Plângere contravenţională. Încheierea nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1743/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 30.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta E. T. SRL, în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru petentă avocat G. S., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/23.09.2014, la fila 8 din dosar, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, în baza disp. art. 131 C.proc.civ., raportat la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea formulării de probe.
Apărătorul petentei solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și testimonială cu un martor, în dovedirea faptului că societatea nu a fost informată, la data efectuării controlului, despre constatările menționate în procesul verbal de contravenție pentru a formula obiecțiuni.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului și respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba testimonială solicitată de petentă, față de teza probatorie invocată și susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, în primul rând pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prev. art. 16 alin. 7 și art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, respectiv neindicarea unui martor și imposibilitatea petentei de a forma obiecțiuni. În ceea ce privește fondul plângerii contravenționale arată că, din punctul său de vedere fapta nu există, întrucât se face vorbire în procesul verbal de săvârșirea unei presupuse fapte contravenționale care ar fi avut loc în martie - iulie 2014, de nerespectarea unei autorizații de mediu al cărui număr nu este indicat în procesul verbal. Singura autorizație de mediu este cea emisă la data de 12.08.2014 și care este depusă la dosar, care a fost comunicată în data de 28.08.2014, așadar se invocă nerespectarea în perioada martie – iulie 2014 a unor obligații stabilite printr-o autorizație emisă în 12.08.2014. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la 06.02.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 06.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta E. T. SRL în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Municipiului București.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 06.02.2015.
INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la 13.02.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR: 1743
Ședința Publică din data de 13.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta E. T. SRL în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Municipiului București.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 06.02.2015 și la data de 13.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/301/2014, petenta ., în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Municipiului București, a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 03.09.2014 și, corelativ, anularea măsurii sancționării contravenționale a societății, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că agenții intimatei au efectuat o inspecție la data de 02.09.2014, conform Raportului de inspecție nr. 1208/02.09.2014, iar ulterior acestei inspecții, la data de 08.09.2014 i-a fost comunicat procesul-verbal contestat.
Petenta a invocat drept motive de nulitate a procesului-verbal: nerespectarea prevederilor art.16 alin.7 OG nr. 2/2001, respectiv încălcarea de către autoritatea publică intimată a dreptului societății la apărare, respectiv dreptul de a formula obiecțiuni și a prevederilorart. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Cu privire la primul motiv de nulitate, a arătat că norma legală invocată prevede o nulitate expresă, nemaifiind necesară dovedirea unei vătămări. Mai mult, reprezentanta societății petente a pus la dispoziția agenților constatatori toate informațiile și documentele solicitate cu ocazia efectuării inspecției din data de 02.09.2014. De asemenea, la acea dată - prin întocmirea Raportului de inspecție - reprezentanții intimatei nu au menționat absolut nimic cu privire la existența vreunei nereguli care poate reprezenta o faptă contravențională și care, corelativ, să atragă expunerea societății unei sancțiuni contravenționale, astfel că nu a putut să-și exercite efectiv dreptul la apărare și, eventual, chiar să facă dovada netemeiniciei sancțiunii direct în fața agenților constatatori, lăsând astfel fără niciun temei de drept sau de fapt emiterea procesului-verbal, astfel că vătămarea este dovedită.
Cât privește cel de-al doilea motiv de nulitate, a arătat că procesului-verbal contestat îi lipsește cu desăvârșire orice mențiune în acest sens. Astfel, nudoar că agentul constatator nu motivează lipsa martorului, dar nici măcar nu prezintă care a fost motivul pentru care procesul-verbal a fost încheiat în absența reprezentanților societății.
Or, pentru a proceda astfel, agentul constatator trebuia în mod obligatoriu să aibă motive temeinice care să justifice încheierea ulterioară a procesului-verbal, în lipsa reprezentantului societății și fără atestarea din partea unui martor neutru. Mai mult, nu există absolut niciun motiv pentru care intimata nu ar fi putut întocmi procesul-verbal de față cu reprezentanții subscrisei societăți și chiar la fața locului unde pretinsa contravenție s-ar fi săvârșit, în acest fel societatea beneficiind efectiv de un drept la apărare, inclusiv acela de a formula obiecțiuni.
A mai arătat petenta faptul că între Raportul de inspecție nr. 1208/02.09.2014 întocmit cu ocazia verificării efectuate la data de 02.09.2014 și procesului-verbal din ziua imediat următoare, 03.09.2014, emis tocmai în baza inspecției respective nu poate exista nicio diferență întrucât nu se poate accepta ca același agent constatator să constate o anumită stare de fapt prin Raportul de inspecție și o altă stare de fapt prin Procesul-verbal, în condițiile în care aceeași persoană se referă la aceeași situație. Astfel, nicăieri din cuprinsul Raportului de inspecție nu rezultă constatarea unei contravenții și dispunerea unor măsuri sancționatorii împotriva societății. Chiar și pentru ipoteza în care Raportul de inspecție menționează că societatea nu deține o evidență a deșeurilor/substanțelor chimice, la rubrica măsuri dispuse în sarcina societății sunt doar obligații de a face cu anumite termene de executare (deci nu se face vorbire despre o eventuală faptă contravențională sau sancționarea societății).
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petenta a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia nu corespunde realității.
Astfel, reprezentanții intimatei au trasat la data efectuării controlului patru sarcini cu termen de executare viitor, nefiind observată nicio neregulă care să atragă incidența vreunei norme de sancționare, pentru ca, la doar o zi distanță și în baza aceluiași Raport de inspecție, aceiași reprezentanți ai intimatei să ajungă la o altă concluzie pe baza acelorași date.
Mai mult, la data de 02.09.2014 reprezentanții intimatei au constatat faptul că societatea ar fi săvârșit contravenția exact la data de 02.09.2014, ora 14.00, însă cu privire la lunile martie - iulie 2014.
De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal contestat se reține neîndeplinirea obligației menționate în cap. III pct. 1 din Autorizația de mediu. Deși intimata nu face vorbire, Autorizația de mediu amintită nu poate fi decât cea cu nr. 459 din 12.08.2014 (comunicată societății la data de 28.08.2014) emisă pentru punctul de lucru din .. 313 – 321, deoarece punctul acesta de lucru abia fusese dat în funcțiune, fiind recent deschis astfel că nu putea avea o altă autorizație. Prin urmare, la data de 02.09.2014 intimata constată nerespectarea de către societate a unor obligații impuse prin Autorizația de mediu din data de 12.08.2014 pentru fapte petrecute în intervalul martie - iulie 2014. Or, pe lângă faptul că Autorizația de mediu i-a fost comunicată abia la data de 28.08.2014, în niciun caz ea nu poate retroactiva.
Mai mult, nici măcar textul Autorizației de mediu invocat de către intimată nu este aplicabil deoarece se menționează expres că determinările se vor efectua lunar (secțiunea de control racordul Rl) cu laboratoare specializate. Or, dacă însăși Autorizația de mediu emisă chiar de intimată stabilește că obligația de a efectua aceste verificări este una lunară, iar Autorizația a fost emisă la 12.08.2014 și comunicată societății la 28.08.2014, rezultă că termenul de o lună pentru realizarea primei verificări se împlinește abia la data de 28.09.2014. Pentru a fi respectată legea în cauză, intimata trebuia să aștepte împlinirea termenului de o lună menționat expres în cuprinsul Autorizației de mediu, adică exact textul avut în vedere cu ocazia sancționării societății, iar abia după depășirea termenului de o lună avea posibilitatea legală de a constata dacă societatea a efectuat sau nu determinările impus în sarcina sa. Or, la data de 11.09.2014 a încheiat un contract, exact cum impune intimata prin cuprinsul Autorizației de mediu, respectându-și astfel sarcina trasată în interiorul termenului de o lună. De altfel, din înscrisurile anexate rezultă atât acest contract cu o societate specializată, cât și acordul obținut din partea societăți Apa N. București, așa cum impune intimata.
În drept, a invocat dispozițiile art. 192 și urm. C. proc. civ. și a art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 24.11.2014 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât procesul verbal este legal și temeinic întocmit.
În motivare, a arătat că prin raportul de inspecție nr.219/02.09.2014 s-au constatat deficiențele iar pe ultima filă a raportului de inspecție, reprezentantul societății a declarat că nu are obiecțiuni la măsurile stabilite, deci implicit recunoaște toate aspecte menționate în raportul de inspecție, fiind astfel neîntemeiate susținerile referitoare la imposibilitatea formulării obiecțiunilor.
Cât privește lipsa semnăturii unui martor, intimata a arătat că OG 2/2001 prevede obligativitatea semnării procesului verbal de către un martor, doar în cazul în care acest aspect este posibil, or, în speță, procesul verbal a fost încheiat la sediul GNM, după încheierea raportului de inspecție, la care petenta a fost prezentă. Or, în sediul GNM nu exista posibilitatea identificării unui martor care sa nu aibă calitate de agent constatator. De aici și lipsa acestei semnături pe procesul verbal. Mai mult, lipsa semnăturii martorului nu se numără printre cazurile prevăzute expres și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001, care pot conduce la nulitatea unui proces verbal.
A mai arătat intimata faptul că toate aspectele menționate în cadrul Raportului de Inspecție din data de 02.09.2014 la filele 2 și 3, au fost preluate pe scurt în procesul verbal, cele două acte fiind corelate, iar sancțiunile neputând fi aplicate decât prin procesul-verbal de contravenție.
Referitor la obligația lunară de efectuare a analizelor apelor uzate, a arătat că însăși petenta a pus la dispoziția comisarilor Gărzii naționale de Mediu un Acord de Preluare a apelor uzate emis în luna martie 2014, acord ce a fost invocat de comisarii GNM în individualizarea faptei. În ceea ce privește termenul de efectuare al analizelor, acestea trebuie efectuate până la finele calendaristic al fiecărei luni, și nicidecum în termen de 30 de zile de la obținerea autorizației.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data 03.09.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă și a contravențiilor prevăzute de art. 94 alin.1 lit. j din OUG nr.195/2005 și HG 856/2002 și sancționate de art.96 alin.1 pct.1 din OUG nr.195/2005, respectiv art.9 lit.b HG 856/2002, reținându-se că societatea nu a monitorizat factorul de mediu apa uzată evacuată în rețeaua de canalizare orășenească pentru lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie 2014, obligație impusă prin Autorizația de mediu, capitolul III, punctul 1. Societatea nu deține evidența gestiunii deșeurilor întocmită corespunzător, conform HG nr. 856/2002 pentru deșeurile generate în urma desfășurării activității. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatoarei, pentru prima faptă, o amendă în cuantum de 25.000 lei, iar pentru a doua faptă, sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petentă referitor la faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât a fost lipsită de posibilitatea formulării de obiecțiuni, instanța apreciază că, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor 175 alin. 1 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petenta și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale acesteia, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
Instanța nu va reține ca întemeiat nici motivul de nulitate a procesului-verbal privind încheierea acestuia în lipsa unui martor, cu încălcarea dispozițiilor art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, întrucât și această nulitate este una virtuală, astfel că nu poate atrage nulitatea procesului verbal decât în situația în care petenta face dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, probă pe care aceasta nu a făcut-o. În speță, procesul-verbal s-a încheiat la sediul intimatei, aspect necontestat de petentă, care, însă, a susținut că agentul constatator nu a avut motive temeinice pentru încheierea ulterioară a procesului-verbal, în lipsa reprezentanților societății. Or, potrivit art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, așadar intimata avea posibilitatea să încheie procesul-verbal oricând în termenul de prescripție de 6 luni, neexistând o dispoziție legală care să impună încheierea acestuia ulterior constatării faptei, doar cu justificarea unor motive temeinice, așa cum susține intimata.
Este nefondată de asemenea și susținerea petentei potrivit căreia procesul verbal de contravenție reține o stare de fapt diferită de cea constatată prin raportul de inspecție, din cuprinsul acestuia din urmă, nerezultând constatarea unei contravenții și dispunerea unor măsuri sancționatorii față de societate. Astfel, din analiza comparativă a celor două acte întocmite de intimată, instanța reține că în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a menționat aceeași situație de fapt, reținută și prin raportul de inspecție, neexistând neconcordanțe între cele două acte. În plus, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale se realizează exclusiv prin procesul-verbal de contravenție, astfel că, în mod corect acestea nu se regăsesc și în cuprinsul raportului de inspecție, care menționează doar neregulile constatate și măsurile pe care trebuie să le îndeplinească societatea, încadrarea acelorași nereguli ca fapte contravenționale și aplicarea sancțiunii realizându-se prin procesul-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța reține că, având în vedere că fapta pentru care a fost sancționată petenta, (nu a monitorizat factorul de mediu apa uzată evacuată în rețeaua de canalizare orășenească pentru lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie 2014), este reprezentată de o omisiune,aspect care imprimă contravenției un caracter continuu, data săvârșirii în cazul acestui tip de contravenții, este reprezentată de data constatării, în speță, 02.09.2014. Mai mult, agentul constatator a menționat în procesul verbal atât data săvârșirii faptei, cât și perioada în care petenta nu și-a îndeplinit obligația.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petenta a fost sancționată în mod nejustificat.
Instanța reține că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, iar susținerile petentei în sens contrar celor constatate de către agentul intimatei, respectiv faptul că nu se face vinovată de fapta reținută, nu sunt sprijinite cu niciun mijloc de probă, apărările ulterioare formulate prin cererea de chemare în judecată fiind în contradicție cu cele consemnate în procesul verbal de contravenție.
De asemenea, instanța constată că, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petenta a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a produs probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.
Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult decât atât, instanța nu consideră că se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv.
Este nefondată susținerea petentei conform căreia agenții intimatei nu au constatat nicio neregulă cu ocazia inspecției, ci doar au trasat patru sarcini cu termen de executare viitor, întrucât din analiza raportului de inspecție rezultă că societatea nu monitorizează indicatorii de calitate a apelor uzate evacuate în canalizarea orășenească lunar, conform acordului de preluare ape uzate și nu deține evidența gestiunii deșeurilor întocmită corespunzător, așadar exact cele două fapte reținute ca fiind contravenții și sancționate prin procesul-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța are în vedere faptul că obligația petentei de a automonitoriza emisiile poluante rezultă din lege, respectiv art.94 alin.1 din OUG 195/2005 și art.96 alin.1 pct.1 din același act normativ.
Conform acordului de preluare a apelor uzate nr.2414/24.03.2014, prezentat chiar de petentă cu ocazia efectuării controlului, aceasta avea obligația ca, printr-un laborator acreditat, să recolteze lunar probe, în vederea monitorizării emisiilor poluante (art.1.4 din acord), obligație care este prevăzută și în autorizația de mediu nr.459/12.08.2014, la art. III pct.1.
Așa fiind, și având în vedere că acordul de preluare a stat la baza emiterii autorizației de mediu, instanța reține că petenta trebuia să-și îndeplinească obligația de a monitoriza lunar emisiile poluante, inclusiv pentru lunile martie-iulie 2014.
Mai mult, reprezentații societății petente au semnat fără obiecțiuni raportul de inspecție, care menționa situația de fapt reținută la data controlului și care a fost avută în vedere la încheierea procesului verbal sancționator.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, instanța constată următoarele:
Potrivit art.96 alin.1 pct.1 din OUG nr.195/2005 Constituie contravenții și se sancționeazã cu amendã de la 25.000 lei la 50.000 lei, pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor prevederi legale: obligațiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare și de a raporta autoritãții publice teritoriale de protecție a mediului rezultatele automonitorizãrii și/sau alte date solicitate, precum și accidentele și incidentele care pot conduce la pericole de accidente.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum minim, corespunzător pericolului social al contravenției, având în vedere și domeniul de activitate al petentei (activități de spalare și curățare a articolelor textile și a produselor din blană), și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta E. T. SRL cu sediul procesual ales la SCA F., S. și Asociații, în sector 2, București, .. 6, în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Municipiului București sector 3, București, ., . 2, .. 604, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Red./Dact./E.C./A.D.S./06.07.2015/4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 514/2015.... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 30/2015. Judecătoria... → |
|---|
