Pretenţii. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 11133/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din camera de consiliu din 28.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta Asociația de proprietari . în contradictoriu cu pârâtul T. Ș..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare potrivit dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de Judecată, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
La a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că la data de 29.0.9.2015, pârâtul a depus precizări, iar la data de 19.10.2015 reclamanta a depus note de ședință, după care,
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 01.04.2015, sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari . a chemat în judecată pe pârâta T. I., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 5.060,58 lei, compusă din: 3.365,35 lei, reprezentând cote de întreținere restante acumulate în perioade aprilie 2012- februarie 2015; 1.525,23 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal pentru perioada aprilie 2012-ianuarie 2015; 120 lei, reprezentând fond de reparații; 50 lei, reprezentând fond de rulment. Totodată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a precizat, în esență, că pârâta, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 60, nu a mai achitat cotele de întreținere aferente acestui imobil începând cu luna aprilie 2012 și până în luna februarie 2015, acumulând un debit în cuantum de 5.060,58 lei.
În continuare a învederat reclamanta că la cotele de întreținere au fost calculate penalități de întârziere în procent de 0.1% pe zi, totalul penalităților ridicându-se la suma de 1.525,23 lei.
În drept, reclamanta a invocat art. 50 din Legea nr. 230/2007, iar în dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a atașat cererii de chemare în judecată, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru, respectiv timbru judiciar, potrivit 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Pârâta, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală sau pentru a solicita probe în apărare față de cererea reclamantei.
În data de 14.10.2015, în condițiile art. 204 alin. 1 C.proc.civ., reclamanta a depus cerere modificatoare sub aspectul cadrului procesual pasiv, precizând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul T. Ș., fiul defunctei pârâtei T. I. și solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 5.213,85 lei compusă din: 3.251,61 lei, reprezentând cote de întreținere restante acumulate în perioade iunie 2012- mai 2015; 1.792,24 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal pentru perioada aprilie 2012-aprilie 2015; 120 lei, reprezentând fond de reparații; 50 lei, reprezentând fond de rulment.
La termenul de judecată din 16.09.2015 s-a prezentat pârâtul T. Ș., instanța comunicând acestuia un exemplar al cererii modificatoare.
În data de 29.09.2015, pârâtul a depus cerere prin care a solicitat eșalonarea plății debitului total în rate lunare în cuantum de 300 lei, menționând, totodată, că nu refuză plata cotelor de întreținere dar nu a avut un loc de muncă în ultimii 4 ani.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâtul este proprietarul imobilului situat în București, ., ., ., fiind descendentul de gradul I al defunctei proprietare T. I., astfel cum rezultă din recunoașterea neprovocată a pârâtului.
Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune, stabilite și afișate lunar de către reclamantă, aflate la dosarul cauzei (f. 21-60, 72-85, 102-107), rezultă că pârâtul nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere pentru perioada aprilie 2012-aprilie 2015, în cuantum de 3.251,61 lei, sumă la care s-au calculat penalități de întârziere în valoare de 1.792,24 lei.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, în vreme ce art. 49 alin. 2 din același act normativ, statuează că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
În același sens, dispozițiile art. 32 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 (citate în continuare Norme) prevăd că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Aceste cote vor fi calculate pentru fiecare proprietar din condominium și trebuie să fie achitate de către aceștia în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Norme.
De asemenea, potrivit art. 45 alin. 3 teza I din Legea nr. 230/2007 și art. 24 alin. 5 din Norme, proprietarii trebuie să aprobe și să alimenteze în avans un fond de reparații cu o sumă plătită în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației. În același sens, art. 45 alin. 3 teza finală din Legea nr. 230/2007 prevede că proprietarii membri ai asociației de proprietari pot aproba și alte fonduri cu caracter special, în timp ce art. 24 alin. 1 și 2 din Norme statuează că, în scopul asigurării fondurilor necesare pentru plăți curente, asociația de proprietari stabilește cuantumul și cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment, ce se constituie prin plata anticipată a cotei ce revine fiecărui proprietar, potrivit hotărârii adunării generale a asociației de proprietari, iar reîntregirea fondului de rulment se face lunar, prin plata sumelor afișate pe lista de plată.
Totodată, conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. În același sens, art. 25 alin. 1 tezele III și IV din Norme statuează că asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, iar suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
Prin urmare, proprietarul culpabil de neplata la termen a obligațiilor de întreținere, datorează penalități de întârziere, acestea putând fi stabilite de asociația de proprietari printr-o hotărâre. În cazul în care asociația de proprietari nu a stabilit un mod de calcul și un procent al penalităților, acestea se calculează în funcție de facturile emise de către furnizori (RADET, Apa N.) și se repartizează în funcție de restanțierii existenți. În acest sens, art. 49 alin. 3 din Legea nr. 230/2007 statuează că sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.
De asemenea, se reține că proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată, președintele asociației de proprietari fiind obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile, potrivit art. 12 litera d) din Norme.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În cauză, potrivit art. 10 alin. 1 și 249 C.proc.civ., reclamanta a reușit să efectueze dovada pozitivă și verosimilă a faptului alegat, în sensul probării existenței obligației de plată în sarcina pârâtului a sumei de 3.251,61, reprezentând cote de întreținere restante, acumulate în perioada aprilie 2012 - aprilie 2015. De asemenea, se reține că restanțele s-au acumulat de mai mult de 90 de zile, iar termenul de plată de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată s-a împlinit, sens în care instanța apreciază că reclamanta are împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform art. 662 alin. 2-4 C.proc.civ.
Totodată, instanța constată că reclamanta a stabilit un sistem propriu de penalizări, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, potrivit procesului verbal al Adunării Generale a Asociației de P. din data de 27.02.2008 (f. 6-7), cu respectarea art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, sens în care pârâtul datorează suma de 51.792,24 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În același sens, se reține că reclamanta a stabilit un fond de rulment, respectiv un fond de reparații, sens în care pârâtul datorează următoarele sume: 50 lei, reprezentând fond de rulment; 120 lei, reprezentând fond de reparații.
Pe de altă parte, instanța constată că pârâtul nu a contestat în nici un fel pretențiile reclamantei, ci le-a recunoscut integral, solicitând eșalonarea debitului.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 50 alin. 1, raportat la art. 46, art. 45 alin. 3 și art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, instanța va admite cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 3.251,61 lei, reprezentând debit principal-cote de întreținere restante, acumulate în perioada iunie 2012-mai 2015; 1.792,24 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal pentru perioada aprilie 2012-aprilie 2015; 120 lei, reprezentând fond de reparații; 50 lei, reprezentând fond de rulment.
Referitor la cererea reclamatei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare, instanța o va admite, în parte, cu următoarea motivare:
Conform art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar în speță pârâtul este cel care a pierdut procesul.
Potrivit art. 451 alin. 1 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Totodată, art. 451 alin. 2 C.proc.civ. statuează că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, dar măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Instanța reține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată – în care este inclus și onorariul apărătorului părții ce a avut câștig de cauză – îl reprezintă culpa procesuală a părții adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanșarea litigiului.
Așadar, contractul încheiat de partea câștigătoare cu apărătorul său își va produce efectele și față de partea adversă, aceasta din urmă fiind obligată să plătească respectivul onorariu, deși ea personal nu a participat la negocierea lui; suntem deci în prezența unei excepții de la principiul conform căruia actul juridic își produce efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane (res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest). Această excepție se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
În sistemul nostru de drept, sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă din obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța îl poate obliga pe cel care pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de adversarul său, apreciind că acesta din urmă a săvârșit un abuz de drept atunci când și-a dat acordul pentru un onorariu avocațial exagerat de mare – săvârșind deci o faptă ilicită culpabilă și prejudiciabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti cel ce a pierdut procesul reprezentând tocmai prejudiciul suferit de acesta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de adversarul său la momentul stabilirii onorariului avocatului ales).
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câștigă litigiul are dreptul de a obține de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului), dar tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea câștigătoare nu poate obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (de data aceasta, fapta ilicită fiind săvârșită de partea câștigătoare și constând din exercitarea abuzivă a dreptului de a-și angaja un apărător).
În acest sens, instanța constată, așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudența sa(Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, etc.), că și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ales în calitatea considerată, ca garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta sa aibă dreptul de a le contesta și combate.
Aplicând aceste principii la cauza de față instanța reține că reclamanta a solicitat plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Or, față de natura activității efectiv prestate de către apărătorul reclamatei care, deși a redactat cererea de chemare în judecată și cererea modificatoare, nu a participat în acest proces la niciun termen de judecată și luând în considerare complexitatea redusă a cauzei, acest onorariu apare ca disproporționat și nerezonabil.
Mai mult decât atât, recurgând la un alt element obiectiv, respectiv Protocolul încheiat de Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică, nr._/2008 – 1693/2008, instanța constată că nivelul onorariilor este net și semnificativ inferior celui reclamat de intimată de la contestator.
Desigur, cenzura instanței de judecată aplicată în ceea ce privește cheltuielile de judecată vizează exclusiv raportul procesual stabilit între reclamantă și pârât, fără a aduce atingere raportului contractual stabilit de reclamantă cu avocatul ales, raport juridic liber consimțit de părțile acestuia, cât privește onorariul de avocat acceptat de beneficiarul serviciului juridic prestat, astfel cum prevede art. 451 alin. 2 teza finală C.proc.civ.
Statuând în echitate, Judecătoria, în temeiul art. 451 alin. 2 C.proc.civ., va diminua onorariul apărătorului reclamatei, de la suma de 1.000 lei la suma de 600 lei.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate conform art. 10 alin. 1 C.proc.civ., în cuantum de 600 lei, onorariu avocațial (f. 158-159), apreciind cheltuielile drept reale, necesare și rezonabile.
Totodată, față de solicitarea comună a părților și având în vedere dispozițiile art. art. 397 alin. 3 C.proc.civ., instanța va eșalona plata debitului total de 5.813,85 lei în 20 rate lunare, în cuantum de 290,70 lei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea formulată-modificată de reclamanta Asociația de proprietari ., cu sediul în București, ., sector 2, C._, în contradictoriu cu pârâtul T. Ș., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 3.251,61 lei, reprezentând debit principal-cote de întreținere restante, acumulate în perioada iunie 2012-mai 2015; 1.792,24 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal pentru perioada aprilie 2012-aprilie 2015; 120 lei, reprezentând fond de reparații; 50 lei, reprezentând fond de rulment.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Eșalonează plata debitului total de 5.813,85 lei în 20 rate lunare, în cuantum de 290,70 lei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
13.11.2015/4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6466/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
