Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 12928/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 25.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta Șinicu M. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta personal și martorul V. A., lipsind intimata și martorul A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că Asociația de proprietari . A. A., a depus la data de 25.11.2015, un set de înscrisuri, după care,
Instanța ia act că s-au formulat o . cereri de către Asociația de proprietari . A. A., însă instanța a reținut că acesta nu are calitatea de reprezentant al Asociația de proprietari . rezultă din încheierea de ședință din data de 28.10.2015.
Sub prestare de jurământ, instanța procedează la audierea martorului V. A., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța constată că martorul A. A. nu s-a prezenta la prezentul termen în vederea audierii.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contravențional, învederând că nu a pătruns fără drept în laboratorul de chimie al Școlii Generale 27 iar inspectorul M. C. nu a încercat să legitimeze nicio persoană aflate la fața locului. Totodată, petenta depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 alin. 1 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 31.03.2015, sub nr._, petenta Șinicu M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, anularea procesului verbal contravențional ., nr._/17.03.2015 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5.000 lei.
În motivarea cererii în fapt, petenta a învederat, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal contestat a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, reținându-se în seama sa că, în data de 07.03.2015, a pătruns în Laboratorul de chimie al Școlii Generale nr. 27 împiedicându-I pe agentul constatator să legitimeze persoanele din grupul constituit, fiind foarte recalcitrantă.
Cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal nu corespund adevărului, iar procesul verbal în cauză a fost întocmit fără nicio dovadă, fără a se face o evaluare corectă a situației și chiar cu rea-credință.
În data de 07.03.2015, în cadrul Adunării generala a ASP . pătruns fără drept în laboratorul de chimie al Școlii Generale nr. 27, întrucât are calitatea de membru al asociației de proprietari, sala fiind închiriată pe banii blocului tocmai în acest scop.
Inspectorul de poliție, fără să se legitimeze inițial, a început cu injurii la adresa celor care s-au deplasat la locația în cauză, iar acesta nu a fost împiedicat să legitimeze persoanele aflate în Școala G. nr. 27.
Procesul verbal contestat a fost întocmit la data de 17.03.2015, făcând referire la fapte care s-ar fi petrecut în data de 07.03.2015, dar abaterile contravenționale se constata personal de agentul constatator în momentul comiterii lor, legea neprevăzând ipoteza întocmirii ulterioare a procesului-verbal.
În mod abuziv și ilegal agentul constatator nu a încheiat procesul-verbal în prezența sa, lipsind-o de dreptul de a formula obiecțiuni, conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită, ci s-a limitat la redarea incompletă și nefondată a unui text legal sancționator.
Sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În drept, petenta a invocat art. 8 din Legea nr. 61/1991, iar în probațiune a solicitat înscrisuri și martori, depunând totodată o . înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform OUG nr. 80/2013.
Intimata, în data de 11.05.2015, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
În esență, intimata a arătat că procesul verbal în discuție întrunește condițiile de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
În probațiune, intimata a solicitat înscrisuri și un martor, atașând totodată o . înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 28.10.2015, după ce a anulat cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația de proprietari . dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și cea testimonială, dispunând și citarea martorului asistent.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal contravențional ., nr._/17.03.2015, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât în ziua de 07.03.2015, aceasta a pătruns în Laboratorul de chimie din Școala G. nr. 27, București . nr. 65, sector 2, împiedicând legitimarea persoanelor din grupul constituit pentru restabilirea ordinii, fiind foarte recalcitrantă.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentei comiterea contravenției prevăzute și pedepsite de art. 2 pct. 36 și art. 3 alin. 1 lit. f din Legea nr. 61/1991.
În acest sens, potrivit 2 pct. 36 și art. 3 alin. 1 lit. f din Legea nr. 61/1991, împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că procesul verbal nu a fost întocmit în mod legal.
Motivul de nulitate invocat de către petentă sub aspectul insuficientei descrieri a faptei contravenționale este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Totodată, potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Astfel, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator, prin stabilirea faptei materiale și verificarea încadrării juridice pe care aceasta a primit-o, precum și a justei sancțiuni aplicate.
Or, în cauza de față, în procesul verbal contestat se menționează că petenta „a împiedicat agentul constatator să legitimeze persoanele din grupul constituit”, fără a indica elemente specifice, concrete cu privire la modalitatea în care a împiedicat legitimarea.
Realizând o descriere lacunară și nelipsită de echivoc, fără a evidenția elemente de fapt de natură a o individualiza, agentul constatator a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele rezonabile de legalitate, prevăzute în mod imperativ de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, iar o prezentarea lipsită de conținut a faptei contravenționale echivalează cu lipsa mențiunii privind fapta săvârșită, care se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, conform art. 17 din același act normativ.
În schimb, motivele de nulitate invocat de către petentă privind întocmirea procesului verbal în absența sa și lipsirea sa de dreptul de a formula obiecțiuni, conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, sunt neîntemeiate.
În acest sens, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Or, în speță procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, fiind menționat în cuprinsul procesului verbal martorul A. A., astfel că art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a fost întrutotul respectat. Dreptul la apărare al petentei nu a fost încălcat cu ocazia încheierii procesului verbal contravențional, petenta valorificându-și dreptul la apărare prin intermediul prezentei plângeri contravenționale.
Totodată, din textul art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 reiese că un proces verbal contravențional poate fi întocmit fie în prezența, fie în absența contravenientului, legiuitorul neimpunând obligativitatea întocmirii procesului verbal contravențional în prezența contravenientului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuție nu a fost întocmit în mod temeinic.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuție nu a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanța reține mai întâi că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către un agent din cadrul intimatului, motiv pentru care actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv:
a) caracterizarea faptei în dreptul național;
b) natura faptei;
c) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).
În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.
În aceste condiții, distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.
În acest sens, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală, jurisprudență care este obligatorie pentru instanțele naționale, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.
De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligația de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura și cauza acuzației ce îi este adusă, în obligația de a-i acorda timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuși sau cu asistența unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obțină interogarea acestora, dar și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existența în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare dar și ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.
Cu toate acestea, în cauza A. împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate, a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil. De altfel, CEDO a confirmat, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza I. P. împotriva României, că faptele contravenționale prevăzute și sancționate de OUG nr. 195/2002 intră sub incidența „acuzației în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicată petentului, instanța apreciază că prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.
Instanța apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A. împotriva României.
Recunoscând prezumția de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentului.
Or, petenta a fost în măsură să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Astfel, martora V. A. a precizat că agentul constatator nu a încercat să legitimeze pe cineva și a avut un comportament nepotrivit la adresa grupului din care făcea parte. Este adevărat că martorul audiat ar putea fi considerat subiectiv, prin prisma faptului că a fost sancționat contravențional cu aceeași ocazie, însă coroborând descrierea insuficientă a faptei contravenționale realizată de către agentul constatator cu împrejurarea că acesta a considerat că petenta a pătruns fără drept la o adunare generală a asociației de proprietari, deși petenta avea dreptul să participe la o adunare organizată de asociația din care face parte, depoziția martorului pare verosimilă.
Luând în considerare toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal contravențional PA, nr._/17.03.2015 și va exonera petenta de plata amenzii în cuantum de 5.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta Șinicu M., CNP_, cu domiciliul în București, ., nr. 14, ., ., sector 2, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 17-19, sector 3.
Anulează procesul verbal contravențional ., nr._/17.03.2015 și exonerează petenta de plata amenzii în cuantum de 5.000 lei.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
15.12.2015/4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
