Plângere contravenţională. Sentința nr. 4220/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4220/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4220/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4220
Ședința publică din data de: 17.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul M. G. C. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședința publicăa răspuns intimata, reprezentată de domnul consilier juridic B. R., care depune delegație la dosar, lipsind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și împrejurarea că la data de 09.04.2015, prin Serviciul Registratură, Sectorul 2 Poliție – Secția 9 Poliție a restituit la dosar mandatul de aducere privind pe martora N. L. A. M. împreună cu procesul-verbal din care rezultă imposibilitatea executării acestuia, după care:
Având în vedere imposibilitatea executării mandatului de aducere față de împrejurarea că martora N. L. A. M. nu mai locuiește la adresa indicată de petent, instanța pune în discuție decăderea petentului din dreptul de a mai administra proba testimonială.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței decăderea petentului din dreptul de a mai administra proba testimonială.
Având în vedere că petentul avea obligația de a indica adresa corectă a martorei N. L. A. M., instanța dispune decăderea petentului din dreptul de a mai administra proba testimonială.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru formularea concluziilor privind fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic având în vedere că petentul încalcă frecvent regulile de circulație astfel cum reiese din cazierul contravențional al acestuia. Mai mult, arată că petentul nu a depus probe care să demonteze temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 10.07.2014, sub nr._, petentul M. G. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.06.2014 solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat la data de 27.06.2014, a fost oprit de către un echipaj de poliție, comunicându-i faptul că a trecut pe culoare roșie a semaforului, fapt ce nu corespunde realității. A mai arătat că a refuzat să semneze procesul verbal, situație în care agentul constatator a oprit un vehicul și a solicitat unei persoane să semneze procesul verbal, astfel încât acesta este lovit de nulitate, întrucât sunt încălcate prevederile art. 19 din O.G. 2/2001.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
La data 06.11.2014, intimata a depus prin serviciul Registratură întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de fond și de formă impuse de art. 16 alin.(1) din OG nr. 2/2001, iar fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept până la proba contrară.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 15 și 16 din OG nr. 2/2001, art. 121 din R.A.O.U.G. 195/2002 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 255-258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent a încuviințat și proba testimonială.
Martorul propus de petent – N. L. A. M. nu a putut fi audiat, întrucât mandatul de aducere nu s-a putut îndeplini, în condițiile în care martora nu mai domicilia la adresa indicată de petent.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/27.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, și sancționată de art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că la data de 27.06.2014 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Șoseaua M. B., din direcția Vatra Luminoasă către Șoseaua P., și a efectuat viraj de dreapta pe culoarea roșie a semaforului electric care funcționa în parametri, fiind necesară urmărirea contravenientului .
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, aspect atestat de martorul P. M. L..
Împotriva procesului verbal de contravenție, în termen legal, petentul a formulat prezenta plângere.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la susținerile petentului referitoare la lipsa martorului din procesul verbal se reține că art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 prevede că: „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor(…).” Așadar, legea impune ca procesul verbal să fie semnat de un martor în ipoteza în care contravenientul refuză să semneze actul de constatare și sancționare a contravenției, prevedere respectată în cauză. Prevederile legale nu impun ca acest martor să cunoască situația de fapt. Prin urmare, susținerile petentului în sensul că martorul a semnat fără să perceapă direct fapta reținută în sarcina petentului, nu sunt de natură să conducă la concluzia că procesul verbal este nul, dimpotrivă, în cauză fiind respectate prevederile anterior citate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a negat săvârșirea faptei contravenționale, în sensul că nu ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului electric și că a fost confundat de agentul constatator.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Agentul constatator a reținut faptul că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . direcția Vatra Luminoasă către Șoseaua P., și a efectuat viraj la dreapta pe culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal, fiind necesară urmărirea petentului.
Instanța constată că procesul verbal atacat a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului de circulație.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de prezumția de nevinovăție și instanța de judecată a încuviințat în cauză probele existente la dosar, în vederea dezbaterii lor contradictorii. Instanța mai reține însă, în conformitate cu jurisprudența CEDO, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, instanța constată că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiului că sarcina probei incumbă în totalitate acuzării ar duce la lăsarea nepedepsită a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult decât atât, instanța nu consideră că se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv, petentul nefăcând vorbire în plângere despre un asemenea comportament.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. G. C., având C.N.P._, cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./20.05.2015/4ex.
| ← Rectificare carte funciară. Încheierea nr. 30/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4223/2015. Judecătoria... → |
|---|
