Pretenţii. Sentința nr. 5413/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5413/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 5413/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5413
Ședința publică din data de: 15.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamantul M. București prin Primar General în contradictoriu cu pârâta N. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. (13) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că la data de 02.04.2015, prin fax, reclamantul a depus la dosar dovada demersurilor efectuate la Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Municipiului București pentru aflarea domiciliului pârâtei, iar la data de 23.04.2015 a depus relații privind domiciliul pârâtei, după care instanța constată că s-a solicitat de către reclamant judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Având în vedere că reclamantul nu a formulat interogatoriul propus a fi luat pârâtei, instanța dispune decăderea reclamantului din proba cu interogatoriu.
Constatând că proba cu înscrisuri este admisibilă potrivit legii și aptă să ducă la soluționarea procesului, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 255-258 din Codul de procedură civilă, o încuviințează pentru reclamant.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 06.01.2015, sub nr._, reclamantul M. București – prin Primar General a chemat în judecată pe pârâta N. D., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să plătească reclamantului sumei de 4.542,28 lei, compusă din: 3.199,08 lei, reprezentând debit – redevență 6 luni 2014; 1.343,20 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente debitului, actualizate la data de 18.12.2014. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere calculate până la data plății efective a întregului debit și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de concesiune nr. 2227/20.10.2006 M. București i-a cedat în concesiune pârâtei cabinetul medical situat la subsol, corp A în Policlinica I. din București, ., sector 2.
Potrivit art. 4 din contractul anterior menționat redevența concesiunii este de 865,27 euro/an (fără TVA), iar conform art. 4.6 din contract, pentru neplata redevenței urmând a se plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,25% lei pe zi calculate la suma datorată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1166 și urm. C.civ., art. 1237 C.civ., și art. 411 C.proc.civ., iar în dovedirea cererii a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, neprecizându-și poziția față de cererea de chemare în judecată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de concesiune autentificat sub nr. 2227/20.10.2006 (f. 13-19), astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1 la contractul de concesiune, autentificat sub nr. 245/05.03.2014 (f. 9-12), reclamantul M. București, în calitate de concedent, s-a obligat să asigure exploatarea spațiului în care funcționează cabinetul medical, situat în Policlinica I. din București, ., sector 2, în suprafață totală de 18,41 mp, iar pârâta N. D., în calitate de concesionar, s-a obligat să achite redevența aferentă de 865,27 Euro/an, sumă care nu include TVA (art. 2.1 și 4.1 din contract), durata concesiunii fiind de 15 ani (art. 3.1 din contract).
Deși reclamanta a precizat în cererea introductivă că suma de 3.199,08 lei reprezintă redevența aferentă unui perioade de 6 luni din anul 2014, conform calculului depus la dosar (f. 6), această sumă reprezintă redevența aferentă întregului an 2014.
În drept, cu titlu preliminar, față de data încheierii contractului, trebuie precizat faptul că nu își găsește aplicabilitate actualul Cod civil, ci C.civ. 1864, întrucât contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Codului civil.
În acest sens, art. 969 alin. 1 C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, pacta sunt servanda, în timp ceart. 1073 C.civ. prevede dreptul pe care-l are creditorul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar dreptul la dezdăunare. Mai mult, Legiuitorul, în art. 1082 C.civ., a instituit o prezumție de culpă în sarcina debitorului care nu și-a executat obligația, fiind necesară numai dovada existenței raportului juridic obligațional.
Față de aceste aspecte, instanța constată că reclamanta a dovedit executarea propriilor obligații născute ca urmare a relațiilor contractuale desfășurate cu pârâta, precum și existența obligației corelative de plată incumbând pârâtei, revenind acesteia sarcina de a proba executarea obligației, ceea ce în cauză nu a fost dovedit.
Cu privire la penalități instanța constată că acestea sunt datorate în temeiul art. 4.6 din contractul de concesiune în care se menționează că neplata redevenței atrage plata de penalități în cuantum de 0,25% pe zi calculate la suma datorată. Totodată, se constată că reclamanta a calculat penalitățile până la data de 18.12.2014 (f. 6).
Avându-se în vedere și dispozițiile art.969-970 și 1073 C.civ., instanța urmează a admite prezenta cerere formulată și o va obliga pe pârâta N. D. la plata către reclamantă la plata sumei de 4.542,28 lei, din care 3199,08 lei reprezintă redevență aferentă anului 2014 (12 luni), iar 1343,20 lei reprezintă majorări de întârziere aferente, calculate până la data de 18.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu pârâta N. D., având C.N.P._, cu domiciliul în București, .-362, ., ., sector 2.
Obligă pe pârâta N. D. la plata către reclamantă la plata sumei de 4.542,28 lei, din care 3199,08 lei reprezintă redevență aferentă anului 2014 (12 luni), iar 1343,20 lei reprezintă majorări de întârziere aferente, calculate până la data de 18.12.2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./05.06.2015/4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5410/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 4807/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
