Pretenţii. Sentința nr. 7115/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7115/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7115/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.7115
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligație de a face privind pe reclamanta J. M. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta reprezentată prin avocat G. B. M. cu delegație de substituire ce se depune în ședință publică la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 12.03.2015 reclamanta a depus la dosar, interogatoriul propus spre administrare pârâtei, filele 27-28; la data de 14.04.2015 pârâta a formulat și comunicat la dosar, întâmpinare, filele 34-62; la data de 23.06.2015 reclamanta a înaintat la dosar, o cerere de amânare, pentru a da posibilitatea părților să stingă litigiul pe cale amiabilă, filele 67-68.
În ședință publică, instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de către partea reclamantă, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Avocatul părții pârâte solicită admiterea cererii și depune la dosarul cauzei, întâmpinarea în format electronic, fila 70.
Instanța din oficiu supune dezbaterii excepția necompetenței materiale, prin raportare la valoarea primului contract, care depășește suma de 200.000 lei și disp. art. 99 alin.2 c.pr.civ..
Avocatul părții pârâte solicită admiterea excepției și declinarea soluționării întregii cererii de chemare în judecată către Tribunal.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe aspectul excepției necompetenței materiale.
După strigarea cauzei și reținerea dosarului în pronunțare, prin serviciul de registratură, pârâta a depus la dosar, o cerere de suspendare a judecății cauzei sau în subsidiar de amânare, pentru a da posibilitatea părților să stingă litigiul pe cale amiabilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.02.2015, sub dosarul nr._, pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, reclamanta J. M. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:constatarea ca abuziva si eliminarea clauzei prevăzuta Ia pet 5, lit a din Condițiile Speciale (comision de risc, redenumit comision de administrare prin actul adițional de implementare al OUG 50/2010 - implicit anularea prevederilor nelegale cu privire la acest comision din actul adițional) si a clauzei 3.5 din Condițiile Generale;restituirea sumei perceputa ca si comision de risc (redenumit comision de administrare) de la data semnării flecarei convenții, pana in prezent, împreuna cu dobânda legala si actualizarea cu rata inflației.
Constatarea ca abuziva si anularea clauzei prevăzuta la pct.3 lit.d din Condițiile Speciale „Data ajustării dobânzii" din convenția de credit.
Menținerea dobânzii fixe de: 4.25% (in cazul convenției_) si 9.9% (in cazul convenției_/27.02.2007)
Constatarea ca abuziva si anularea clauzei prevăzuta la pct. 4 lit a) din Condițiile Speciale din convenția de credit „comision de penalizare""1 (in cazul convenției_)
Constatarea ca abuziva si anularea clauzei prevăzuta la pct. 8.1 lit a) liniuta a doua si a treia; lit b, lit c si lit d. din Condițiile Generale din convenția de credit
Constatarea ca abuziva si anularea clauzei prevăzuta la secțiunea 10 din Condițiile Generale din convenția de credit.
Obligarea paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii a arătat că în data de 27.02.207 a încheiat cu parata convențiile de credit nr_ si_.
Convențiile de credit, au caracterul unor contracte standard preformulate. facand parte din categoria contractelor de adeziune întrucat subsemnata nu am avut decât opțiunea de a accepta sau a refuza încheierea lor, fara a exista posibilitatea reala si efectiva de a influenta in orice mod condițiile convențiilor de împrumut.
Pentru a se ajunge la echivalenta prestațiilor părtilor contractante, cu ocrotirea intereselor celor pusi in situația de a adera la incheierea contractelor, legiuitorul a recurs la reglementarea acestor raporturi juridice prin norme preponderant imperative.
In caz de dubiu, orice contract se interpretează in favoarea celui care se împrumuta, Art. 77 din L 294/2004 .
Art. 78 din L294/2004 - "Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii".
Cu privire la comisionul de risc, reclamanta a arătat că Banca nu a prezentat niciodată in cuprinsul contractului care sunt riscurile acoperite, motiv pentru care acestea nu pot fi niciodată evidențiate, de asemenea nicio persoana, instituție, sau instanța de judecata nu poate verifica sau proba vreunul dintre riscuri in cazul in care acesta s-ar produce, motiv pentru care aceasta clauza, stabilita unilateral este una abuziva.
Comisionul de risc, in modul in care este prezentat in contractul dc credit, reprezintă de fapt o dobânda ascunsa, neclara care nu oferă consumatorului o informație corecta si completa.
Riscul fluctuațiilor valutare - Ratele creditului sunt plătite in moneda EUR/CHF, in aceeași moneda in care a fost acordat creditul. De aici rezulta ca banca nu a fost expusa la un risc al fluctuațiilor valutare.
Risc de nerambursare - Banca deține ipoteca de gradul I asupra bunurilor, ceea ce ii acorda dreptul sa dispună de acestea in cazul in care nu își îndeplinește obligațiile contractuale.
Conform definiției Dobânzii curente cf art 3.1.1 din Condițiile Generale: „Pentru creditul acordat, Împrumutatul datorează Băncii o dobânda curenta, ce se acumulează zilnic si se calculează la soldul creditului pentru un număr de zile calendaristice, începând cu data primei trageri"
A mai menționat faptul ca V. a avut un spot publicitar (agresiv), interzis de CNA prin decizia 368/15.05.2008 deoarece cuprindea doar informații privind dobânda anuala, fara a se face mențiuni la D. - costul total al creditului. - lucru care a indus in eroare consumatorii, înseland așteptările si calculele acestora.
Atat timp cat clauzele sunt abuzive iar instanța le va anula, o consecința normala este restituirea sumelor incasate nelegal, nepunandu-se in discuție o prescripție a sumelor, atat timp cat aceste sume nu ar fi trebuit niciodată plătite, fiind nelegale.
Acordarea dobânzii legale calculate asupra sumelor ce trebuie restituite se justifica prin prisma dispozițiilor art 1535 C Civ. (Noul Cod Civil), art 1586 (vechiul cod civil), fara a fi necesara dovedirea unui prejudiciu distinct pentru obținerea dobânzii legale aferente debitului plătit si nedatorat.
În privința clauzei prevăzuta la pct.3 lit.d din Condițiile Speciale, reclamanta a arătat ca oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta trebuind doar a fi instiintat, cu încălcarea art. l lit a din Anexa Legii 193/2000.
Referitor la clauza prevăzuta la pct. 4 lit a) din Condițiile Speciale din convenția de credit „comision de penalizare" (doar in cazul convenției_) Pct 4 lit a) Condițiile Speciale, Banca a stabilit in cazul in care nu achită la termen o dobânda penalizatoarea, insa pe langa aceasta, chiar daca plata se efectuează cu intarziere in primele 5 zile, banca ar incasa necuvenit un comision de 10 euro, care nu justifica in niciun fel un eventual prejudiciu.
Conform Art. 982 vechiul C.civ (valabil la data semnării contractelor) - Toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dandu-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg, astfel clauzele de fata se asociază cu dobânda penalizatoare pe care ar trebui sa o plătesc pentru neachitarea la timp a ratelor. Insa, banca a inserat un o alta clauza abuziva, prin care, in cazul Întârzierii la plata pentru in primele 5 zile, ar trebui sa plătesc o suma considerabila de 25 CHF, care nu justifica un asa presupus prejudiciu creat in primele 5 zile de la data scadentei.
În privința clauzei prevăzuta Ia pct. 8.1 lit a) liniuta a doua si a treia; lit b, lit c si lit d. din Condițiile Generale din convenția de credit a arătat că Banca prin formularea "alte obligații" are libertatea unilaterala de a stabili care sunt obligațiile la care eu as fi supus, in mod normal nelegala, atat timp cat nu sunt descrise exact obligațiile, pe care orice persoana sau instanța sa le poată măsura sau analiza in cazul in care ele s-ar produce sau s-ar solicita de către banca.
Formulările cuprinse in clauzele de mai sus, respectiv ""situație neprevăzuta", "in opinia Băncii", ""sa devină improbabil", "garantat corespunzător", sunt departe de a oferi posibilitatea reala unui observator independent sa aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv. In realitate aceste clauze oferă Băncii dreptul excluziv si discreționar dc a declara soldul creditului scadent anticipat, fara ca instanța investita cu verificarea legalității unei astfel de masuri sa se poată pronunța . altul. Prin urmare, clauza analizata este ab initio abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulate, posibilitatea verificării indeplinirii condițiilor pe care le cuprinde.
Referitor la constatarea ca abuziva si anularea clauzei prevăzuta la secțiunea 10 din Condițiile Generale din convenția de credit a arătat că în situațiile in care, din diferite motive, costurile bancii ( in general, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat) cresc, acesta creștere este suportata exclusive de client.
O astfel de clauza creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, astfel incat este abuziva, din perspective art 4 al 1 din LI93/2000. Practic, in loc ca eventuala creștere a costurilor Băncii cu creditul acordat sa fie suportata de aceasta sau, cel mult, riscul sa fie împartit intre Banca si client, acesta din urma este obligat sa o acopere integral.
In drept, Legea 193/2000, Legea 288/2011, OUG 50/2010, precum si toate articolele la care am făcut referire in prezenta cerere.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabile.
La data de 14.04.2015 pârâta a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2, cu declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că obiectul unora dintre capetele de cerere este cuantificabil in bani, cum este cazul art.5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei de credit, capetele de cerere 3, 4, 5 si 6 nefiind evaluabile in bani.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de a constata caracterul abuziv al prevederilor art.5 lit.a) din Conditiile Speciale si art.3.5 din conditiile generale ale Conventiei de Credit – referitoare la perceperea unui comision de risc – precum si obligarea paratei la returnarea comisionului de risc, a solicitat respingerea acestor capete de cerere.
Interpretarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale trebuie realizata in conformitate cu dispozitiile art 4 alin.6 din Legea nr.193/2000.
A..6 al art.4 din legea nr.193/2000 excepteaza de la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor contractuale pe cele ce definesc obiectul principal al contractului si pe cele ce satisfac cerintele de pret si piata, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil.
Pretul total al contractului de credit este dat de valoarea Dobanzii Anuale Efective – D. -, si la acest aspect trebuia sa se raporteze in aplicarea dispozitiilor art.4 alin.6 din legea nr.193/2000.
In conventia de credit este prevazut in mod expres un singur cost, strict si clar delimitat in contract si anume D., cost prevazut in termeni clari si inteligibil atat in conventia de credit cat si in graficul de rambursare a creditului.
Acest text de lege transpune in legislatia interna întocmai dispozitia comunitara prevazuta la art.4 alin.2 din Directiva nr.93/13/CE. Acest articol are in vedere 2 tipuri de clauze: cele referitoare la definirea obiectului contractului si cele referitoare la caracterul adecvat al pretului sau a remuneratiei.
In transpunerea in norma interna, cele doua categorii de clauze exceptate de la analizarea caracterului abuziv – cu conditia sa fie clar exprimate – se regasesc in cuprinsul alin.6 al art.4 din legea nr.193/2000, text ce contine chiar mentiunea, pentru prima categorie de clauze ca fiind cele referitoare la definirea obiectului principal al contractului.
Clauzele referitoare la comisionul de risc nu intra insa in aceasta prima categorie posibil exceptata de art.4 alin.6, ci in categoria a doua de clauze, respective cele ce au calitatea de a satisface cerinte de pret si de piata.
Dobanda anuala si comisioanele prevazute in mod expres in contract intra in notiunea de pret a contractului de credit, de vreme ce reprezinta contraprestatii lunare solicitate de banca in schimbul creditului acordat.
Comisionul de risc face parte din costul total al creditului, aspect ce rezulta fara putinta de tagada atat din prevederile art.2 pct.24 din OG nr.21/1992 – costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractual de credit si care sunt cunoscute de creditor, cu exceptia taxelor notariale – cat si de prevederile art.3 lit.g) si i) din directive 2008/48/CE: “g) – costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costurile, inclusive dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale…; i) – dobanda anuala efectiva insemna costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului..”
Aceasta Directiva a fost transpusa in legislatia nationala prin adoptarea OUG nr.50/2010, ordonanta ce cuprinde aceeasi definitie a costului creditului la art.7 pct.4.
La momentul incheierii contractului de credit nu exista nicio interdictie legala care sa interzica perceperea unui astfel de comision de catre banca.
Contraprestatia bancii pentru dobanda si comisionul incasat (deci pentru costul creditului pe care il percepe) este chiar punerea la dispozitia consumatorului a creditului acordat pentru o perioada de timp determinata.
Comisioanele percepute pentru acordarea unui credit determina, alaturi de dobanda curenta, dobanda anuala efectiva, iar in conditiile special rezulta in mod clar atat valoarea dobanzii curente cat si valoarea D., diferenta dintre cele doua valori ale dobanzii mentionate expres in conditiile special ale conventiei de credit fiind determinate de comisioanele percepute de banca.
Atata timp cat pentru punerea la dispozitie a creditului banca a prevazut plata unei dobanzi anuale efective mai mari decat dobanda curenta, este evident ca plata comisionului de risc – ce determina, alaturi de alte comisioane, diferenta dintre cele doua tipuri de dobanzi – reprezinta o parte din contraprestatia pentru acordarea imprumutului.
De altfel acest lucru este specificat in cuprinsul art.3.5 din conditiile generale.
Pentru serviciul de punere la dispozitia consumatorului a unui credit de o anumita valoare pentru o anumita perioada de timp, banca are dreptul la contraprestatia acestuia ce consta in plata dobanzii anuale efective – D..
Valoarea D. a fost prevazuta in mod expres in conventiile partilor si nu a fost contestata niciodata.
Imprejurarea ca banca a propus consumatorilor, iar acestia au acceptat in mod expres, formula ca D. sa fie constituita dintr-o dobanda curenta mai mica si o . comisioane nu inseamna ca nu exista o contraprestatie a bancii pentru comisioanele convenite si mentionate in conventia de credit.
Modalitatea de formare a D. tine de politica fiecarei banci, fiecare banca avand dreptul legal de a decide daca utilizeaza o dobanda curenta egala cu D., fara niciun commission, sau utilizeaza o dobanda curenta mai mica decat D., dobanda curenta la care se adauga alte comisioane.
Atata timp cat clauzele cu privire la comisioane au fost clar exprimate si nu au fost ascunse de banca, iar consumatorul a avut posibilitatea sa constate ca aceste comisioane fac parte din D., nu se pune problema lipsei contraprestatiei bancii.
Asadar clauzele cu privire la comisionul de risc sunt clauze ce au calitatea de a satisface cerintele de pret si sunt exceptate de la analiza caracterului abuziv reglementat de art.4 alin.1 din legea nr.193/2000, fiind exprimate . inteligibil.
De altfel, legea nr.193/2000 stipuleaza doar obligativitatea unei formulari clare, neechivoce a clauzelor contractuale, nu si necesitatea explicarii motivelor care stau la baza perceperii comisioanelor ori dobanzilor.
In acest sens, fiind clar stipulat costul total al contractului -D., cost stiut si acceptat in mod expres de catre reclamanti la momentul semnarii conventiei de credit, rezulta ca sustinerile acestora sunt neintemeiate.
Din modul de redactare al acestei clauze - art.5 lit.a) - din conditiile speciale fata de care s-a solicitat controlul instantei de judecata, rezulta ca aceasta este exprimata . inteligibil, fiind clara si fara echivoc.
Articolul 3.5 din conditiile generale prevede ca pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul va plati bancii un comision de risc aplicabil la soldul creditului,care se plateste lunar, pe toata durata creditului. Rezulta ca acest cost a fost stabilit inca de la data incheierii conventiei, este clar precizat, este dimensionat in functie de o valoare concreta – soldul creditului – are stabilita scadenta si este prevazut in planul de rambursare.
Intrucat aceste prevederi clare si fara echivoc, exprimate in mod inteligibil, au fost cunoscute de reclamanta de la momentul incheierii conventiei de credit, rezulta ca aceste clauze referitoare la comisionul de risc sunt exceptate, conform art.4 alin.6 din legea nr.193/2000 raportat la art.4 alin.2 din Directiva nr.93/13/CEE, de la controlul asupra caracterului abuziv din perspectiva art.4 alin.1 din legea nr.193/2000, fiind clauze referitoare la pretul contractului, clar si inteligibil exprimate.
Interpretarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale trebuie realizata in conformitate cu dispozitiile art.4 alin.5 lit.b din Legea nr.193/2000 si cu dispozitiile art.1 din Legea nr.193/2000, avandu-se in vedere “toti factorii care au stat la baza incheierii conventiei” dar si imprejurarea ca la data semnarii conventiei clauzele contractului erau clare si neechivoce pentru reclamanta.
Faptul ca reclamanta a ales conditiile de creditare oferite de . si nu alte institutii de credit de pe piata financiara, denota existenta unei NEGOCIERI intre parti in urma carora, scopul urmarit de catre reclamanta a fost satisfacut in raport de interesele acestora de la acel moment.
Trebuie amintit motivul pentru care imprumutata a accesat creditul de la parata, acesta fiind regasit in mod expres in art.1 lit.a din conditiile speciale ale conventiei de credit cheltuieli personale curente.
Suma acordata drept credit de parata a fost pentru conventia de credit nr._/27.02.2007 de 5000 EURO pentru conventia de credit nr._/27.02.2007 de_,14 CHF.
Reclamanta nu si-a exprimat niciodata, la momentul semnarii conventiilor de credit, pozitia contrara fata de articolele denigrate in prezenta actiune.
In ipoteza in care reclamanta nu agrea conditiile contractuale, avea libertatea de a se orienta catre orice alta institutie de credit din piata pentru a incerca obtinerea sumei de bani necesara finantarii.
In aceste conditii, cunoscand foarte bine oferta de creditare a paratei si avand posibilitatea reala de a purta o negociere cu parata in privinta conditiilor contractuale, reclamantii au ales sa semneze conventia de credit nr._/27.02.2007 si conventia de credit nr._/27.02.2007.
I.3. Reclamanta, in analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, poate fi incadrata in categoria de consumatori medii, astfel cum aceasta sintagma este definita in legislatie.
Plecand de la definitia data de art.2 lit.m din Legea nr.363/2007 consumatorului mediu - consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent si precaut, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistic, Legea nr 193/2000 reglementeaza in chiar primul sau articol categoria contractelor care fac obiect al legii respective: “orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.”
Noțiunea de „consumator mediu" poate să fie avută în vedere și în cadrul dreptului comunitar al concurenței. Bunăoară, ( CJCE 18.03.1993) în cauza Yves Rocher, Curtea de Justiție a luat în considerare așteptările unui consumator mediu, obișnuit informat, care este, în mod rezonabil, atent și avizat, subliniind legătura existentă între asigurarea corectitudinii tranzacțiilor comerciale și libera concurență.
În acest sens, pot să fie aduse în atenție mai multe hotărâri ale Curții de Justiție a Comunităților Europene care au fost pronunțate în legătură cu aspecte ce privesc protecția consumatorilor și în cuprinsul cărora conotațiile noțiunii de consumator sunt relevante, deopotrivă, pentru dreptul comunitar al afacerilor. Astfel, după cum reiese din hotărârile Curții în cauzele Langguth(29 iunie 1995 C-456/93) Springenheide (16 iulie 1998 - C 210/1996) și Darbo (4 aprilie 2000 - C 465/98) consumatorul la care se raportează prevederile legale comunitare prin care se urmărește informarea adecvată a acestuia este un consumator mediu, obișnuit informat, în mod rezonabil atent și avizat. În cauzele menționate, se înțelege, din considerentele Curții, că aceste caracteristici vizează persoanele fizice.
Din prisma continutului raportului existent intre cele doua parti apreciem ca imprumutatii in realitate au fost foarte bine informati, foarte atenti si totodata avizati in realizarea actelor care le-au incheiat.
In primul rand solicitarea de acordare a creditului a venit in mod exclusiv, liber, din partea reclamantei.
In al doilea rand, reclamanta a accesat un credit in moneda EURO si CHF la solicitarea sa expresa.
In al treilea rand, trebuie mentionat ca reclamantei i-a fost inmanat PLANUL DE RAMBURSARE – inscris care face parte integranta din fiecare conventie de credit si in continutul caruia in mod distinct este mentionata rubrica COMISIONULUI DE RISC.
Valoarea acestuia este evidentiata atat pentru fiecare luna contractuala, dar se mentioneaza si valoarea totala pe intrega perioada de contract.
Totodata se mentioneaza in mod expres si valoarea D..
Redactarea contractelor de credit ale ., a avut la baza Directiva 87/102/CE si ulterior Directiva 2008/48/CE.
Astfel in conformitate cu dispozitiile regasite in Capitolul V – denumit “INFORMAȚII SI DREPTURI PRIVIND CONTRACTELE DE CREDIT” din Directiva 2008/48/CE, respectiv dispozitiile art.10 lit.g prevad obligativitatea mentionarii dobanzii anuale efective (D.) precum si a valorii totale platibile de catre consumator, calculate la momentul incheierii contractului.
In speta, se contesta de catre reclamanti perceperea comisionul de risc, desi in conformitate cu dispozitiile directivei mai sus mentionate, atat valoarea totala cat si valoarea lunara de plata ce ar fi revenit clientului era regasita in PLANUL DE RAMBURSARE, in cadrul acesteia fiind inclus alaturi de dobanda si comisionul de risc.
Planul de rambursare emis pentru contract cuprinde intocmai dispozitiile regasite la art.10 lit.i si k din Directiva.
Includerea in pretul contractului atat a comisionului de risc cat si a dobanzii este in conformitate cu dispozitiile art.3 lit.g din Directiva 2008/48/CE.
V. R. SA ii revenea obligatia de informare in cadrul contractului bancar, si apreciază ca ea a fost realizata, netrebuind insa a fi confundata cu o obligatie de sfatuire, de consiliere a clientului.
Comisionul de risc este determinat matematic in expresie procentuala, aplicabil la soldul creditului, platibil lunar – si determinabil aritmetic in suma fixă.
Legislatia priveste situatia ca nivelul cuantumului taxelor si comisioanelor stabilite de parti sa fie unul clar determinat, iar acesta sa nu fie supus posibilitatii arbitrare a institutiei bancare de a-l modifica prin infrangerea vointei consumatorului in mod unilateral.
Comisionul se aplica la soldul creditului si nu la totalul sumei imprumutate. Ca urmare, acest comision scade proportional cu scaderea valorii creditului. Prin urmare, clauza inserata la art.5 lit.a) nu creaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, motiv pentru care, aceasta clauza nu poate fi considerate ca si abuziva.
Obligatia de restituire a pretului contractual, mentionata in planul de rambursare, pe parcursul a 10 si 25 ani nu poate fi confundata cu un dezechilibru semnificativ data fiind durata foarte mare de restituire si posibilele riscuri aferente neplatii.
Nu se poate sustine ca exista un dezechilibru semnificativ intre obligatiile asumate de parti atata timp cat conditiile contractuale si modalitatea de plata a pretului contractual erau evidentiate in mod clar si inteligibil.
Obligatia indeplinita de parata la momentul semnarii conventiei de credit reprezinta valoarea contractuala virata in contul reclamantei.
Reclamanta a cunoscut, de la momentul solicitarii creditului bancar, care va fi obligatia lunara de plata cat si obligatia totala de plata.
Daca reclamanta ar fi considerat ca plata comisionului de risc devine mult prea oneroasa raportat la costul creditului oferit de alte produse financiar bancare, ar fi putut sa contracteze un al mijloc de refinantare, ceea ce nu s-a intamplat.
Comisionul de risc a fost stabilit de la data incheierii contractului, fiind clar exprimat, dimensionat corect, stabilita scadenta lui si trecut in planul de rambursare al creditului in mod distinct.
Clauzele conventiilor de credit incheiate de V. R. SA nu sunt identite, ci diferite intre ele, in raport de aptitudinea fiecarui client de a-si negocia clauzele unui contract.
Tocmai acest aspect arata posibilitatea de negociere existenta la nivelul paratei cu potentialii clienti, solicitanti de credite bancare.
Reclamantei i-a fost prezentata oferta bancii iar aceasta a fost satisfacuta de conditiile propuse de banca, nesimtind nevoia unei negocieri sau a propunerii unei contraoferte.
Reclamanta a acceptat in mod expres oferta bancii, semnand conventia de credit, oferta fiindu-i favorabila.
Mai mult decat atat, sumele solicitate de reclamanta nu au caracter cert, nefiind facuta dovada platii integrale a acestor sume catre parata.
Capatul de cerere privitor la constatarea caracterului abuziv a art.3 lit.d) din Conditiile speciale ale conventiei de credit – referitoare la dreptul bancii de a revizui unilateral rata dobanzii este neintemeiat.
Reclamanta nu aduce nicio proba din care sa reiasa ca a dorit negocierea ori excluderea acestei clauze si ca banca parata s-a opus vointei sale, cum de altfel, in tot cuprinsul actiunii, reclamanta nu afirma niciodata ca i s-a refuzat posibilitatea negocierii. In realitate, aceasta nu a solicitat negocierea niciunei clauze, nici a celei prevazute in art.3 lit.d).
Faptul ca la data acordarii creditului partile au stabilit o anumita valoare a dobanzii, ., si anume 9,9% p.a. si 4,25% p.a. se coroboreaza cu art.3 lit.d) din conventia de credit, care permite schimbari in rata dobanzii in situatia aparitiei unei schimbari semnificative pe piata monetara.
Termenul de “schimbari semnificative” este suficient de bine delimitat ca sa fie inteles de catre reclamanti si ca sa poata fi analizat de o instanta competenta in cazul unui litigiu.
Modificarile sunt legate exclusiv de evolutia pietei monetare, fiind usor de identificat, chiar si pentru un neavizat, ca aceste modificari includ situatii precum inflatia galopanta, cresterea brusca a decalajului dintre monedele convertibile, etc. Avand in vedere si perioada mare de acordare a creditului, aceasta prevedere acoperea posibilele situatii ce se iveau in structura pietei monetare.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de a constata caracterul abuziv al prevederilor art.8.1 lit.a liniuta a doua si a treia, lit.b), c), d) din Conditiile Generale ale Conventiei de Credit si Sectiunea 10 din Conditiile Generale ale Conventiei de Credit – S8 referitor la scadenta anticipata si art.10 referitor la Costuri Suplimentare a arătat că scopul este acela de a asigura banca de recuperarea sumei imprumutate in imprejurarea in care clientul nu intelege sa isi mai onoreze obligatia contractuala.
Chiar din continutul art.8.1 din contract se mentioneaza in conformitate cu normele comunitare, faptul ca scadenta anticipata, va putea fi invocata, doar dupa ce anterior, clientul a fost notificat cu privire la intervenirea cazului.
Referitor la clauza contractuala care priveste diminuarea garantiilor aduse in momentul semnarii contractului de credit, regasita in dispozitiile art.8.1 lit.d, apreciază ca nu pot fi retinute dispozitiile Legii nr 193/2000, acestea fiind aplicabile doar in conditiile in care clauzele contractuale nu sunt clar determinate sau determinabile, or in cauza distinctia dintre cele doua cazuri denota un caz special al fiecaruia dintre ele, nu un caz general, nedeterminat sau nedeterminabil.
Aceasta clauza nu determina in mod concret cauza de declarare anticipata a scadentei pentru diminuarea garantiilor, insa lasa determinabile aceste situatii.
Nerespectarea altor conventii incheiate intre parti, nerespectarea altor conventii incheiate de imprumutat cu alte societati financiare de credit, aparitia unei situatii neprevazute care, in opinia bancii, face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate, aparitia unei situatii neprevazute conform careia, in opinia bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator, reprezinta ipoteze in care banca poate declara soldul anticipat.
Sectiunea 8, in ansamblu, si cu atat mai mult art.8.1 lit.c) si d,) nu face altceva decat sa reia in conventie regulile generale de drept regasite in codul civil – art.1025 – sau codul de procedura civila – art.382 lit.d referitoare la caderea debitorului din beneficiul termenului.
Reglementarea de drept comun stabileste ca manifestarea de vointa care conduce la decaderea debitorului din beneficiul termenului de executare a contractului este unilaterala si apartine creditorului.
In toate cazurile in care debitorul nu isi indeplineste obligatia de plata a debitului restant, indiferent de izvorul obligatiei, imprumutatul poate fi urmarit, in temeiul dispozitiilor de drept comun, de ceilalti creditori ai sai – de exemplu alte banci, institutii financiare etc. - prin valorificarea bunurilor debitorului – acestea constituind cazuri tipice de decadere a debitorului din beneficiul termenului suspensiv sau al termenului de gratie acordat pentru punerea in executare a unui titlu executoriu.
Clauzele inserate in sectiunea 8 a conditiilor generale din conventia de credit reprezinta doar o aplicatie speciala a articolelor legale mentionate anterior si nu pot fi privite ca abuzive.
De altfel, orice eventual abuz al bancii in aplicarea si interpretarea acestor dispozitii va putea fi sanctionat de instanta de judecata, pe calea contestatiei la executare, procedura jurisdictionala sanctionatorie a unor eventuale abuzuri.
In cadrul interpretarii dispozitiilor art.10 din Conditiile Generale, daca acest contract s-ar fi incheiat . care in tara noastra domina stabilitatea legislativa, cu siguranta ca banca nu ar fi introdus aceasta clauza contractuala.
Clauza prevazuta de art.10 din contract, devine aplicabila clientului, doar in imprejurarea in care Statul roman ar institui anumite dispozitii legale prin care ar impune bancii plata altor taxe decat cele avute in vedere de aceasta in momentul emiterii sumei imprumutate.
Cat priveste capatul de cerere prin care reclamanta solicita plata dobanzii legale la suma platita ca comision de risc/ de administrare a arătat că nu sunt aplicabile dispozitiile OG 13/2011 legale mentionate, pretentiile reclamantei neputandu-se inscrie nici in notiunea de „dobanda remuneratorie” si nici in cea de „dobanda penalizatoare”.
Sub aspectul obligarii paratei la plata dobanzii cu incepere de la data achitarii fiecarui comision de risc/administrare in parte consideram ca aceste dobanzi nu se pot solicita decat de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, si numai in ipoteza in care parata nu si-ar indeplini de buna voie obligatia.
Anterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti creanta nu are caracter cert si, prin urmare, nici exigibil, nefiind cunoscut cuantumul exact, astfel incat debitorul (in cazul de fata parata V.) nu poate sa recurga la plata benevola. Creanta devine certa abia dupa ramanerea definitiva a hotararii pronuntate, de la aceasta data se poate achita benevol obligatia de plata de catre parata.
Sumele achitate catre parata, conform art.6 din conditiile speciale ale conventiilor de credit, au fost restituite in moneda in care s-a acordat creditul si anume EURO si CHF.
In privinta acestor monede reclamanta nu poate sustine ca a intervenit vreo devalorizare, ci de fapt moneda a crescut in valoare fata de raportul EURO-RON si CHF-RON de la data acordarii creditului.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor de a anula clauza de la pct.4 lit.a) din Conditiile Speciale ale conventiei – referitoare la comision de penalizare a arătat că aceste dispozitii nu contravin legii, astfel cum sustine reclamanta.
Partile au convenit asupra a doua metode diferite de penalizare si care nu se suprapun in niciun fel.
Astfel comisionul de penalizare presupune ca reclamantii nu platesc la scadenta sumele datorate.
Comisionul de penalizare se aplica numai pentru perioada de 5 zile de la momentul scadentei sumelor si numai asupra acestor sume.
In aceasta perioada de 5 zile de intarziere creditul este in continuare curent, reprezentand in fapt o facilitate acordata reclamantei in privind intarzierilor la plata.
Dobanda penalizatoare are alta valoare respectiv dobanda curenta + 5% p.a.
Dobanda penalizatoare se aplica la intregul sold al creditului.
Dobanda penalizatoare se aplica dupa trecerea termenul de 5 zile de la scadenta, termen in care este datorat doar comisionul de penalizare.
Interventia dobanzii penalizatoare inseamna ca sumele datorate sunt restante si nu mai pot fi considerate curente.
Elementul definitoriu de diferentiere intre cele doua modalitati de penalizare este faptul ca in perioada de aplicare a comisionului de intarziere sumele datorate sunt curente, iar in perioada de aplicare a dobanzii penalizatoare sumele datorate devin restante atragand alte consecinte juridice.
Din aceste explicatii rezulta ca dobanda penalizatoare nu are niciun element comun cu acest comision de penalizare, perioada de aplicare este diferita, valoarea este diferita, consecintele juridce ale aplicarii lor sunt total diferite.
În dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei.
In drept: art.1 alin.5, art.16 si art.44 din Constitutia Romaniei, art 2 lit m din Legea nr 363/2007, cauzele Langguth(29 iunie 1995 C-456/93) Springenheide (16 iulie 1998 - C 210/1996) și Darbo (4 aprilie 2000 - C 465/98), Directiva 87/102/CE si Directiva 2008/48/CE., art.3 alin.1 lit.g din Normele B.N.R. nr.17/18.12.2003, art.126 al.1 din OUG nr.99/2006, art.1, art.4 alin.5 lit.b si art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, lit.b din Anexa legii nr.193/2000.
La termenul de judecată din data de 23.06.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Obiectul dosarului de față îl constituie cererea în nulitate a unor clauze contractuale considerate abuzive, clauze apreciate de instanța ca fiind evaluabile în bani.
În aceste condiții, văzând și decizia în interesul legii nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, determinarea instanței competente se face prin aplicarea criteriului valoric, dat fiind faptul că cererea în nulitate este o cerere evaluabilă în bani.
Așa fiind, prin raportare la data sesizării instanței judecătorești, se constată că potrivit art. 94 lit. j c.pr.civ. judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților profesioniști sau neprofesioniști iar conform art. 95 alin. 1 C., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Pe de altă parte, potrivit art. 99 alin. 2 C., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În cauza de față, reclamanții au solicitat anularea mai multor clauze contractuale evaluabile în bani, anularea clauzei privind declararea scadenței anticipate prevăzută la art.8.1, având o valoare mai mare de 200.000 lei, ceea ce atrage competența tribunalului.
Astfel, valoarea contractului nr._/27.02.2007 este de 78.987,14 CHF,(peste pragul de 200.000 lei), iar clauza privind declararea anticipată a scadenței raportată la valoarea debitului rămasă de restituit la data învestirii instanței este evaluabilă în bani, valoarea fiind mai mare de 200.000 lei așa cum rezultă din graficul de rambursare depus la dosar și anume 256.271,73 lei ( 62.505,30 CHF credit de restituit la data învestirii instanței, la o valoare CHF-leu de 4,1 lei la momentul învestirii instanței-06.02.2015 data poștei).
Prin urmare, o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt evaluabile în bani la o valoare mai mică de 200.000 lei – cele privind comisionul de risc și dobânda iar celelalte clauze evaluabile prin raportare la o valoare mai mare de_ de lei, astfel că, având în vedere că art. 94 C. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea lor, în temeiul art. 95 alin. 1 C. competența aparține tribunalului.
Cum capetele prezentei cereri au strânsă legătură între ele –cele două contracte fiind încheiate în aceeași zi și între aceleași părți și se întemeiază pe un titlu comun –contractul nr._/27.02.2007, competența de soluționare a întregii cauze aparține Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale în cauza privind pe reclamanta J. M. având CNP:_ cu domiciliul în Gorj, ..2, ., . J. și cu domiciliu ales în București, ., . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul social in Bucuresti, ., ., sector 2, inregistrata la ORC Bucuresti sub nr. J_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, CUI_.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția A VI A Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică în data de 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./4ex./03.08.2015
| ||||||||
| ||||||||
|
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr.7115 din data de 23.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 2 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligație de a face privind pe reclamanta J. M. în contradictoriu cu pârâta ., în favoarea Tribunalului București, motiv pentru care vă înaintăm alăturat dosarul mai sus menționat, cusut și numerotat, conținând un număr de …. file, compus din 1 volum.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9956/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7121/2015.... → |
|---|
