Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 11170/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 07.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților și pe intimații B. C. și C. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații, prin apărător ales cu împuternicire avocațiala la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că s-au depus prin Serviciul Registratură, la data de 06.10.2015 de către contestatoare concluzii scrise, după care,
Apărătorul intimaților solicita acordarea unui termen pentru a lua cunoștința de concluzii scrise depuse de contestatoare.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului intimaților sa ia cunoștința de concluzii scrise depuse de contestatoare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns intimații, prin apărător ales cu împuternicire avocațiala la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța acorda apărătorului intimaților cuvântul pe excepția lipsei de interes invocata de intimați.
Apărătorul intimaților solicita admiterea excepția lipsei de interes, raportat la faptul ca in prezent nu mai subzista efectele art. III din OUG nr.62/2010, respectiv ale OUG nr.4/2012, întrucât perioada de suspendare a emiterii titlurilor de plata a expirat la data de 13.05.2013 si ca dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu sunt incidente in speța de fata, in conformitate cu dispozițiile Deciziei de neconstituționalitate nr.88/27.02.2014 a Curții Constituționale din România, apreciază ca nu sunt întrunite condițiile existentei interesului ANRP in formularea contestației la executare si in formularea cererii de întoarcere a executării silite in ceea ce privește dosarul de executare silită nr. 1141/2012.
Mai arată că, pentru a fi întrunită condiția interesului ANRP in formularea contestației la executare si in formularea cererii de întoarcere a executării silite, este imperios ca aceasta sa întrunească cumulativ trei condiții, respectiv, sa fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale, sa fie personal si direct, sa fie născut si actual, or nu exista un text de lege care sa permită contestatoarei justificarea unui interes in desființarea executării silite ce a făcut obiectul jarului de executare silită nr. l 141/2012 al B. Raportorii G., iar textele legale invocate de către ANRP au încetat sa producă efecte la data de 13.05.2013 sau prin . Legii nr.l65/2013 care a abrogat dispozițiile Legi nr.247/2005. Astfel, neexistând un text de lege care sa condiționeze temporal sau formal obligația ANRP de a îndeplini obligația ce ii subzista de a achita subsemnatei despăgubirile înscrise in Decizia nr.3364/10.11.2008 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, apreciază că interesul contestatoarei ANRP nu este legitim.
Cu privire la condiția ca interesul sa fie actual, apreciază ca nici aceasta nu este întrunită deoarece in prezent nu subzista obligația emiterii unui titlu de plata in favoarea subsemnaților, ca urmare a dispozițiilor privind emiterea titlului de plata prevăzuta la art.41 din Legea nr. 165/2013 prin declararea ca fiind neconstituționale a dispozițiilor art.4 din aceeași lege coroborate cu abrogarea dispozițiilor Legii nr.247/2005 privind procedura emiterii titlurilor de plata. De altfel, Curtea Constituționala a statuat prin Decizia menționata anterior ca dispozițiile Legii nr. 165/2013 se aplica exclusiv cererilor nesoluționate la data intrării in vigoare a Legii, nefiind permisa reluarea unor proceduri deja finalizate întrucât s-ar aduce atingere unor drepturi deja câștigate de către persoanele îndreptățite. Pentru toate aceste considerente solicită admiterea excepției așa cum a fost aceasta formulată, și pe cale de consecință sa respingeți cererea de întoarcere a executării silite ca fiind lipsita de interes .
Instanța califica excepția lipsei de interes invocata de intimați, ca apărare de fond.
Instanța acorda apărătorului intimaților cuvântul pe excepția de neconstituționalitate invocata de intimați.
Apărătorul intimaților solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, apreciază ca este o veritabila excepție deoarece dispozițiile art.41 alin.l si 3 din Legea 165/2013 nu sunt in concordanta cu nomele europene întrucât acestea aduc atingere disp. art. 15 alin.2 si art. 44 alin.1 din Constituția României.
Instanța califica de neconstituționalitate invocata de intimați ca fiind apărare de fond si ramane in pronunțare pe cererea de sesizarea Curții Constituționale referitoare la disp. art. 29 din Legea nr.47/1992.
Apărătorul intimaților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Pe fondul cauzei solicita respingerea contestației si emiterea actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc „Raportoru G." in dosarul de executare nr. 1 141/2012.
Deasemeni, referitor la concluziile contestatoarei prin care înțelege sa invoce prejudiciul statului R. in conditiile in care intimatii au obținut recunoașterea dreptului la despăgubiri bănești in dosarul solutionat de Judecatoria Botosani in anul 2003. Mai arată că in anul 2008 s-a emis Decizia de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, prin care aceasta si-a asumat obligația de plata a despăgubirilor aferente, obligație pe care nu a inteles sa o respecte de buna voie, astfel intimații au inteles sa recurgă la calea executării silite după 11 ani, or după o perioada atât de mare apreciază ca nu exista un prejudiciu creat. Totodata solicită să se tina cont de practica judiciara depusa la dosar. depune in ședința publica concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Instanța, conform art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 14.10.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2015.
Președinte Grefier
L. V. F. T.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 14.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților și pe intimații B. C. și C. A..
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică de la data de 07.10.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la 14.10.2015, când, in aceiași compunere si pentru aceleași considerente,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.10.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2015.
Președinte Grefier
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 21.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților și pe intimații B. C. și C. A..
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică de la data de 07.10.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp, a amânat succesiv pronunțarea la 14.10.2015 si 21.10.2015, când, in aceiași compunere si pentru aceleași considerente,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 28.10.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.
Președinte Grefier
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 28.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților și pe intimații B. C. și C. A..
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică de la data de 07.10.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp, a amânat succesiv pronunțarea la 14.10.2015 si 21.10.2015, când, in aceiași compunere si pentru aceleași considerente, a pronunțată următoarea sentință
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.12.2012, sub nr._ ,contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimații B. C., în nume propriu și în calitate de mandatar al numitei C. A., a formulat contestație la executare impotriva popririi în dosarul de executare nr. 1141/2012 aflat pe rolul B. Raportoru G.
A solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării dispusă prin dosarul de executare nr. 1141/2012 întocmit de B. Raportoru G., în temeiul art. 403 alin. 1 și 3 C.proc.civ., până la soluționarea prezentei cauze, suspendarea tuturor actelor de executare dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Trezoreria Sector 1 București; anularea Procesului-verbal de cheltuieli de executare încheiat în data de 20.11.2012 de B. Raportoru G.; anularea executării silite.
Contestatoarea a precizat că prin somația înregistrată la instituția contestatoare cu nr. RG/_/4994/DN/04.12.2012, emisă de B. Raportoru G., la data de 22.11.2012, în dosarul de executare nr. 1141/2012, s-a solicitat plata sumei de102.386,45 lei, compusă din: 92.744,10 Lei reprezentând despăgubirile cuprinse în Decizia nr. 3363/10.11.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea domnului Bălinisteanu C. si a doamnei C. A., plus suma de 9.642,35 Lei reprezentând onorariu avocat în cuantum de 2.000 lei și cheltuieli de executare silită între care onorariu de executor judecătoresc în cuantum de 6.154,88 lei, (la care se adaugă TVA 24%) conform procesului-verbal de cheltuieli de executare nr. 1141 întocmit la data de 22.11.2012, în favoarea domnului Bălinisteanu C. în nume propriu și în calitate de mandatar a doamnei C. A..
A arătat că punerea în executare a deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a făcut cu încălcarea prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, precum și a prevederilor art. 372 C.proc.civ.. Deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu reprezintă prin însuși existența lor un titlu executoriu și nicio creanță exigibilă, ci doar încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român. În ultimul articol din dispozitivul deciziilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, este prevăzut în mod clar, modalitatea de valorificare a acestora, respectiv parcurgerea procedurii prevăzută la Capitolul V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007.
În ceea ce privește însușirea actelor administrative de a fi executorii, aceasta nu trebuie confundată cu noțiunea de titlu executoriu (caracterul de titlu executoriu trebuie prevăzut expres de lege, astfel cum reiese cu claritate din dispozițiile art. 372 Cod procedura civilă). În timp ce prima semnifică faptul că actul poate fi pus în executare de către autoritatea publică fără vreo altă formalitate, cea de-a doua permite creditorului, indiferent de calitatea acestuia, să obțină aducerea la îndeplinire a obligației debitorului și prin executare silită. Dacă actele administrative ar fi reprezentat titluri executorii pentru beneficiarii lor, legiuitorul nu ar mai fi reglementat, prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, situația neaducerii la îndeplinire de către autoritatea publică a propriilor dispoziții. Fiind o ramură a dreptului public, legislația administrativă a prevăzut pârghii specifice de aducere la îndeplinire a actelor emise în regim de drept administrativ. În astfel de cazuri nu există un titlu executoriu, așa cum este prevăzut de Codul de procedură civilă, întrucât decizia Comisiei Centrale nu face parte din această categorie.
Susținerea potrivit căreia deciziile emise de către Comisia Centrală nu reprezintă titluri executorii susceptibile de a fi puse în executare pe calea dreptului comun, prevăzut în Codul de procedură civilă, reiese fără echivoc din interpretarea dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 81/2007. Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite, cu atribuții și responsabilități clar stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 18 alin. 1, Capitolul V1 Secțiunea 1 " Valorificarea titlurilor de despăgubire" din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin Titlul I al Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 81/2007, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute de lege.
Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar. Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa: a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" sau b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 141 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".
Potrivit dispozițiilor art. 182 coroborat cu art. 181 alin. (2), pentru valorificarea titlului de despăgubire, titularul titlului de despăgubire are dreptul și obligația de a proceda la manifestarea expresă a opțiunii sale în sensul emiterii unui titlu de plată ori de conversie, în condițiile art. 141 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Din cele prezentate rezultă că legea specială nu prevede calificarea deciziilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca titluri executorii. Prin urmare deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu pot fi executate prin ele însele.
Astfel, având în vedere procedura de valorificare a deciziilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acestea nu reprezintă creanțe exigibile.
A arătat că începerea executării silite în temeiul unor decizii (titluri de despăgubire) care consemnează sume mai mari de 500.000 lei eludează dispozițiile exprese ale legii speciale nu numai cu privire la procedura de valorificare a deciziilor Comisiei Centrale, dar și cu privire la plafonul maxim stabilit de legiuitor (de 500.000 lei) până la concurența căruia pot fi emise titluri de plată și se pot plăti în numerar.
Obligația stabilită în sarcina statului român (A.N.R.P.), prin emiterea deciziei Comisiei Centrale, concretizează în fapt o obligație de a face, respectiv emiterea titlului de plată ori de conversie, după caz, iar nicidecum o obligație directă de a plăti o sumă de bani. În cazul dedus judecății, conform procedurii administrative stabilite în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în temeiul Deciziei CCSD nr. 3363/10.11.2008, reprezentând titlu de despăgubire în cuantum de 92.744,10 Lei, domnul Bălinisteanu C. în nume propriu și în calitate de mandatar al doamnei C. A., au formulat o cerere de opțiune, prin care a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 92.744,10 lei, cerere înregistrată în evidențele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sub nr._/08.04.2009.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor bănești, a făcut referire și la prevederile pct.182.1 coroborat cu pct. 182.4 din H.G. nr.128/2008 și pe cele ale art. 182 lit. a din Titlul VII al Legii 247/2005, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 81/2007, potrivit cărora "emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite, se vor dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul ANRP, " în ordinea depunerii cererilor de opțiune".
Ținând cont de faptul că plata despăgubirilor în numerar s-a efectuat până la cererea de opțiune înregistrată cu nr._/29.04.2008 iar în speța de față cererea de opțiune a domnilor B. C. și C. A., este înregistrată cu nr._/08.04.2009, în acest caz nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută în Titlul VII al Legii nr.247/2005, în sensul emiterii în favoarea domnilor B. C. și a doamnei C. A., a unui titlu de plată și dispunerii plății efective (plata despăgubirilor se dispune în baza existenței anterioare a unui titlu de plată).
Conform art. 3 al. 1 al Ordonanței de Urgență nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30.06.2010 „ pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente".
A arătat că potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Contestatoarea a făcut mențiuni cu privire la . Legii nr.117/04.07.2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Astfel, alineatul (1) al articolului unic al O.U.G nr. 4/2012 se modifică și va avea următorul cuprins: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005".
În aceeași lege este prevăzută modificarea art. III, alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62 din 30 iunie 2010 în sensul că "se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013".
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de creditoarei, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât și potrivit noului Cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului. Astfel, emiterea titlurilor de plată, urmează a fi reluată de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, după încetarea perioadei de suspendare. În aceste condiții, a precizat faptul că începerea executării silite eludează dispozițiile exprese ale legii speciale.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 2000 lei, solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare, contestatoarea a considerat că este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 274, alin.(3) din C. proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în niciun fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. C. de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariu convenit. Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava cu nr._/3/2011, domnul B. C. a chemat în judecată Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 92.744,10 lei prevăzută în Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3363/10.11.2008. Acțiunea acestuia a fost respinsă ca prematur formulată.
A menționăm că potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxă judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Colegiul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările aduse prin OUG nr. 81/2007, OUG nr.62/2010, OUG nr.4/2012, Legea nr.117/2012, Legea nr.146/2007, OG nr. 22/2002, art. 388, 389, 400,403 Cod Procedură Civilă.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, a solicitat judecarea în lipsă a prezentei cauze.
Intimații au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea suspendării executării silite; respingerea contestației la executare; menținerea tuturor actelor de executare întocmite de B. Raportoru G. în dosarul de executare nr. 1141/2012.
Au arătat că,intimații dețin un titlu executoriu, la momentul executării creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă, iar a pretinde acesteia să urmeze o procedură judiciară pentru valorificarea aceluiași drept constituie o sarcina excesivă, ceea ce contravine exigențelor instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Prin actele emise de către autoritățile administrative se recunoaște dreptul petenților la despăgubiri, iar în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceștia dețin un bun în senul prevăzut de art. l Protocolul nr. l din Convenție.
De asemenea, ca urmare a eliberării titlului de creanță de către contestatoarea debitoare, respectiv Decizia nr.3364/10.11.2008 emisa de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, aceasta și-a asumat obligația de plată a despăgubirilor aferente, obligație pe care nu a înțeles să o respecte de bună-voie.
În acest sens, intimații au solicitat să se observe faptul că contestatoarea ANRP nu a înțeles să-și respecte de bună voie obligația de plata a despăgubirilor stabilite, deși Decizia a fost emisă încă din anul 2008, motiv pentru care au considerat ca în mod legal creditoarea a înțeles să recurgă la calea executării silite cu atât mai mult cu cât orice titlu executoriu constatator al unei creanțe se execută de bună-voie, iar în lipsa achitării de bună voie a despăgubirilor, creditorul este îndreptățit să apeleze la procedura executării silite. Caracterul executoriu al actului administrativ decurge din prerogativa mai largă a autorităților publice de a pune în executare legea, prerogativă de ordine publică și exclusivă prin care se arată faptul că actul administrativ este un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii.
În concluzie, au solicitat respingerea suspendării executării silite, respingerea contestației la executare, menținerea tuturor actelor de executare întocmite de B. Raportoru G. în dosarul de executare nr. 1141/2012.
În drept, concluziile scrise au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 247/2005, precum și pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă.
În probațiune, au solicitat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. Raportoru G., a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, dosarul de executare nr. 1141/2012.
Prin notele scrise depuse la termenul din 09.07.2015, intimatii au invocat excepția lipsei de interes, excepția de neconventionalitate, excepția de necontitutionalitate a dispozițiilor art. 41 alin. 1 și 3 din Legea nr. 165/2013. Primele două excepțiia au fost calificate de instanță drept apărări de fond.
S-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele dosarului instanța a constatat temeinicia contestației la executare, în raport de următoarele considerente:
Asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. 1 și 3 din Legea nr. 165/2013
Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru admiterea unei excepții de neconstituționalitate este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: excepția să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau o ordonanță a Guvernului, dispoziția să fie în vigoare, excepția să fie invocată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj, norma invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei și excepția să fie invocată de părți, procuror sau instanță din oficiu, totodată să nu se fi pronunțată o decizie anterioară a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispoziției a cărei neconstituționalitate se invocă.
Analizând condițiile ce se cer a fi întrunite pentru sesizarea Curții Constituționale instanța apreciază că în speță aceste condiții sunt îndeplinite câtă vreme excepția vizează o dispoziție dintr-o lege care se află în vigoare-, a fost invocată în fața instanței de judecată de către o parte, Curtea Constituțională nu a pronunțat o decizie anterioară de neconstituționalitate iar norma invocată are legătură cu soluționarea prezentei contestatii, sens în care urmează a fi sesizată Curtea Constituțională.
Opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate, potrivit art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, este în sensul lipsei de temeinicie a acesteia, textul legal criticat fiind constituțional.
Asupra contestatiei la executare, instanța retine:
Actul de executare criticat prin această cerere este procesul verbal de cheltuieli din 20.11.2012 din dosarul executional nr. 1141/2012 de al B. Raportoru G., contestatoare solicitând si anularea executării silite.
Executarea silită a fost incepută pentru valorificarea despăgubirilor in cuantum de_,1 lei, în baza Deciziei 3363/10.11.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în condițiile lg. 247/2005. Potrivit acestei decizii pentru valorificarea sa se va urma procedura preevazută de Cap. V1 din Titlul VII al lg. 247/2005.
Prin Sentința civilă nr._/06.06.2013(f. 182-186), irevocabilă prin respingerea recursului, pronuntată in dosarul nr._/300/2012 de Judecătoria Sector 2 București, s-a dispus anularea întregii executări din dosarul executional nr. 1141/2012 al B. Raportoru G..
Instanța a retinut că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 372 C.proc.civ., potrivit căruia executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, întrucât în speță, instanța reține că Decizia in baza căreia s-a inceput executarea nu constituie titlu executoriu, creditoarea având posibilitatea de a solicita fie conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», fie de a primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1).
Considerentele acestei hotărâri, se impun acestei instanțe prin efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, fără posibilitatea dovezii contrarii. Autoritătea de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Față de aceste aspecte, instanța va admite contestația la executare și va anula procesul verbal de cheltuieli încheiat în data de 20.11.2012 si toate actele de executare din dosarul de executare silită nr. 1141/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Raportoru G..
În privința cererii de suspendare a executării silite, aceasta urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea că prezenta contestație a fost soluționată la acest termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Admite contestația la executare privind pe contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul in București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și pe intimații B. C. și C. A., ambii cu domiciliul ales la C. Av. P. Ș. C., în București, ., B1.F4, Se.3. ., sector 3.
Anulează procesul verbal de cheltuieli încheiat în data de 20.11.2012 si toate actele de executare din dosarul de executare silită nr. 1141/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Raportoru G..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 29 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate ridicată de intimați cu privire la dispozițiile art. 41 alin. 1 și 3 din Legea nr. 165/2013.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
P. GREFIER
L. V. F. T.
ROMÂNIA
A. JUDECĂTOREASCĂ
Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Civilă
., sector 3 București, Tel./Fax 021._
www.noulportal.just.ro; e-mail_
Operator de date cu caracter personal 2891
Dosar nr._
CĂTRE,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Potrivit dispozițiilor date de această instanță prin sentința civila nr._ din data de 28.10.2015, in cauza civilă nr._, având ca obiect -contestație la executare-, privind pe contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul in București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și pe intimații B. C. și C. A., ambii cu domiciliul ales la C. Av. P. Ș. C., în București, ., B1.F4, Se.3. ., sector 3, vă înaintăm, in copie, dosarul nostru cusut si numerotat conținând ………. file, in vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de intimații B. C. și C. A..
Președinte, Grefier,
L. V. F. T.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria... → |
|---|
