Plângere contravenţională. Sentința nr. 5004/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5004/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5004/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5004
Ședința publică din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta . I. SRL în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorii V. M. și G. I., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că la data 05.05.2015 s-a depus dovada executării mandatului de aducere privind martorul G. I., după care,
Sub prestare de jurământ, instanța procedează la audierea martorilor V. M. și G. I. L., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 30.07.2014, sub nr._, petenta . I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/02.07.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea în fapt, petenta a arătat următoarele:
Descrierea faptei contravenționale este o mențiune obligatorie conform art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevăzut in Anexa 1 a H.G. nr. 1391/2006, ca si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei.
Autovehiculul înmatriculat sub nr._, condus de G. I., este proprietatea societății petent si era parcat in parcarea C. P., neavând nici un călător înăuntru, aspect ce rezultă din locul constatării pretinsei fapte.
Agentul constatator nu l-a oprit in trafic pe șoferul petentei ca sa poată constata ca acesta efectuează transport de persoane pe traseul F. - Complex C. P..
Pe de alta parte agentul trebuia sa menționeze clar care este locul constatării faptei prin identificarea adresei poștale (denumire artera si număr postai), mențiunea ca locul constatării faptei este pe DN3, km 2, localitatea București, Complex C. P., nu este suficienta pentru a îndeplini cerințele exigente ale legii in aceasta privința.
In plus, aceasta locație creează evidente confuzii întrucât nu se poate stabili cu exactitate « locul săvârșirii faptei », aspect care ține de valabilitatea procesului-verbal.
Se poate observa din extrasul obținut de pe portalul Complexului C. P. ca acesta se afla in localitate, respectiv in Mun. București, ., sector 2 și nicidecum în afara orașului pe DN3, km 2.
In procesul-verbal sancționator fapta trebuie descrisa clar, fără echivoc si deducții, împrejurările comiterii presupusei fapte contravenționale ca si celelalte elemente legale obligatorii fiind esențiale si utile instanței de judecata sub aspectul verificării legalității si temeiniciei procesului-verbal.
Conform art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevăzut in Anexa 1 a H.G. nr. 1391/2006, în cazul in care constata încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal care va cuprinde in mod obligatoriu: data, ora si locul unde este încheiat; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita.
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 1 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare a contravenției vă cuprinde in mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Totodată, chiar daca nu sunt cuprinse intre cauzele de nulitate expres prevăzute la art. 17 din OG. nr. 2/2001, indicarea eronata a orei si locului săvârșirii contravenției si a orei si locului întocmirii procesului-verbal, este de natura sa vicieze procesul-verbal cu consecința anularii acestuia, deoarece Instanța de judecata nu are posibilitatea de a analiza temeinicia si legalitatea sancțiunii aplicate caci nu se poate raporta la situația de fapt reținuta in procesul-verbal atacat, fiind evident eronata.
Faptul ca procesul-verbal a fost întocmit din birou rezulta si din forma procesului-verbal, respectiv tehnoredactat la computer.
Pentru întocmirea procesului-verbal la fata locului exista formulare tipizate speciale, autocopiante si înseriate, care pot fi folosite de agenți pe teren.
Prezumția de validitate a procesului-verbal nu este aplicabilă în speța de față, iar sancțiunea aplicabilă pentru grava încălcare a condițiilor de formă este nulitatea absolută pentru repararea imensului prejudiciu creat petentei.
Au fost încălcate dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a căror sancțiune atrage nulitatea procesului verbal dată fiind vătămarea gravă ce a fost produsă petentei, respectiv aplicarea amenzii în cuantum de 9.000 lei.
Potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față la întocmirea procesului verbal agentul constatator va face mențiunea despre aceasta împrejurare, care trebuie sa fie confirmata de cel puțin un martor.
Procesul-verbal a fost întocmit in biroul agentului si nu la fata locului cum era normal, adică in prezenta conducătorului auto, reprezentantul societății in îndeplinirea sarcinilor specifice de serviciu.
Întocmind din birou procesul-verbal, agentul constatator a privat petenta de dreptul la apărare, adică dreptul de a formula obiecțiuni, presupusa fapta fiind comisă prin intermediul șoferului petentei care cunoștea situația de fapt si ar fi putut contesta un abuz.
Aceasta este o practica constanta a agenților/inspectorilor I.S.C.T.R. de a întocmi din birou procesele-verbale de contravenție si de a menționa la rubrica destinata obiecțiunilor contravenientului ca: « reprezentantul legal nefiind de fata in momentul întocmiri procesului verbal nu a putut formula obiecțiuni » în cazurile in care contravenientul este persoana juridica.
D-nul G. I. a fost identificat, astfel cum reiese din conținutul procesului-verbal, ca fiind conducător al autovehiculului ce aparține petentei, deci implicit recunoscut ca reprezentant al acesteia in desfășurarea activității de transport, singurul in măsura de a formula obiecțiuni in legătura cu faptele reținute si in care a fost implicat personal.
Fapta a fost contestata încă de la momentul întocmirii procesului-verbal atacat, însă agentul constatator a refuzat consemnarea obiecțiunilor șoferului petentei privind faptul ca in realitate conducătorul auto nu efectua nicio cursa in parcarea C. P. si ca autovehiculul era parcat.
Întocmirea procesului verbal a fost contestata încă de la momentul întocmirii, însă agentul constatator a refuzat consemnarea obiecțiunilor șoferului.
Consemnarea obiecțiunilor la data întocmirii procesului verbal reprezenta o forma de apărare.
Refuzul de a consemna obiecțiunile sunt de natură a vicia procesul verbal cu consecința anulării acestuia, având în vedere că potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța verifică înscrisul contestat sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia, verificare care nu este posibilă dacă planează suspiciunea că agentul nu a fost corect și că nu a consemnat fidel situația de fapt.
Pe de alta parte, pentru a demonstra abuzul in întocmirea din birou a actelor sancționatoare, petenta a arătat că agentul a consemnat ca procesul-verbal este întocmit in prezenta unui martor, respectiv V. M., care se presupune ca a fost prezent la momentul întocmirii in lipsa a procesului-verbal, in schimb a fost prezent in biroul agentului.
Pe de alta parte, potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurare, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor .
In primul rând, martorul trebuie sa fie prezent la momentul săvârșiri faptei precum si la momentul întocmirii procesului-verbal.
In al doilea rând, martorul trebuie sa confirme ca reprezentantul nostru legal nu era de fata la momentul întocmirii procesului verbal, astfel încât sa fie justificata neîndeplinirea obligației legale a agentului reglementata de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, materia contravenționala este subsumata acuzației in materie penala astfel cum a arătat Curtea Europeana de la Strasbourg in mai multe decizii de speța.
Curtea Constituționala a României in Decizia nr. 81/1994, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 14/1995, a subliniat ca deciziile de speța pronunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se impun instanțelor in virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României și au prioritate în temeiul art. 2 din același text.
Pentru a putea fi sancționată o fapta contravenționala, se impun a fi îndeplinite doua tipuri de cerințe: intrinseci constând in încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage după sine o sancțiune prevăzuta de lege, dar si extrinseci, constând in constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitata in acest sens - agentul constatator.
In plus, agentului constatator i se incumba obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de proba dincolo de orice îndoiala existenta faptei, vinovăția contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens.
In concluzie, in primul rând, sarcina probei este răsturnata in materie contravenționala, aceasta revenind agentului constatator.
Petenta nu se face vinovata de săvârșirea faptei reținute si sancționate prin procesul verbal ce face obiectul prezentei plângeri, aceasta nu efectua la momentul controlului niciun traseu, întrucât ‚ autovehiculul era parcat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OUG nr. 2/2001, iar în probațiune a solicitat proba testimonială și proba cu înscrisuri, depunând totodată copii certificate de pe înscrisurile pe care și-a întemeiat cererea.
Intimatul, în data de 27.11.2014, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerea contravențională ca nefondată și menținea procesului verbal contestat ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea cererii în fapt, intimatul a învederat următoarele:
Cu ocazia controlului efectuat in trafic împreuna cu ofițeri de politie din cadrul politiei Sectorului 2 - Serviciul de Investigare a Fraudelor, in data de 02.07.2014 ora 07:25 pe DN 3, km.2, localitatea București, Complex C. P., a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către . I. SRL in baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. G. I. in timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate in trafic național.
La momentul controlului, in urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele:
a) Efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fara a deține licența de transport, licența comunitara, certificat de transport in cont propriu, licența pentru activități conexe transportului rutier, licența de traseu, autorizației de transport internațional si /sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuate in alte zile si la alte ore decât cele înscrise in graficul de circulație dupa caz .astfel: operatorul de transport rutier C&l G. I. SRL a efectuat transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate pe traseul F. - Complex C. P. fara a deține licența de traseu conform declarației conducătorului auto dl.G., din data de 02.07.2014.
A fost întocmită Nota nr._ in doua exemplare, din care un exemplar a fost înmânat conducătorului auto sub semnătura.
Fapta prezintă elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 3, pct.1, din H.G.69/2012 cu modificări si completările ulterioare.
Potrivit art. 3 din HG nr. 69/2012, următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului(CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1073/2009 si ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 si constituie contravenții,daca acestea nu au fost săvârșite in astfel de condiții încât, potrivit legii penale,sa constituie infracțiuni: 1. efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fara a deține licența de transport, licența comunitara, certificat de transport in cont propriu, licența pentru activități conexe transportului rutier, licența de traseu, autorizație de transport internațional si/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat in alte zile si la alte ore decât cele "înscrise in graficul de circulație, dupa caz;
Conform art. 6 din HG 69/2012, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amenda de la 9.000 lei la 12.000lei iar potrivit alin. 2 lit. a sancțiunile contravenționale se aplica operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier in cont propriu roman/romane ori strain/straine sau persoanei fizice/juridice, dupa caz, pentru faptele prevăzute la art.3, pct.1-9,11,14 si 18-32;
Procesului verbal este încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16, art.17, art.19 din OG.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Nerespectarea dispozițiilor art.16, alin. 7 din OG.2/2001 atrage o nulitate relativa, a procesului verbal, ceea ce presupune ca petenta trebuie sa sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
In raport cu acest caracter imperativ - limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, procesul verbal de contravenție a fost "întocmit cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa nici unuia din elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care sa atragă nulitatea acestuia.
Întocmirea procesului verbal in lipsa reprezentantului contravenției si neconsemnarea obiectiunilor nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 17 din OG nr.2/2001. Nerespectarea dispozițiilor legale privind dreptul de a face obiectiuni, este sancționată cu nulitate relativa. Insa vătămarea produsa petentului a fost înlăturata prin posibilitatea exercitata, in concret, de a formula plângere conform dispozițiilor legale si de a-si valorifica toate obiectiunile in ceea ce privește legalitatea si temeinicia procesului verbal in fata instanței de judecata.
Art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001 prevede in cazul in care contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări.
In speța, agentul constatator a făcut in mod corect mențiunea „ reprezentantul legal nefiind de fata la momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiectiuni", mențiune are respecta prevederile ordonanței nr. 2/2001 deoarece șoferul nu avea calitatea de împuternicit al . I. SRL, neprezentând niciun document in acest sens.
In ceea ce privește ideea ca șoferul autovehiculului verificat ar fi putut consemna obiectiuni in calitate de reprezentant al societății, aceasta este o posibilitate pur teoretica, in fapt conducătorul auto neputând fi obiectiv datorita raporturilor pe care le are cu societatea contravenienta.
La fata locului s-a identificat ca martor dl. V. M. care a semnat procesul verbal.
Art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului verbal fără participarea contravenientului care nu a semnat procesul verbal cu ocazia încheierii ocazia încheierii lui, acesta având posibilitatea legala conform art.31 din OG 2/2001, de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu ii este afectat in nici un fel dreptul la apărare.
In situația de fata operează ca si condiție de nulitate a procesului verbal de contravenție necompletarea punctului 10 din formularul procesului verbal ,ceea ce nu este cazul in aceasta speța.
Pentru a interveni sancțiunea nulității relative este necesar sa se constate întrunirea cumulativa a următoarelor condiții: nerespectarea unor dispoziții legale care disciplinează încheierea unui act juridic care sa fi determinat producerea unei vătămări materiale sau procesuale, iar vătămarea sa nu poată fi înlăturată, altfel decât prin anularea actului încheiat.
In cazul nulității relative cel ce o Invoca trebuie sa faca dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absoluta unde aceasta se prezuma datorita interesului general, obștesc ocrotit, a unei norme juridice imperative de ordine publica.
Procesul verbal de contravenție, fiind un act administrativ si întocmit de autoritățile competente se bucura de prezumția simpla de adevăr si legalitate.
Practica relativ constanta a instanțelor in astfel de situații se bazează pe regula cuprinsa in art. 1169 Cod Civil, conform căreia cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie sa o probeze.
Petenta nu a făcut dovada afirmațiilor făcute si nici a unei vătămări in legătura cu pretinsele încălcări ale dispozițiilor legale.
In ceea ce privește temeinicia, intimatul a apreciat ca procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție simpla de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Normele metodologice cuprinse in Ordinul M.T. 1.980/2011 stabilesc cadru de aplicare a dispozițiilor OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere si reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere siactivităților conexe ale acestora.
Conform art. 53 alin. 1 din OMTI 980/2011 norme metodologice stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, iar transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate se poate efectua numai pe baza programului de transport și a licenței de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română.
Licența de traseu reprezintă documentul de transport pe baza căruia se poate efectua transportul rutier național contra cost de persoane prin servicii regulate;
Prin grafic de circulație se înțelege documentul care conține denumirea traseului, capetele de traseu, autogările, stațiile publice aflate pe traseu, distanțele dintre acestea, orele de plecare/sosire din capetele de traseu și din stațiile publice/autogârile aflate pe traseu, zilele în care se efectuează serviciul regulat și serviciul regulat special, după caz;
Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenței comunitare, precum și licența de traseu însoțită de graficul de circulație sau documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz si se poate realiza prin: servicii regulate; servicii regulate speciale; sau servicii ocazionale.
Serviciile regulate contra cost de transport rutier de persoane pe un traseu național se pot efectua de către operatorii de transport rutier numai în baza programelor de transport și a licenței de traseu eliberate de autoritatea competentă. Licența de traseu pentru transportul rutier interjudețean contra cost se eliberează pentru fiecare cursă, iar pentru transportul rutier județean, pentru fiecare traseu.
Serviciile regulate de transport de persoane se execută pe bază de legitimații de călătorie individuale, care sunt documente cu regim special, respectiv bilete, abonamente și legitimații speciale.
Autoritatea competentă stabilește prin norme condițiile pentru efectuarea serviciilor regulate, a serviciilor regulate speciale și a serviciilor ocazionale contra cost de transport rutier de persoane; modul de întocmire și aprobare a programelor de transport; modul de atribuire a traseelor cuprinse în programele de transport; modelul licenței de traseu și al graficului de circulație; obligațiile operatorilor de transport rutier în cazul efectuării serviciilor regulate, a serviciilor regulate speciale și a serviciilor ocazionale contra cost de transport rutier de persoane; condițiile de efectuare a operațiunilor de cabotaj în cazul transportului contra cost de persoane.
Susținerile petentei nu o pot exonera de la aplicarea sancțiunii contravenționale deoarece aceasta efectua transportul rutier de persoane contra cost, pe traseul București Complex C. P. - F., fara a deține licența de traseu si grafic de circulație.
Documentele de care se prevalează petenta, respectiv copia conformă nr._, nu o exonerează de la aplicarea sancțiunii, deoarece pe traseul București – F. ar fi trebuit să dețină licență de traseu ce trebuie însoțită de graficul de circulație aferent, acest document conferindu-i dreptul de a efectua transport de persoane pe traseul respectiv.
Verificările din data de 02.07.2014 au fost efectuate de către reprezentanții ISCTR împreuna cu lucrători de politie din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor - Politia Sector 2, iar conducătorul auto G. I. in urma controlului, a susținut o declarație prin care recunoaște faptul ca circula pe ruta București - F..
Înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului nu isi are aplicabilitate deoarece art. 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, prevede că sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ, iar H.G. 69/2012 prevede numai sancțiunea amenzii pentru faptele pe care le incriminează ca fiind contravenții. Daca legiuitorul ar fi considerat ca aceasta contravenție ar fi avut un grad de pericol social redus n-ar fi incriminat aceasta fapta ca fiind contravenție.
Sancțiunea avertismentului nu se impune pentru o atare situație ca cea sancționată in cauza de fata si nu poate fi socotita drept o fapta cu gravitate redusa in sensul art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar avertismentul se aplica atunci când fapta are gravitate redusa. Ori, nu se poate susține un astfel de caracter, mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minima de 9.000 lei, cea maxima fiind de 12.000 lei.
Având in vedere faptul ca procesul verbal de contravenție are valoare probanta a unui act doveditor preconstituit, ce face dovada faptei comise, pana la proba contrarie, iar petenta care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal, consideram ca plângerea nu poate fi luata in considerare.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 și urm. C.proc.civ., precum și dispozițiile invocate în cuprinsul întâmpinării.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal contravențional ., nr._/02.07.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9.000 lei, întrucât în ziua de 02.07.2014, ora 7.25, în București, complex C. P., aceasta a efectuat transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate pe traseul F. - Complex C. P. fără a deține licență de traseu, conform declarației conducătorului auto G. I..
Astfel, s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute și pedepsite de art. 3 pct. 1 și art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
În acest sens, potrivit 3 pct. 1 și art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 9.000 la 12.000 lei, efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, că potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Or, procesul verbal contravențional respectă cerințele impuse de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, descrierea faptei contravenționale fiind realizată într-o manieră corespunzătoare, inclusiv sub aspectul locului comiterii faptei contravenționale, București, magazinul C. P..
Potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Or, în speță procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, fiind menționat în cuprinsul procesului verbal martorul V. M., astfel că art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a fost întrutotul respectat. Persoana care conducea autovehiculul nu reprezenta societatea petentă, sens în care că nu putea, în mod evident, formula obiecțiuni. Dreptul la apărare al petentei nu a fost încălcat cu ocazia încheierii procesului verbal contravențional, petenta valorificându-și dreptul la apărare prin intermediul prezentei plângeri contravenționale.
Totodată, din textul art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 reiese că un proces verbal contravențional poate fi întocmit fie în prezența, fie în absența contravenientului, legiuitorul neimpunând obligativitatea întocmirii procesului verbal contravențional în prezența contravenientului. În același timp, este irelevant din punct de vedere juridic dacă procesul verbal contravențional a fost întocmit la locul comiterii faptei contravenționale sau în alt loc, de vreme ce acesta respectă cerințele impuse de art. 16 alin. 1 și 6 din OG nr. 2/2001.
Toate aceste considerente reprezintă tot atâtea argumente pentru care nu pot fi reținute criticile petentei, astfel că procesul verbal contravențional a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanța reține mai întâi că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către un agent din cadrul intimatului, motiv pentru care actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv:
a) caracterizarea faptei în dreptul național;
b) natura faptei;
c) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).
În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.
În aceste condiții, distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.
În acest sens, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală, jurisprudență care este obligatorie pentru instanțele naționale, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.
De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligația de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura și cauza acuzației ce îi este adusă, în obligația de a-i acorda timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuși sau cu asistența unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obțină interogarea acestora, dar și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existența în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare dar și ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.
Cu toate acestea, în cauza A. împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate, a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil. De altfel, CEDO a confirmat, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza I. P. împotriva României, că faptele contravenționale prevăzute și sancționate de OUG nr. 195/2002 intră sub incidența „acuzației în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicată petentului, instanța apreciază că prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.
Instanța apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A. împotriva României.
Recunoscând prezumția de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentei.
Or, din ansamblul probator administrat în cauză reiese fără urmă de îndoială că petenta se face vinovată de comiterea contravenției. Astfel, martorul G. I., care lucra pentru și sub autoritatea petentei la momentul comiterii faptei contravenționale, fiind șoferul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, a precizat că își desfășura activitatea pe traseul București (C. P.) – F., traseu pentru care petenta nu avea licență (f. 75). În mod subsecvent, apărările petentei sunt lipsite de suport probator, ba chiar contrazise de declarația martorului G. I..
Sub aspectul sancțiunii aplicate petentei, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea ce a fost aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit – eludarea dispozițiilor legale, urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru corecta desfășurare a activității de transport persoane, precum și circumstanțele personale ale contravenientului – multiple fapte contravenționale asemănătoare (f. 51-60).
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . I. SRL, cu sediul ales în București, ., ., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul ales în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp D1,.., C._, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE / 28.05.2015/4ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4998/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5025/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
