Pretenţii. Sentința nr. 3503/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3503/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3503/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3503
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.04.2015
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: S. N.
GREFIER: G. - P. L.
Pe rol este soluționarea cauzei civile de fata având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul I. F. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul reclamantului, avocat care depune împuternicire de substituire la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul cauzei, stadiul judecății și modul de îndeplinite a procedurii, după care, instanța dispune repunerea cauzei pe rol.
La interpelarea instanței apărătorul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se dispună restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc și apoi devenit comision de administrare. Solicită să se aibă în vedere că, deși contractul de credit a fost achitat în integralitate se certifică interesul lor de a solicita restituirea acestor sume deoarece acest contract și-a produs efecte. Cu toate că nu a solicitat separat ca și capăt de cerere constatarea caracterului nul și absolut a clauzei ce prevede acel comision de risc, adică clauza 5 lit. a, o consideră ca fiind o apărare de fond și solicită să se constate ca fiind abuzivă aceea clauză. În ceea ce privește comisionul de risc, conform art. 4 din Legea 193/2000, acest comision nu este clar definit în condițiile de credit. Ulterior comisionul de risc a fost denumit comision de administrare și este de fapt o dobândă deghizată din punctul său de vedere. Solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța reține cauza în stare de judecată.
După strigarea cauzei, dar în timpul ședinței de judecată se prezintă reprezentantul pârâtei, avocat cu împuternicire avocațială la dosar care depune la dosar înscrisuri.
Instanța comunică apărătorului pârâtei măsurile dispuse și termenul acordat și acordă cuvântul acestuia pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei invocă inadmisibilitatea acțiunii față de faptul că acest dosar a fost executat deja de bună voie de către ambele părți . prin urmare apreciază că în temeiul Legii 193, apreciază că o astfel de acțiune este inadmisibilă în primul rând e lipsită de interes. Reclamantul nu mai are o legitimare procesuală atâta timp cât raporturile juridice cu pârâta au încetat și nu oricum ci prin executarea de bună voie a contractului. Apreciază că în momentul de față nu mai justifică interesul înlăturării unei clauze și continuării contractului pentru că un contract încetat nu mai poate continua, astfel încât se impune respingerea cererii pentru inadmisibilitate. În subsidiar, pe fondul cauzei apreciază că se impune respingerea cererii întrucât nu sunt îndeplinite cele trei cerințe necesare și obligatorii, cumulative nu alternative a Legii 193, respectiv cerința negocierii. Solicită să se observe că o atare convenție nu se poate încheia fără discuția dintre consumator și bancă. A negocia potrivit dicționarelor române înseamnă a discuta în vederea ajungerii la o înțelegere nu ceea ce consideră reclamantul consumator că se înțelege, a negocia nu înseamnă a stabili eu potrivit dorințelor mele o clauză din contract și fără să ascult voința celeilalte părți. A negocia înseamnă a discuta în vederea ajungerii la o înțelegere. Prin urmare atâta timp cât volumul creditului, moneda creditului, durata de rambursare, durata de tragere sunt elemente esențiale ale contractului care puteau fi stabilite, inclusiv rata lunară de plată, sunt elemente esențiale ale contractului care nu puteau fi stabilite fără discuția cu consumatorul. Apoi ajungerea la o înțelegere este probată prin convenția de credit semnată de ambele părți. Părțile au negociat direct clauzele esențiale ale contractului. Sub aspectul dezechilibrului semnificativ, și acesta este cel mai important aspect, în cauză nu se poate vorbi despre nici un dezechilibru semnificativ prin introducerea comisionului de risc, deoarece chiar și cu acest comision prețul total al contractului era cu mult mai mic decât dobânda medie pe sistemul bancar la creditele de consum. Respectiv costul total acordat consumatorului este de 6,09% în timp ce dobânda medie era de 9,15%. Cu o diferență de 3-4 puncte procentuale față de media pe sistem arată pur și simplu că nu vorbim de un dezechilibru semnificativ. Pentru a vorbi despre un dezechilibru semnificativ, trebuie să stabilim care e sistemul de referință și care este punctul de echilibru la care ne raportăm. Prin urmare, indiferent cu acest comision de risc, denumit ulterior de administrare, nu poate fi vorba despre nici un dezechilibru. Afirmațiile dumnealor reprezintă un sofism, adică prezentarea aparent a unei situații care în fond este nereală, care în adevărul ei nu există. A aprecia că acest comision este mare în raport de propriul meu contract este un sofism. Nu poate fi primită o asemenea afirmație și nefiind întrunit cel puțin unui dintre elementele, cerințele legale pentru constatarea caracterului abuziv al acțiunii trebuie respinsă. Nici pe cerința relei credințe nu este întrunită . Aceasta nu derivă din instituirea clauzei, nu derivă din prezumția legală de nenegociere, trebuia dovedită, nu s-a făcut nicio dovadă a relei credințe. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 14.04.2014 sub nr._, reclamantul I. F. D. a chemat în judecată pârâtul S.C. V. România S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că a contractat de la pârâtă un credit de 82.500 CHF, în anul 2208, fiind încheiat contractul nr._ din 28.05.2008, creditul fiind achitat integral . Clauza privind comisionul de risc este o clauză abuzivă, astfel cum se prevede în art. 4 din Legea 193/2000, perceperea acestui comision fiind nelegală și în consecință, clauza este lovită de nulitate absolută.
În susținerea cererii de chemare în judecată au fost depuse înscrisuri ( filele 10-34).
Pârâta, fiind legal citată, a depus întâmpinare la data de 23.06.2014 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. A invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece contractul de credit este executat.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată că motivele invocate prin cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate și nu pot atrage prin ele însele nulitatea absolută a vreunei clauze din convenția de credit.
A fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator de la dosar, reține următoarele:
A) Dispoziții legale aplicabile cauzei.
- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;
- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța reține că toate prevederile contractuale ce vor fi analizate nu au fost negociate direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale de mai sus, având în vedere că puterea de negociere a consumatorului nu izvorăște atât din posibilitatea ce-i este oferită de bancă de a formula o contraofertă, nici din eventuala pregătire tehnică deosebită a consumatorului, ci în mod special din starea puterii sale economice, care se află într-o vădită precaritate și disproporție raportat la puterea economică a băncii. Altfel spus, existența puterii de a negocia între doi parteneri precontractuali este imanentă ideii de proporționalitate a puterii economice, de care trebuie să se bucură ambii parteneri precontractuali, negocierea fiind imposibilă acolo unde unul dintre partenerii precontractuali se află într-o poziție prin excelență dominantă, iar celălalt într-o poziție prin excelență dominată.
Faptul că banca furnizează produse financiare diferite cu costuri diferite de la un client la altul nu reprezintă altceva decât expresia varietății ofertei de produse financiare pe care o bancă le expune la un moment dat pe piață, combinată cu varietatea particularităților economice, sociale și psihologice a fiecărui consumator în parte, fiind absurd a se imagina o uniformitate absolută de servicii financiare efectiv prestate, de vreme ce clientela unei bănci nu este nici pe de parte în mod absolut uniformă.
Așadar, lipsa unei negocieri este inerentă conceptului juridic de consumator, construit pe realitatea disproporției de putere economică dintre acesta și comerciant, respectiv conceptului juridic de contract de adeziune, bazat pe un ansamblu de clauze preformulate de către bancă, în redactarea cărora intervenția consumatorului nu poate fi decât minimală ori inexistentă.
B) Caracterul abuziv al art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.05.2008
- art. 5 lit. a din Condițiile speciale (f.7) prevede „dreptul băncii de a percepe un comision de risc de 0,22%, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit”.
Instanța apreciază că riscul în legătură cu care banca percepe un comision nu este determinat sau determinabil, cu atât mai mult cu cât contractul de credit are caracter comutativ, iar nu aleatoriu, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator existând dreptul băncii de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Instanța constată că terminologia folosită – comision de risc, nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractului încheiat de pârâtă pentru ca reclamantul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc, din moment ce motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale convenției de credit.
Având în vedere caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc ce atrage nulitatea absolută a respectivei clauze se poate solicita având constatare acestei nulități, fiind imprescriptibilă
Astfel, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la restituirea către reclamantă a sumelor achitate de aceasta cu titlu de comision de risc/administrare în contractul de credit nr._/28.05.2008 începând cu data încheierii acestuia, 28.05.2008 și până la data achitării creditului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. F. D., domiciliat în .) ., Județul Ilfov și cu sediul ales în Calea Rahovei nr. 266-268, Clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, Sector 5 în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A., cu sediul în București, ., ., sector 2 .
Obligă pârâta la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare în contract de credit nr. nr._/28.05.2008, începând cu data de 28.05.2008 și până la achitarea creditului.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
P. GREFIER
N. S. L. G. –P.
Red. SN/GPL
4 exp./ 17.04.2015
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 3443/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3510/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
