locuințe, iar conform art. 2 pct.26 din Legea nr.61/1991 Rep., constituie contravenție, tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.
Așadar, având în vedere perceperea prin propriile simțuri a contravenției, completată cu recunoașterea faptei de către petent și cu faptul că prin declarația martorului audiat nu s-a dovedit contrariul, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancțiunii aplicate, respectiv sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, în condițiile în care limitele de amendă erau între 500 și 1500 lei.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, însă instanța consideră că fapta petentului prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, față de ora săvârșirii acesteia, respectiv 01.40 a.m. și numărul ridicat de persoane afectate în mod direct prin săvârșirea acesteia.
De asemenea, instanța apreciază că în cauză nu se poate dispune nici înlocuirea sancțiunii amenzii cu prestarea unei activități în folosul comunității, față de dispozițiile art.9 alin.3 din OG nr.2/2001 care prevăd că doar în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii contravenționale și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. 2 lit. a în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. A. cu domiciliul în București, .. 76B, sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sector 2, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 17-19, sector 3.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria sectorului 2.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Red./Dact./C.E./A.D.S./11.05.2015/4.ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 804/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1043/2015. Judecătoria... → |
|---|
