Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 11044/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 26.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M.-V.
Grefier: F.-G. M.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul A. V. în contradictoriu cu intimata DGPMB-BPR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul petentului, cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei și martorul propus de petent, M. R., lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, în temeiul art. 318 și art. 319 C.proc.civ., procedează la audierea sub prestare de jurământ a martorei M. R. - E., depoziția acesteia fiind consemnată conform art. 321 C.proc.civ. și depusă la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a plângerii și de anulare a procesului verbal, pentru motivele invocate în scris. Susține că jurisprudența constantă a instanțelor de judecată în materie contravențională a consacrat în practică următoarele: contravenția este subsumata noțiunii de acuzație în materie penală și sarcina probațiunii incumbă părții care a aplicat sancțiunea contravențională, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnată în lipsa unor probe certe de vinovăție.
Consideră că mențiunile agentului constatator inserate în cuprinsul procesului verbal nu constituie o probă, ci, dimpotrivă, acestuia îi revine sarcina de a dovedi legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Astfel, în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, contravenientul nu are de făcut altă probă de nevinovăție.
Agentul constatator avea posibilitatea probării săvârșirii contravenției fie prin înregistrarea video fie prin depoziția martorului (pietonului care nu i s-a acordat prioritate pe trecerea de pietoni).
Referitor la cheltuielile de judecată, arată că urmează să fie solicitate pe cale separată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 10.04.2015, sub nr._, petentul A. V. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/26.03.2015 întocmit de intimata DGPMB - Brigada de Poliție Rutieră și exonerarea de sancțiunile dispuse prin procesul-verbal.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor, dar că acest fapt nu este adevărat. A menționat că agenții constatatori se aflau la mai bine de 70m de trecerea de pietoni în discuție, astfel că este posibil să fi fost induși în eroare. A mai arătat că vizibilitatea era redusă de autoturismele taxi parcate în apropierea trecerii de pietoni.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 282 și urm., art. 82, 93, 115-128, 129, 138, 274 C., art. 24 alin. (1) din Constituția României, art. 6 parag. 1 din CEDO, art. 118 din OUG 195/2002, art. 31 din OUG 2/2001 etc.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr._.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, fiind atașat în acest sens procesul-verbal de contravenție . nr._/26.03.2015 și proba testimonială cu martora R. M., mijloace de probă ce au fost încuviințate și administrate de către instanță.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii promovată de petent și menținerea procesului-verbal încheiat.
În motivarea întâmpinării, intimata a susținut că procesul-verbal atacat întrunește condițiile de formă prevăzute de lege, fiind constatat în mod direct și personal de polițistul rutier și bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie. A arătat că dovada contrară revine petentului, precum și faptul că sancțiunile aplicate se încadrează în limitele legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, precum și ale art. 135 lit. h din RA OUG 195/2002 rep.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată și administrată de către instanță.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție CP nr._/26.03.2015 s-a reținut în sarcina petentului fapta prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care arată că șoferul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că, în data de 26.03.2015, ora 10.50, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . . . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii prin loc semnalizat corespunzător.
Prin acest proces-verbal, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 95/2002, s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 390 lei, pentru fapta reținută drept contravenție, sancțiune ce reprezintă echivalentul a 4 puncte amendă, precum și reținerea permisului de conducere pentru o durată de 30 zile.
Verificând, sub aspectul legalității, procesul verbal atacat, instanța constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că fapta a fost percepută prin propriile simțuri de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se, prin urmare, de prezumția de veridicitate. Această prezumție nu este însă absolută, o procedură echitabilă fiind una în care i se oferă petentului posibilitatea reală de a combate cele reținute în procesul verbal.
Petentul a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu există, nefiind niciun pieton angajat în traversare. Instanța observă că aceste aspecte susținute de petent au fost inserate și în procesul-verbal de contravenție la rubrica „obiecțiuni”. Mai mult, din declarația martorei R. M., care se afla în mașină cu petentul, rezultă că organele de poliție se aflau relativ departe de trecerea de pietoni, precum și faptul că nu existau pietoni angajați în traversarea trecerii de pietoni.
Instanța admite faptul că susținerile petentului și cele ale martorului audiat în cauză ar putea fi afectate de subiectivism și de eroare în apreciere, însă acest lucru este la fel de valabil și pentru agentul constatator, care este și el supus erorii de apreciere, mai ales într-un astfel de caz, în care autovehiculul se află în mișcare și se află la o oarecare distanță de locul în care este poziționat acesta.
De asemenea, instanța reține faptul că procedura contravențională reglementată de OG nr. 2/2001 este asimilată, din punctul de vedere al garanțiilor procesuale acordate petentului, celei penale, în sensul articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. (hotărârea pronunțată de instanța europeană în cauza A. contra României la data de 04.10.2007, paragraful 51).
Printre aceste garanții, reamintite în cauza sus menționată (paragrafele 54,55), se regăsește și cerința ca sarcina probei să aparțină celui ce acuză, iar orice îndoială să profite celui acuzat (in dubio pro reo).
Aplicând aceste principii în cauza de față, instanța constată că în privința faptei reținute în sarcina petentului există dubii, provenind din caracterul subiectiv și supus erorii al aprecierii vizuale a unei astfel de fapte și, de asemenea, reține că, deși posibilă, constatarea faptei nu s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice, deși, în multe alte situații acestea sunt utilizate. Mai mult, instanța constată că, întrucât asupra autoturismului care aparține poliției rutiere era instalată o cameră video, agentul de poliție avea posibilitatea preconstituirii unor probe care să susțină fapta menționată în procesul-verbal.
Instanța consideră că petentul a răsturnat prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal, astfel că deși legal întocmit, procesul verbal atacat este netemeinic și cum, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, plângerea formulată de petent urmează a fi admisă, iar procesul verbal anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul A. V. (CNP_), cu domiciliul ales în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata DGPMB-BPR, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, împotriva procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 26.03.2015 de intimată.
Anulează procesul verbal contestat.
Exonerează petentul de sancțiunile dispuse prin procesul verbal contestat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/dact – L.M.-V.
4 ex. – 30.10.15
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria... → |
|---|
