Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 11254/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 29.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: O. D.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul L. I., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală Sector 2.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.10.2014 sub nr._, petentul L. I., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală Sector 2, a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._/10.09.2014.
În motivare a arătat, în esență, că procesul verbal este nelegal, întrucât nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare. De asemenea, a menționat că a fost sancționat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, în fapt câinele nu îi aparține, ci este un câine fără stăpân, acesta fiind adus în curte chiar de persoanele care fac reclamație, chiriașii și proprietarii imobilului.
În drept cererea a fost motivată pe cauza A. împotriva României, art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, art.6 CEDO, Decizia nr.248 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr._/300/2012.
În dovedire a depus un set de înscrisuri (f.5-8).
La data de 11.02.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în esență că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fapta fiind constatată prin propriile simțuri de agentul constatator.
În drept, a invocat disp. art.205 și urm. C.proc.civ.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul I. V., declarația acestuia fiind consemnată la fila 47 dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data 10.09.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art. 3 alin.1 lit.a din HCLS 34/2014, constând în aceea ca în data de 10.09.2014, petentul nu a îndepărtat mizeria provenită de la animalul de companie (câine). Pentru acest motiv s-a aplicat contestatorului o amenda în cuantum total de 200 lei.
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient, acesta nefiind de față.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, în ceea ce privește apărarea petentului potrivit căreia procesul verbal este nelegal deoarece nu a fost de față la momentul întocmirii, instanța o consideră neîntemeiată având în vedere că OG nr.2/2001 nu exclude o astfel de modalitate de încheiere a procesului verbal.
De asemenea, instanța nu va reține ca întemeiat motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petent referitor la lipsirea acestuia de posibilitatea formulării obiecțiunilor întrucât, chiar dacă acesta ar fi real, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentului, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petentul a fost sancționat în mod nejustificat.
Potrivit art. 3 lit.a din HCL nr.34/2014 persoanele fizice și/sau juridice au următoarele obligații în domeniul protecției animalelor și păsărilor: să ia toate măsurile corespunzătoare în vederea eliminării disconfortului fizic și/sau psihic creat colocatarilor sau vecinilor prin numărul, agresivitatea și/sau zgomotul produse de animale sau prin lipsa de igienizare prin neîndepărtarea mizeriei sau mirosurilor neplăcute provenite de la animale.
Instanța reține că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, iar susținerile petentului în sens invers celor constate de către agentul intimatei, respectiv faptul că nu se face vinovat de fapta reținută, nu sunt sprijinite cu niciun mijloc de probă.
De asemenea, instanța constată că, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petentul a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a produs probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.
De asemenea, instanța reține că prin adresa nr.354/22.02.2013, reiese că un câine comunitar identificat cu crotaliu nr._ a fost ridicat de pe stradă, iar apoi returnat în teritoriu la data de 15.01.2011, dar că prin aceasta nu se face dovada că petentul nu ar avea grijă de animalele de companie (câine) pe care le deține la data constatării faptei.
Mai mult, prin declarația martorului audiat în cauză, I. V. (f.47) se confirmă că cele reținute prin procesul verbal sunt reale, martorul declarând că petentul are doi câini și că nu strânge mizeria lăsată de aceștia.
Instanța nu poate să rețină că hotărârea pronunțată de Tribunalul București are putere de lucru judecat având în vedere că prin sentința civilă nr.2481/14.11.2013 a fost soluționată o plângere contravențională împotriva unui alt proces verbal, respectiv nr._/04.10.2012, decât cel vizat prin prezenta cerere, astfel încât în cauză nu există identitate de obiect, părți și cauză.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa, fiind fără relevanță faptul că acesta nu este proprietarul lui, cât timp are paza juridică a câinelui. Mai mult decât atât, instanța nu consideră că se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, instanța constată că petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantumul corespunzător pericolului social al contravenției și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța, în temeiul art.34 din OG. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. I. cu domiciliul în sector 2, București, ., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală Sector 2 cu sediul în sector 2, București, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 4 ex/15.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 30-10-2015,... → |
|---|
