Pretenţii. Sentința nr. 2848/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2848/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2848/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2848
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 12.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: N. F.
GREFIER: D. N.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. S. U. ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. D. S.R.L.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.03.2015 și apoi pentru data de 12.03.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 24.01.2013, sub nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 11.092,50 euro reprezentând daune interese în cuantum de 45% din valoarea seminței nepredate, conform art. 12.1 din contractul nr. 5503/22.03.2012 și a sumei de 11.466,08 lei reprezentând penalități de 0,5% pe zi de întârziere, conform art. 12.2 din contract, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 22.03.2012 a semnat cu pârâta contractul nr. 5503/2012 de prestare servicii de multiplicare și producere semințe certificate de orzoaică de primăvară.
Prin semnarea contractului, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei cantitatea de 9.280 kg sămânță orzoaică de primăvară, soiul B., în vederea înființării suprafeței de 58 hectare, pârâta obligându-se să înființeze suprafața menționată mai sus în vederea multiplicării semințelor de bază și obținerii cantității de minim 145 tone sămânță multiplicată.
Reclamanta urma să achite suma de 170 euro/tonă de sămânță livrată de către pârâtă.
Pentru sămânța de bază, reclamanta a emis factura fiscală nr. FV2B1200364/31.03.2012, în valoare de 23.163,81 lei.
La momentul recoltării, reprezentantul pârâtei a refuzat să livreze producția obținută către reclamantă și a comercializat-o către un terț.
Debitul de bază a fost achitat de pârâtă cu întârziere de 99 de zile, sens în care s-au calculat penalități de 0,5% pe zi de întârziere, în temeiul art. 12.2 contract, în cuantum de 11.466,08 lei.
Potrivit art. 12.1 contract, pârâta și-a asumat obligația de a achita daune interese, indiferent de cauza obiectivă sau subiectivă a nepredării seminței. Pârâta a recunoscut, prin adresa nr. 150/27.11.2012, că a recoltat întreaga suprafață, iar conform art. 6.2 lit. d din contract s-a obligat să livreze sămânța în cantitate de 145 tone la bazele de recepție S.U.R., dar a vândut-o unui terț, astfel că aceasta trebuie să achite daunele interese conform art. 12.1 contract, în cuantum de 11.092,502 euro.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1166 C.civ, art. 1, 10 pct. 4 și 12 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.339,91 lei și timbru judiciar în cuantum de 10 lei.
În dovedire, s-au depus copii de pe următoarele înscrisuri: contractul de multiplicare și producere semințe certificate de orzoaică de primăvară nr. 5503/22.03.2012, declarație de multiplicare, evidență plăți, factura fiscală nr. FV2B1200364/31.03.2012, invitație la conciliere, adresa nr. 150/27.11.2012.
În termen legal și în apărare, la data de 19.09.2013, pârâta . a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că în primăvara anului 2012 reprezentantul reclamantei s-a prezentat la sediul pârâtei și l-a rugat pe reprezentantul acesteia din urmă să cultive o suprafață de teren cu orzoaică de primăvară, spunându-i că prețul se va negocia și nu va fi nicio problemă dacă o va vinde altcuiva la un preț mai bun. Pârâta a fost de acord, i s-a adus sămânța, apoi reclamanta a venit cu contractul în alb, pe care pârâta l-a semnat. Peste o lună i s-a adus pârâtei un exemplar al contractului semnat de către reclamantă, unde se trecuse și prețul orientativ, acesta fiind modificat. Contractul era valabil până la data de 31.05.2013.
În preajma recoltării, la începutul lunii iulie 2012, pârâta a sunat-o pe reclamantă, pentru a discuta condițiile de preluare și pentru a negocia prețul, dar reprezentantul reclamantei i-a spus că deocamdată nu îi poate oferi niciun preț, urmând a avea loc niște ședințe la București. Peste câteva zile, reprezentantul pârâtei a sunat din nou la reclamantă, dar nu i-a răspuns nimeni, iar starea avansată de coacere și condițiile meteo nu i-au mai permis să aștepte, astfel încât pârâta a recoltat și a predat recolta la silozul Bărăganul.
Pârâta a contestat faptul că la momentul recoltării s-ar fi prezentat vreun reprezentant al reclamantei la sediul său, iar pârâtâ ar fi refuzat să livreze producția, aceasta din urmă susținând că nu a avut cu cine să ia legătura pentru a transporta marfa.
Pârâta a mai arătat, totodată, că reclamanta nu și-a respectat obligațiile prevăzute de art. 6 pct. b din contractul încheiat între părți, menționând, de asemenea, că a fost chemată în judecată înaintea expirării termenului prevăzut în contract.
Cu privire la daunele interese, pârâta a solicitat respingerea acestora, având în vedere că ea nu a fost în culpă, menționând că ar fi vorba despre o dublă sancționare, iar calculul penalităților ar fi greșit.
La termenul de judecată din data de 26.09.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu și a respins proba cu expertiză contabilă, răspunsurile părților la interogatorii aflându-se la filele 45-46, respectiv 47-48 din dosar.
Prin sentința civilă nr._/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.092,50 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune interese conform art. 12.1 din contract și a sumei de 11.466,08 lei reprezentând penalități de întârziere conform art. 12.2 din contract.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 3614/04.06.2014, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cuaza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 25.09.2014, sub nr._ .
La data de 20.11.2014 reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care a arătat că pârâta s-a obligat prin contract să livreze doar către reclamantă cantitatea de orz rezultată în urma multiplicării, luând la cunoștință că aceasta din urmă este menținătorul de soi din România și proprietarul soiului.
S-a mai arătat că pârâta avea obligația să livreze întreaga producție realizată la una din bazele de producție ale reclamantei menționate la punctul 8.1 din contract – S.U.R. Slobozia, jud. Ialomița, S.U.R. Pesac, jud. T. sau filiala Beuca, jud. Teleorman.
Reclamanta a mai arătat că, la momentul recoltării, deși reprezentantul reclamantei s-a deplasat la sediul pârâtei, reprezentantul acesteia a refuzat să livreze producția obținută și a comercializat-o către un terț.
De asemenea, reclamanta a solicitat respingerea excepției de neexecutare a contractului, invocată de către pârâtă, arătând că lipsa analizelor pentru producție este imputabilă exclusiv pârâtei, care nu i-a pus la dispoziție reclamantei recolta. A mai arătat că a probat cu documentul de inspecție în câmp nr. 2BR1911 eliberat de ITCSMS B. că întreaga producție prinsă pe rădăcini pe 58 ha a fost admisă ca lot semincer.
Cu privire la preț, reclamanta a arătat că prin art. 4.1 din contract părțile au convenit prețul de 170 euro/tonă de sămânță predată, părțile stipulând totodată posibilitatea, iar nu obligativitatea de a modifica prețul, în funcție de evoluția pieței la momentul recoltării.
La data de 20.11.2014 pârâta a depus la dosar o cerere de întoarcere a executării silite din dosarul de executare nr. 538/VVI/2013 al B. T. Ș. & V. I V. pentru suma de 5.751,03 lei, reprezentând diferența nerestituită din suma achitată de către pârâtă, în cuantum total de 72.579,03 lei.
În motivare, s-a arătat că, înainte de soluționarea recursului împotriva sentinței civile nr._/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, reclamantul a pus în executare sentința respectivă, iar pârâta a achitat suma de 72.579,03 lei.
Având în vedere că Tribunalul București a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare, reclamanta i-a restituit pârâtei suma de 66.828 lei, rămânând de restituit diferența de 5.751,03 lei.
La solicitarea instanței, B. T. Ș. & V. I V. a comunicat copii din dosarul de executare silită nr. 538/VVI/2013 (f. 97-153).
La termenul de judecată din data de 20.11.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor, teza probatorie referindu-se la neexecutarea propriilor obligații ale reclamantei potrivit contractului încheiat între părți și culpa proprie a acesteia pentru nelivrarea seminței multiplicate. Totodată, instanța a constatat că probele cu înscrisuri și interogatorii reciproce au fost administrate în cauză în primul ciclu procesual care a avut loc.
La data de 15.01.2015 pârâta a depus un răspuns la precizare, prin care a arătat că pe perioada existenței culturii, de la înființare și până la recoltare, niciun reprezentant al reclamantei nu s-a prezentat, singurul moment când s-a prezentat un reprezentant al reclamantei fiind la momentul când a livrat sămânța pârâtei.
S-a mai arătat că din foile de parcurs depuse de către reclamantă reiese că ultima deplasare a profesionistului N. Ș. la pârâtă a fost la data de 01.06.2012, cu mai mult de o lună înaintea recoltării, recoltare ce a fost făcută la data de 04.07.2012.
La termenul de judecată din data de 15.01.2015, instanța a încuviințat proba testimonială cu audierea unui martor și pentru reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 pct. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă, nevoia dovezii reieșind din dezbateri și partea neputând să o prevadă.
La termenul de judecată din data de 26.02.2015, instanța a procedat la audierea martorilor Ș. N. și P. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 156-157, respectiv 158-159).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța retine următoarele:
În fapt, între reclamanta . SRL și pârâta . s-a încheiat contractul de multiplicare și producere semințe certificate de orzoaică de primăvară nr. 5503/22.03.2012, în baza căruia reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei cantitatea de 9.280 kg sămânță orzoaică de primăvară, soiul B., la prețul de 570 euro/tonă + TVA aferent, în vederea înființării suprafeței de 58 hectare, pârâta obligându-se să înființeze această suprafață în vederea multiplicării semințelor de bază și obținerii unei cantități de minim 145 tone sămânță multiplicată.
Contractul s-a încheiat pentru producția anului 2012, menționându-se la art. 3.1 din contract că acesta este valabil începând cu data semnării și până la preluarea în întregime a seminței realizate de către pârâtă, dar nu mai târziu de 31.05.2013.
Totodată, la art. 4.1 din contract s-a prevăzut că reclamanta va plăti pârâtei pentru cantitatea de 145 tone sămânță B. multiplicată la indicii de calitate prevăzuți la capitolul VII din contract și livrată, prețul de 170 euro/tonă, prețul putând fi modificat în funcție de evoluția pieței la data recoltatului, dar numai cu acordul ambelor părți.
Totodată, potrivit art. 12.1 din contract, părțile au stabilit că, în cazul în care pârâta nu predă reclamantei S.U.R. sămânța realizată, indiferent de motivul nepredării (obiectiv sau subiectiv), aceasta este obligată să plătească reclamantei daune interese de 45% din valoarea seminței (pct. 4.1) x cantitatea de semințe menționată la punctul 2.2 din contract. Părțile au convenit că simpla nepredare a cantității de semințe menționate la punctul 2.2 din contract dă dreptul reclamantei la solicitarea daunelor interese, modul de calcul al acestora fiind: valoarea seminței (pct. 4.1) x cantitatea de semințe (pct. 2.2) x 45%.
Potrivit art. 12.2 din contract, în condițiile nepredării seminței realizate, pârâta se obligă suplimentar, să achite cu titlu de penalități 0,5% pe zi de întârziere din valoarea seminței de bază, scadența seminței de bază fiind considerată data facturării.
Pentru sămânța de bază, reclamanta a emis factura fiscală nr. FV2B1200364/31.03.2012, în valoare de 23.163,81 lei - scadența fiind considerată data facturării - care a fost achitată cu o întârziere de 99 zile, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila 9 din dosar.
La începutul lunii iulie 2012, la momentul recoltării, pârâta a vândut cantitatea de sămânță realizată către o societate terță, iar nu către reclamantă, aspect necontestat de niciuna dintre părți și dovedit cu jurnalul de vânzări al pârâtei din perioda iunie – octombrie 2012 atașat la dosar (f. 49-53) și cu adresa nr. 150/27.11.2012 (f. 17-18).
În drept, în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește, încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Având în vedere că în prezenta cauză contractul de prestări servicii intervenit între părți a fost încheiat la data de 22.03.2012, ulterior intrării în vigoare a noului cod civil, față de prevederile art. 102 din Legea nr. 71/2011, instanța va soluționa prezenta cauză având în vedere dispozițiile Noului Cod Civil.
Instanța urmează a se pronunța în prezenta cauză în raport cu limitele rejudecării stabilite de instanța de recurs, reținând totodată motivarea acesteia cu privire la aspectele pe care aceasta le-a analizat deja și asupra cărora instanța de fond nu mai poate reveni:
Instanța de recurs a stabilit că despăgubirile în valoare de 11.092,50 euro reprezintă daune interese compensatorii pentru neexecutarea obligației prevăzute la art.6.2 lit.d teza 1 din contract (de predare a seminței multiplicate), iar despăgubirile în valoare de 11.466,08 lei reprezintă daune interese moratorii pentru executarea cu întârziere a obligației prevăzute la art.6.2 lit.d teza a doua (de plată a prețului seminței de bază), nefiind în prezența unei duble sancționări, cum a susținut pârâta.
Cu privire la apărările de fond ale pârâtei întemeiate pe dispozițiile art.III din contract, instanța de recurs a apreciat criticile respective ca neîntemeiate, întrucât textul respectiv reglementează durata contractului și nu scadența obligației de livrare a seminței multiplicate, instituite prin art.6.2 lit.d teza 1, care are natura unei obligații pure și simple, astfel încât nu suntem în prezența unui drept afectat de un termen suspensiv.
În privința criticilor pârâtei referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale care fundamentează acțiunea în răspundere, instanța de recurs a apreciat că sunt neîntemeiate, nefiind aplicabile dispozițiile din materia protecției consumatorilor, în condițiile în care contractul în discuție este încheiat între profesioniști.
Totodată, cauza de nevalabilitate invocată de către pârâtă, referitoare la semnarea contractului doar de către una dintre persoanele menționate în preambulul acestuia ca reprezentanți ai reclamantei, este nefondată, atâta timp cât persoana care a semnat contractul, în numele reclamantei, are calitatea de reprezentant legal al acesteia.
În rejudecare, instanța reține dispozițiile art. 1270 C.civ., potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Pârâta din prezenta cauză nu și-a îndeplinit obligația de a preda reclamantei sămânța realizată conform contractului, justificându-și comportamentul pe faptul că nu a putut lua legătura cu reprezentanții reclamantei în vederea negocierii prețului și stabilirii condițiilor de preluare. Totodată, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului – apărare de fond – susținând că ea nu și-a îndeplinit propria obligație întrucât nici reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile decurgând din art. 6 pct. b, art. 6.2 pct. c din contract și nu a făcut nici analizele pentru producție prevăzute de contract.
Instanța nu poate reține, însă, niciuna dintre aceste justificări ale pârâtei pentru neexecutarea contractului, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la preț, instanța reține că acesta a fost stabilit la art. 4.1 din contract, stabilindu-se prețul de 170 euro/tonă, pe care reclamanta trebuia să îl plătească pentru cantitatea de 145 tone sămânță B. multiplicată la indicii de calitate prevăzuți la capitolul VII din contract și livrată. Prevederea conform căreia prețul putea fi modificat în funcție de evoluția pieței la data recoltatului, dar numai cu acordul ambelor părți, nu este de natură a conduce instanța la o altă concluzie, având în vedere că nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la schimbarea condițiilor pieței la data recoltatului și nici a acordului ambelor părți în vederea modificării prețului.
Cu privire la condițiile de preluare a recoltei de către reclamantă, instanța constată, de asemenea, că acestea au fost stabilite în contractul încheiat între părți, la art. 6.2 lit. d și art. 8.1 din contract.
Astfel, potrivit art. 6.2 lit. d din contract, pârâta s-a obligat să livreze la reclamanta S.U.R. cantitatea minimă de 145 tone semințe rezultată de pe suprafața de 58 ha, aceasta fiind proprietatea S.U.R., iar potrivit art. 8.1 din contract, întrega cantitate de semințe se condiționează la filiala S.U.R. Slobozia, jud. Ialomița, S.U.R. Pesac, jud. T. sau filiala Beuca, jud. Teleorman, costurile de condiționare fiind suportate de S.U.R. Transportul producției de la combină la stația de condiționat cade în sarcina Agricultorului Multiplicator, respectiv a pârâtei.
Cu alte cuvinte, prevederile contractuale erau destul de clare în sensul că pârâtei îi revenea obligația de a livra și de a transporta cantitatea de semințe rezultată la filialele reclamantei S.U.R. din Slobozia, jud. Ialomița, Pesac, jud. T. sau Beuca, jud. Teleorman, nefiind necesare alte discuții, lămuriri sau precizări ale părților în acest sens.
Aspectele invocate de către pârâtă în sensul că nu cunoștea datele de identificare ale filialelor reclamantei unde trebuia să efectueze livrarea nu justifică neexecutarea obligației de predare de către pârâtă. Datele de identificare ale reclamantei se aflau chiar în preambulul contractului încheiat între părți, iar datele de identificare ale filialelor acesteia puteau fi obținute foarte ușor de pe internet, printr-o simplă căutare după numele filialei.
Față de aceste considerente, nici declarațiile martorului P. D. audiat în cauză (f. 159-159) nu sunt de natură a conduce instanța la o altă concluzie, în condițiile în care, deși martorul a arătat că administratorul societății pârâte a încercat de mai multe ori, fără succes, să ia legătura cu reprezentanții reclamantei, pentru a le preda recolta, totuși pârâta avea obligația de a livra recolta la una dintre filialele reclamantei, putând obține datele de identificare ale acesteia de pe internet, neavând niciun motiv să aștepte ca unul dintre reprezentanții reclamantei să se prezinte la recoltare sau să preia recolta.
Ca atare, faptul că la momentul recoltării nu a fost prezent niciun reprezentant al societății reclamante nu este de natură a justifica neexecutarea contractului de către pârâtă, în condițiile în care reclamanta nu și-a asumat o astfel de obligație prin contract.
De asemenea, instanța nu poate reține nici susținerile pârâtei în sensul că reclamanta nu și-ar fi executat obligațiile prevăzute de art. 6.1 pct. b și art. 6.2 pct. c din contract, potrivit cărora reclamanta avea obligația de a asigura asistența de specialitate pârâtei pe tot parcursul realizării seminței și de a face verificări în câmp privind respectarea tehnologiei în toate fazele producerii seminței. Din declarația martorului Ș. N. (f. 156-157) reiese faptul că acesta era singurul reprezentant din partea reclamantei împuternicit să efectueze verificările în câmp și să acorde asistență de specialitate pârâtei, acesta menționând că a mers, împreună cu administratorul societății pârâte, domnul C. D., să identifice sola și starea de vegetație, discutând cu acesta despre intervențiile pe care dânsul urma sa le facă sau pe care le făcuse deja. Totodată, martorul a arătat că la momentul încheierii contractului cu administratorul pârâtei a punctat, în linii mari, modul de amplasare al lotului semincer și nivelul de îngrășăminte chimice, iar la ultima vizită a acestuia, în jurul datei de 01.06.2012, a stabilit cu administratorul societății pârâte când să înceapă recoltarea, cu aproximație, în funcție de condițiile climatice din zonă.
Tot din declarația acestui martor reiese faptul că acesta a efectuat mai multe deplasări în câmp pentru a vedea starea de vegetație, menționând că a mers singur lunar (din luna mai până în luna iulie), iar împreună cu domul C. D. de două ori (o dată pe 08.05.2012 și altă dată pe 01.06.2012), aceste aspecte fiind confirmate de documentele justificative ale decontului aflate la filele 65-70 din dosar.
De asemenea, dovada verificărilor efectuate în câmp și a faptului că întreaga producție prinsă pe rădăcini pe 58 ha a fost admisă ca lot semincer, având puritate de 99,7%, la data de 26.02.2012, cu puțin timp înainte de recoltat, reiese și din ultimul document de inspecție în câmp nr. 2BR1911 eliberat de ITCSMS B. (f. 37 – dos recurs).
Deși martorul Ș. N. este angajat al reclamantei, instanța nu apreciază declarația acestuia ca fiind subiectivă, în condițiile în care afirmațiile sale se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, așa cum am arătat mai sus.
Cu privire la susținerile pârâtei în sensul că reclamanta nu ar fi făcut analizele pentru producție prevăzute de contract, instanța reține că aceste analize urmau a fi făcute de către reclamantă după predarea recoltei de către pârâtă, dar întrucât pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, reclamanta nu a avut cum să efectueze analizele respective. În orice caz, așa cum s-a arătat mai sus, există dovada că la data de 26.02.2012 întreaga producție prinsă pe rădăcini pe 58 ha a fost admisă ca lot semincer, având puritate de 99,7%, acest aspect fiind certificat prin documentul de inspecție în câmp nr. 2BR1911 eliberat de ITCSMS B., conform art. 7.2 din contract.
Declarațiile martorului P. D. audiat în cauză (f. 159-159) nu sunt de natură a conduce instanța la o altă concluzie, în condițiile în care acesta a relatat doar unele aspecte referitoare la transportul pe care convenise să-l efectuze la reclamantă, pentru administratorul societății pârâte, neavând cunoștință de alte aspecte referitoare la verificările în câmp sau la asistența de specialitate pe care reclamanta trebuia să le efectueze.
Față de prevederile art. 12.1 din contract, prin care părțile au stabilit că, în cazul în care pârâta nu predă reclamantei S.U.R. sămânța realizată, indiferent de motivul nepredării (obiectiv sau subiectiv), aceasta este obligată să plătească reclamantei daune interese de 45% din valoarea seminței (pct. 4.1) x cantitatea de semințe menționată la punctul 2.2 din contract, instanța reține faptul că pârâta îi datorează reclamantei daune interese în cuantum de 11.092,50 euro (în echivalent lei la cursul BNR din data plății) – 45% x 170 euro x 145 tone – pârâta neprezentând nicio justificare temeinică pentru neexecutarea contractului.
Cu privire la plata penalităților de întârziere, instanța reține mai întâi faptul că acestea se datorează potrivit principiului general al reparării integrale a prejudiciului, adică atât a prejudiciului efectiv suferit cât și a beneficiului nerealizat, raportat la prevederile art. 1531 alin. 2 C.civ.
Totodată, instanța reține că prin dispozițiilor art. 12.2 din contract, s-a stabilit că, în condițiile nepredării seminței realizate, pârâta s-a obligat suplimentar, să achite cu titlu de penalități 0,5% pe zi de întârziere din valoarea seminței de bază, scadența seminței de bază fiind considerată data facturării.
Având în vedere că pârâta a achitat factura fiscală nr. FV2B1200364/31.03.2012, în valoare de 23.163,81 lei, cu o întârziere de 99 zile, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila 9 din dosar, instanța reține că pârâta îi datorează reclamantei suma de 11.466,08 lei reprezentând penalități de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea seminței de bază (99 zile x 0,5%/zi x 23.163,81 lei).
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite formulată de către pârâtă, instanța o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere concluzia la care a ajuns instanța cu privire la temeinicia pretențiilor reclamantei față de pârâtă, aceasta din urmă datorându-i reclamantei daunele interese și penalitățile de întârziere prevăzute în contract.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată, să oblige pârâta să achite reclamantei suma de 11.092,50 euro (în echivalent lei la cursul BNR din data plății) reprezentând daune interese și suma de 11.466,08 lei reprezentând penalități de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea seminței de bază și să respingă cererea pârâtei de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța urmează a dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.349,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 3.339,91 lei taxă judiciară de timbru și 10 lei timbru judiciar.
Instanța urmează a respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., pârâta fiind cea care a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. U. ROMÂNIA S.R.L., J40/_/1992, CUI R2836623, cu sediul în București, .. 1-5, ., cam. 7 și 10, sector 2, sector 3, în contradictoriu cu pârâta S.C A. D. SR.L., J_, CUI_, cu sediul în Loc. Însurăței, . I, Jud. B..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 11.092,50 euro (în echivalent lei la cursul BNR din data plății) reprezentând daune interese și suma de 11.466,08 lei reprezentând penalități de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea seminței de bază.
Respinge cererea pârâtei de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 3.349,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 3.339,91 lei taxă judiciară de timbru și 10 lei timbru judiciar.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
P. GREFIER
N. F. D. N.
Red. Jud. F.N./Th.red. N.D./ 4 ex./ 14.04.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2847/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 1616/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
