Plângere contravenţională. Sentința nr. 7116/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7116/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7116/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.7116
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta . SA în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns martorul S. F. personal, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 03.04.2015 intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare, filele 16-19; la data de 14.04.2015 intimata a comunicat actele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, filele 21-22; la data de 02.06.2015 petenta a comunicat la dosar, cererea de chemare în judecată în format electronic, filele 35-36; la data de 16.06.2015 a fost depus la dosar, dovada executării mandatului de aducere al martorului S. F., filele 39-40
În ședință publică, în temeiul art. 131 Cod proc. civ instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general material și teritorial în conformitate cu art. 94 pct. 3 Cod proc civ. și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanța procedează la legitimarea martorului S. F. care prezintă carte de identitate având CNP:_, . nr._.
Având în vedere că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă de către părți, instanța încuviințează acestora, potrivit art.258 c.pr.civ., proba cu înscrisuri și proba testimonială, în persoana martorului semnatar al procesului verbal de contravenție.
Instanța, procedează la audierea martorului S. F., potrivit art.311 și următoarele c.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 25.02.2015, sub dosarul nr._, petenta . SA în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție nr._/5.02.2015, incheiat de DGPMB -Brigada Rutiera, prin care in baza dispozițiilor art. 87 din RAOUG 195/2002 si art. 105 pct.3 din OUG 195/2002 a fost sancționată cu suma de 2047,5 lei.
În fapt, în motivarea cererii, petenta a arătat că procesul verbal contestat este intocmit cu incalcarea dispozițiilor art.16 al. 1 si art.19 al. 1 din OG nr.2/2001, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.526/2004.
In acest sens, a solicitat instanței sa observe ca procesul verbal de constatare a contravențiilor nu cuprinde datele personale din actul de identitate al martorului, in sensul ca nu a precizat domiciliul acestuia.
Din analiza procesului verbal se mai observa ca nu exista certitudine asupra locului unde a fost incheiat procesul verbal, dupa cum nu exista certitudine ca acesta a fost incheiat in absenta contravenientei si nu se poate verifica, pe cale de consecința, daca dreptul de a formula obiectiuni a fost respectat.
Având in vedere ca nu se poate stabili, fata de dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 locul intocmirii procesului verbal si daca a fost respectat dreptul contravenientei de a formula obiectiuni, a apreciat ca aceasta imprejurare este de natura a cauza contravenientei o vătămare ce nu poate fi acoperita decât prin anularea procesului verbal.
Dreptul de a formula obiectiuni, alături de dreptul de a ataca in instanța procesul verbal, constituie din perspectiva oricărui contravenient, drepturi fundamentale. Din acest motiv este absolut necesara intocmirea procesului verbal in conformitate cu dispozițiile legale pentru a se putea verifica imposibilitatea obiectiva de a permite contravenientului exercitarea dreptului de a formula obiectiuni.
De asemenea, din cuprinsul procesului verbal contestat nu se poate retine care sunt imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite de fapta sancționată, element ce atrage nelegalitatea procesului verbal.
Pe fondul cauzei, a invederat instanței ca nu exista "vinovăția" societății ca element esențial pentru ca fapta sa fie considerata contravenție având in vedere următoarele considerente: în data de 05.02.2015 o echipa a societății a realizat o lucrare de intervenție pentru remedierea unei defecțiuni la rețeaua de canalizare, lucrarea ce a fost anunțata la PMB cu nr. 1852 si la Politia Rutiera cu nr. 1848.
In timpul desfășurării lucrării, locul a fost semnalizat corespunzător cu indicatoare rutiere ocolire, drum ingust, lucrări limitare viteza si imprejmuit cu panouri si banda avertizoare, conform fotografiei realizate in data de 05.02.2015 ora 10.32, cu doua ore si jumătate inainte de primirea amenzii.
Pentru a crea loc autobasculantei, in vederea ridicării excedentului rezultat prin săpătura, in jurul orei 13 au fost ridicate o parte din indicatoarele rutiere, astfel incat sa nu se blocheze traficul rutier, tinand cont ca . circulata. In acel moment, un echipaj al Politiei - Biroul Sistematizare a ajuns la adresa si a intocmit procesul verbal de contravenție.
In subsidiar, in situația in care instanța va trece peste apărarea formulata mai sus, a solicitat sa se constate ca sancțiunea aplicata de agentul constatator este mult prea severa raportat la fapta săvârșita, motiv pentru care a solicitat instanței de judecata sa inlocuiasca sancțiunea amenzii cu avertisment in baza art.5 al.5 si art.7 din OG 2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 și dispozițiile c.pr.civ.
La dosar, petenta a anexat copia procesului verbal contestat și un set de înscrisuri, filele 6-10.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 03.04.2015, intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu menținerea procesului verbal încheiat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 13.10.2014, petenta a executat lucrare de intervenție la rețeaua de canalizare pe ., creând restricții pentru circulația autovehiculelor, punctul de lucru nefiind semnalizat cu indicatoare rutiere temporare.
Potrivit prevederilor art. 87 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat: „Nicio lucrare care afectează drumul public nu ponte fi începută sau, după caz, continuată dacă executantul acesteia nu are autorizarea administratorului drumului si acordul poliției, dacă nu a realizat semnalizarea temporară corespunzătoare, iar termenul aprobat a fost depășit ori lucrarea se execută în alte condiții decât cele stabilite în autorizație sau acord."
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, a considerat că acesta intrunește condițiile de forma prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constator.
A învederat că abaterea a fost constatata in mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 87 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, în cauză fiind efectuate fotografii la fața locului.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură dc prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în acestă situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
A mai precizat că în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. In acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/l9,06.2014, pronunțată de Tribunalul București. Secția a Il-a C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._/299/2013, prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă si nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petentă, în cazul de față, contravenienta neaducând o probă contrară.
De asemenea, a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, a solicitat instanței să observe, că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constator ținând cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina acesteia nu corespunde realității, nu o exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientei, în conformitate cu dispozițiile art.249 c.pr.civ.
În drept, a invocat prevederile art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, precum și ale art.87 din RAOUG din OUG nr.195/2002.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul S. F..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/05.02.2015 petenta a fost sancționată pentru la data menționată, pe . a executat lucrări de intervenție la rețeaua de canalizare creând restricții pentru circulația autovehiculelor, punctul de lucru nefiind semnalizat cu indicatoare rutiere temporare, lipsă indicatoare” ocolire „, „ lucrări”, „reduceți viteza”, contravenție prev. de art. 87 din R.O.U.G 195/2002 și sancționată de art. 105 pct. 3 din OUG 195/2002.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei, fiind semnat de martorul S. F..
Se menționează în cuprinsul procesului verbal faptul că au fost efectuate fotografii la fața locului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța apreciază ca neîntemeiate motivele de nulitate invocate de către petentăîn raport de următoarele motive:
Petenta a invocat faptul că nu a fost menționat domiciliul martorului și totodată că nu se poate stabili cu certitudine locul întocmirii procesului verbal pentru ase putea verifica dacă a i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni, dar aceste susțineri nu atrag nulitatea absolută a procesului verbal atacat, ci nulitatea relativă condiționată de o vătămare.
Astfel, potrivit disp.art 16 din OG2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului;descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art. 17 din actul normativ menționat: Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiței- Decizia 22/2007 prin care a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ,în aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata prinLegeanr.180/2002, stabilind că nerespectarea cerintelor inscrise in art. 16 alin. (7) din actul normativ mentionat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei. (…)"
În al doilea rând, petenta nu a făcut dovada că a suferit o vătămare prin faptul că nu a putut formula obiecțiuni, având posibilitatea să înfățișeze instanței dovezi din care să rezulte că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde adevărului.
În cadrul procesual creat în condițiile art. 31 și urm. din OG 2/2001, chiar dacă procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat în prezența sa,petentul are posibilitatea să combată cele reținute de agentul constatator și să înfățișeze dovezi în acest sens, dreptul său la apărare fiind garantat.
Petentul are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OGnr.2/2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde adevărului ,iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate faptele antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În privința neindicării domiciliului martorului instanța învederează faptul că a fost menționat CNP-ul care a permis aflarea domiciliului și audierea acestuia, petenta nesuferind astfel nicio vătămare.
Petenta a mai arătat că nu a fost descrisă fapta contravențională, susținere infirmată însă de cuprinsul procesului verbal unde sunt menționate data, ora și locul în care a fost săvârșită fapta, precum și toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Neîntemeiat este și motivul de nulitate referitor la sancționarea sa în baza unui temei juridic eronat.
Astfel, potrivit art.87 din R. A.O.U.G. 195/2002 - Nicio lucrare care afectează drumul public nu poate fi începută sau, după caz, continuată dacă executantul acesteia nu are autorizarea administratorului drumului și acordul poliției, dacă nu a realizat semnalizarea temporară corespunzătoare, iar termenul aprobat a fost depășit ori lucrarea se execută în alte condiții decât cele stabilite în autorizație sau acord.
Potrivit art. 105 pct. 3 din OUG 195/2002 constituie contravenție : nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare, conform standardelor în vigoare, a obstacolelor sau lucrărilor aflate în zona drumului public.
Prin urmare, fapta astfel cum a fost descrisă se încadrează în tiparul legal .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petenta a negat săvârșirea faptei contravenționale, susținând că nu a săvârșit contravenția imputată, lucrarea fiins semnașizată în mod corespunzător, neexistând pericol pentru circulația rutieră.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Petenta beneficiază în prezenta cauză de prezumția de nevinovăție și instanța de judecată a încuviințat toate probele solicitate de acesta, în vederea dezbaterii lor contradictorii. Instanța mai reține însă, în conformitate cu jurisprudența CEDO, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
În cauza de față, este vorba despre o contravenție constatată personal de către agentul constatator fiind efectuate și fotografii la fața locului, conform planșei foto depuse la fila 22.
Afost încheiat de către intimată și un proces verbal de control al lucrării-fila 19, semnat de martorul S. F. și de domnul R. T., angajat al intimatei-calitate necontestată-în cuprinsul căruia se menționaeză lipsa indicatoarelor rutiere temporare.
Petenta a susținut că în timpul desfășurării lucrării, locul a fost semnalizat corespunzător cu indicatoare rutiere ocolire, drum ingust, lucrări limitare viteza si imprejmuit cu panouri si banda avertizoare, conform fotografiei realizate in data de 05.02.2015 ora 10.32, cu doua ore si jumătate înainte de primirea amenzii.
Petent a mai arătat că pentru a crea loc autobasculantei, in vederea ridicării excedentului rezultat prin săpătura, in jurul orei 13 au fost ridicate o parte din indicatoarele rutiere, astfel încât sa nu se blocheze traficul rutier, tinand cont ca . circulata. In acel moment, un echipaj al Politiei - Biroul Sistematizare a ajuns la adresa si a întocmit procesul verbal de contravenție.
Petenta nu a administrat însă nicio probă din care să rezulte că în jurul orei 13 a fost necesară îndepărtarea indicatoarelor rutiere, pentru a permite desfășurarea lucrărilor îngreunate din cauza traficului și a configurației străzii, pentru a se putea reține existența unei cauze exoneratoare de răspundere.
Instanța învederează și cauza I. P. împotriva României, unde Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național.
Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Aplicând acest raționament în cauză, Curtea a constatat că implicațiile concrete ale procedurii asupra reclamantului se rezumau la obligativitatea achitării unei amenzi într-un cuantum redus, de aproximativ 50 Euro, fără a exista posibilitatea de a fi înlocuită cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată (A., par. 52). Totodată, Curtea a apreciat că nu există niciun indiciu că suspendarea dreptului de a conduce autoturismul ar fi avut vreo consecință deosebită asupra petentului.
În ceea ce privește dreptul său la apărare, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, Curtea a observat că instanțele i-au dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere, în special în ce privește declarația privind faptul că mașina sa este diferită de cea din poze, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, Curtea a observat că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal și afirmarea absenței identității dintre mașina sa și cea din planșele foto, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens.
Prin urmare, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Curtea a constatat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile ».
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, având în vedere disp. art. 21 din OG 2/2001 și pericolul social concret al faptei astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta . SA cu sediul în București, ..2, sector 1, înregistrată sub nr.J_, având C._, cont bancar RO89BRDE450SV_
0 deschis la BRD-SMCC în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ cu sediul în București, ..9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Sector 2 București.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ azi, 23.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./5ex./03.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8480/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7072/2015. Judecătoria... → |
|---|
