Plângere contravenţională. Sentința nr. 3562/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3562/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3562/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3562
Ședința Publică din data de 02.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul O. D. A., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală Sector 2.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 06.10.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr._, petentul O. D. A., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală Sector 2, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/13.09.2014.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat în esență că procesul verbal este nelegal întocmit întrucât acesta este ilizibil, astfel că nu se pot identifica articolele actelor normative prin care se stabilește și se sancționează contravenția și că nu se poate identifica aparatul foto la care se face referire în procesul vebral. De asemenea, a menționat că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art.16, 17, 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și pe cele ale art.109 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus în termenul legal întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii cu menținerea procesului verbal de contravenție contestat, ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, a invocate disp. art.111 din ROUG nr.195/2002, art.99 alin.2 și art.108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG nr.195/2005, art.205 C.proc.civ..
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și plnașe foto.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data 13.09.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art. 111 din ROUG nr.195/2002 și sancționată de art.99 alin.2, 108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG nr.195/2002, constând în aceea ca în data de 13.09.2014, ora 14.01, petentul a condus autoturismul marca WV, cu nr. de înmatriculare_, de culoare alb, pe . . a respecta semnificația indicatorului rutier “Accesul Interzis”. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatorului o amenda în cuantum total de 180 lei, echivalent a 2 puncte amendă și 2 puncte penalizare.
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, din analiza procesului verbal instanța constată că acesta este lizibil, din cuprinsul acestuia putându-se distinge actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (art. 111 din ROUG nr.195/2002 și art.99 alin.2, 108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG nr.195/2002), descrierea concretă a contravenției, cu arătarea acțiunii reținute în sarcina petentului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional și a permite verificarea corectei încadrări juridice a acesteia și aprecierea asupra gravității sale și asupra individualizării sancțiunii.
De asemenea, instanța reține că apărarea pretentului conform căreia procesul verbal este nul deoarece agentul constatator nu a identificat aparatul foto, prin arătarea numărului și a seriei, este neîntemeiată, având în vedere că în procesul verbal s-a menționat că a fost folosit un aparat foto certifictat și omologat, conform art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, iar petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări prin încheierea actului constatator în acest mod. Mai mult, instanța reține că fapta a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, menționându-se motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor, respectiv disp. art.19 alin.3 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petentul a fost sancționat în mod nejustificat.
Instanța reține că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de agent, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, iar susținerile petentului în sens invers celor constate de către agentul intimatei, respectiv faptul că nu se face vinovat de fapta reținută, nu sunt sprijinite cu niciun mijloc de probă.
De asemenea, instanța constată că, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petentul a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a produs probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult decât atât, instanța nu consideră că se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv, iar din analiza planșelor foto depuse la dosar de intimată, reiese cu claritate că pententul nu a respectat semnificația indicatorului rutier “Accesul Interzis”.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG nr.195/2002 circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și cu aplicarea 2 puncte de penalizare. Conform art.111 din ROUG nr.195/2002 Se interzice circulația participanților la trafic pe sectoarele de drum public la începutul cărora sunt instalate indicatoare ce interzic accesul.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentul a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege pentru această faptă, corespunzător pericolului social al contravenției și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul O. D. A. cu domiciliul în Râmnicu V., ., ., ., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală Sector 2 cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Fiind în concediu de odihnă,
semnează Grefier Șef.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./4 ex/06.07.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 6625/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4998/2015. Judecătoria... → |
|---|
