Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9130/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9130/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 9130/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr.9130
Ședința publică din data de 18.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect revizuire privind pe revizuienta M. București în contradictoriu cu intimata C. C. A. și intervenienta G. G..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.09.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2015, reclamantul M. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. C. A., revizuirea sentinței civile nr._/17.12.1997 în principal în sensul respingerii cererii principale ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală activă, iar în subsidiar în sensul respingerii cererii principale ca neîntemeiate.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr._/1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a admis cererea reclamantei C. C. A. și a fost obligat pârâtul CGMB să îi lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul situat în București, ., sector 2. Instanța a reținut că reclamanta este moștenitoarea numitelor Dietz Valerie, decedată la 04.12.1990, și C. O., decedată la 27.05.1992, conform certificatului de moștenitor nr.1065/29.06.1992.
Prin sentința civilă nr.5201/28.04.2014, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, a fost anulat certificatul de moștenitor nr.1065/29.06.1992 pentru fraudă la lege.
Reclamanta a mai arătat că acțiunea a fost introdusă în termen, având în vedere dispozițiile art.2537 alin.1 corob cu art.2539 alin.1 C.civ., precum și faptul că acțiunea care a făcut obiectul dosarului_/300/2015 a fost introdusă la data de 12.03.2015, iar sesizarea care are la bază prezenta acțiune a fost înregistrată la registratura instituției la 04.03.2015.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.509 pct.6 NCPC.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.6-14).
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.
La data de 29.04.2015, s-a depus o cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantei de către G. G..
În motivare, intervenienta a arătat că din anul 1985 este titulara contractului de închiriere nr._ ce are ca obiect mansarda imobilului situat în ., sector 2, București, interesul său fiind legat de clarificarea situației juridice a acestui imobil.
Pe fond, intervenienta a arătat că solicită admiterea revizuirii, având în vedere că la baza sentinței a cărei revizuire se cere a stat un certificat de moștenitor anulat ulterior prin sentința civilă nr.5201/28.04.2014.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.18- 31).
Analizând actele și lucările dosarului, cu prioritate asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr._/17.12.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr.7478/1997, instanța a admis cererea reclamantei C. C. A., moștenitoarea numitelor Dietz Valerie și C. O., și a obligat pârâtul Consiliul Local al Mun. București să îi lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, ., sector 2 (f.24 – 25).
Prin dispoziția Primarului General al Municipiului București nr.895/06.04.1998 i-a fost restituit doamnei C. C. A. imobilul situat în București, ., sector 2 (f.26), predarea – primirea având loc la data de 09.06.1998 (conform procesului – verbal atașat la fila 27).
Instanța reține că prin sentința civilă nr.5201/28.04.2014 (f.29 – 31), pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1065/29.06.1992 emis de notariatul de Stat Sector 2 în dosarul nr.1376 – 1377/1992.
Prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului București la data de 04.03.2015 (f.6), intervenienta G. G. a solicitat reclamantului din prezenta cauză să formuleze cerere de revizuire împotriva sentinței nr._/17.12.1997.
În drept, instanța constată că reclamantul a invocat motivul de revizuire prev. de art.509 pct.6 C.proc.civ. La ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție schimbarea temeiului de drept al cererii de revizuire, având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de Procedură Civilă de la 1865, reținându-se ca temei de revizuire art. 322 pct.5 C.proc.civ.
Potrivit art. 322 pct.5, revizuirea unei hotărâri (…) se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Totodată, potrivit art.324 pct.4, termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauza de față, instanța reține că reclamantul a invocat ca motiv de revizuire sentința civilă nr.5201/28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, prin care s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1065/29.06.1992 emis de Notariatul de Stat Sector 2 în dosarul nr.1376 – 1377/1992.
Având în vedere că reclamantul a fost parte în dosarul nr._/300/2012, instanța reține că acesta avea posibilitatea de a formula cerere de revizuire încă din ziua rămânerii definitive a sentinței nr.5201/28.04.2014, respectiv 18.02.2015. Prin urmare, termenul de revizuire ar fi urmat să expire la 18.03.2015, în conf. cu disp. art.101 alin.3 C.proc.civ de la 1865. Chiar dacă am aprecia că termenul de revizuire curge de la data înregistrării cererii doamnei G. G. la Primăria Municipiului București (04.03.2015), termenul de revizuire s-ar fi împlinit la data de 04.04.2015, anterior introducerii prezentei cereri de revizuire.
Instanța consideră neîntemeiate susținerile reclamantului, în sensul că termenul ar trebui calculat de la data introducerii primei cereri de revizuire anulate prin sentința civilă nr.4047/15.04.2015. Astfel, reclamantul a introdus la data de 12.03.2015 o primă cerere de revizuire împotriva sentinței nr._/17.12.1997, cerere care a fost însă anulată pentru lipsa semnăturii prin sentința civilă nr.4047/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2015. Reclamantul a invocat întreruperea termenului de decădere prin introducerea primei cereri de revizuire, invocând dispozițiile art.2548 alin.3 C.civ. rap. la art.2539 alin.2 C.civ.
Instanța apreciază că în cazul decăderii dintr-un drept procedural, cum este dreptul de a introduce cererea de revizuire, nu sunt aplicabile dispozițiile codului civil, care vizează exclusiv decăderea din exercitarea unui drept substanțial, ci dispozițiile codului de procedură civilă. Astfel, în cauza de față se aplică disp. art.103 alin.1 C.proc.civ. de la 1865, potrivit căruia neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța apreciază că reclamanta a introdus cererea de revizuire cu depășirea termenului legal imperativ, fără să solicite repunerea în termen și fără să facă dovada faptului că a fost împiedicată să depună cererea de revizuire printr-o împrejurare mai presus de voința sa. Prin urmare, instanța urmează să admită excepția tardivității și să respingă cererea ca tardiv introdusă.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere soluția de respingere a cererii principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire, formulată de revizuentul M. București, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 291-293 în contradictoriu cu intimata C. C. A., domiciliată în sector 1, București, ., . și intervenienta G. G., cu domiciliul ales în București, . 8-10, ., ca tardivă.
Respinge cererea de intervenție voluntară accesorie, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015.
Președinte Grefier
G.-O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 5 ex/21.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9046/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 14/2015. Judecătoria... → |
|---|
