Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2254/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2254/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2254/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila nr. 2254
Ședința publică din data de 20.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – A. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. G. SA în contradictoriu cu pârâta N. F. SRL (N.), având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterile pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea data, când instanta, pentru a da posibilitatea partilor de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015, cand, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015, apoi la data de 20.02.2015, cand, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.11.2013, sub nr._ reclamanta A. G. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta N. F. SRL (N.), ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a următoarelor sume, pretinse cu titlu de daune-interese cuvenite în temeiul Art. 1549 alin. 1 NCC, ca urmare a rezoluțiunii unilaterale - în temeiul Art. 1552 NCC - a contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 1358/20.08.2013: suma de 41.534,28 USD, plătibilă în lei, la cursul BNR din ziua plății efective, reprezentând prejudiciul suportat de reclamantă, ca urmare a neexecutării culpabile a contractului de către parata, prejudiciu calculat în temeiul art. 6.8, raportat la art. 6.7 lit. (a) din Contract; suma de 1.412,17 USD, plătibilă în lei, la cursul BNR din ziua plății efective, reprezentând penalități de întârziere, calculate asupra sumei indicate la petitul 1, în conformitate cu prevederile Art. 6.8, raportat la Art. 6.7 lit. (b) din Contract, pentru perioada 16.10._13 (30 de zile), precum și obligarea pârâtei la plata penalităților până la data achitării integrale a sumei datorate și la achitarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâta, conform art. 3 din Contract, s-a obligat să livreze cantitatea de 1.800 tone +/-5% de semințe de floarea soarelui, iar conform art. 6.4 din Contract, vânzătorul își asumă costurile de transport si livrare în Portul C.. Conform Art. 3.2 și Art. 6.2 din Contract, marfa contractată trebuia livrată la cumpărător în Portul C., în perioada cuprinsă între 19-08-2013 și 19.09.2013, însă din întreaga cantitate contractată, N. a livrat efectiv 838,28 tone (Anexa 8 -facturi, note de recepție si calculație marfa si rapoarte de recepție emise de surveyor, aferente mărfii recepționate), rămânând o diferență de livrat de 961,72 tone. Prin e-mail-ul transmis reclamantei la data de 24.09.2013 (Anexa 9) de reprezentantul pârâtei, s-a solicitat ca aceasta să ia act de încetarea unilaterală a Contractului de către pârâtă, sub pretextul că societatea reclamantă nu are capacitatea de a recepționa într-un ritm corespunzător cantitățile contractate, ceea ce ar genera costuri mari la nivelul pârâtei.
Prin notificarea înaintată către pârâtă pe data de 26.09.2013 (Anexa 10), reclamanta a respins susținerile reprezentantului N., precum și tentativa absurdă a pârâtei de denunțarea unilaterală a Contractului, arătând, cu acea ocazie, că A. deține capacități de depozitare corespunzătoare și suficiente pentru recepționarea optimă a mărfii contractate. De asemenea, s-a arătat că, în ipoteza în care pârâta s-a confruntat cu anumite inconveniente legate de livrarea mărfii în port, acestea nu s-au datorat, în nicio măsură, reclamantei, ci eventual infrastructurii portuare care imprimă un ritm lent de manipulare a mărfurilor, tuturor firmelor care derulează operațiuni comerciale în această zonă.
S-a mai aratat că pârâta a încercat să invoce un caz de impreviziune în apărarea sa, concluzia fiind întărită și de propunerea comunicată către A., pe 25.09.2013 (ulterior expirării duratei contractuale de livrare), de către reprezentantul pârâtei, via e-mail (Anexa 11), respectiv propunere privea schimbarea condițiilor de livrare din CPT în FCA (FCA, sau free carrier îl scutește pe vânzător de suportarea cheltuielilor de transport), dar cu păstrarea prețului de cumpărare convenit prin Contract, propunere refuzată de către reclamantă, avertizând-o pe pârâtă că o eventuală schimbare a condițiilor de livrare nu poate avea loc decât însoțită de convenirea unui nou preț.
A mentionat că, prin notificarea atașată acțiunii ca Anexa 10, reclamanta a pus-o în întârziere pe pârâtă (conform Art. 1522 alin. 3 NCC), cerându-i să își respecte obligațiile de livrare a întregii cantități contractate, adică să reia livrările conform prevederilor din Contract în termen de patru zile de la primirea notificării în cauză.
Reclamanta a precizat că pârâta mai susține, în fals, că până la împlinirea termenului de preluare a bunurilor (19.09.2013), cantitatea totală nu a fost livrată din cauză că A. fie a refuzat să o preia, fie nu a putut să o preia. Se precizează însă că nu a a fost refuzată în nicio împrejurare preluarea mărfii de la N., pârâta nedispunând de nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale. Mai mult, atât disponibilitatea, cât și capacitatea societății reclamante de a recepționa marfă de genul aceleia contractate de la pârâtă sunt dovedite cu prisosință de contractele încheiate cu terți furnizori (a se vedea Anexa 5), și derulate cu succes în perioada imediat următoare expirării termenului de livrare din Contract.
De asemenea, a arătat că prin scrisoarea datată 04.10.2013, pârâta a refuzat livrarea diferenței de marfă și a adresat reclamantei o „notificare oficială de încetare" a Contractului, iar în datele de 10.10.2013 și 11.10.2013 (Anexele 14 și 15) reclamanta a transmis pârâtei declarația de reziliere unilaterală a Contractului, acuzând nu doar eșecul N. de a livra marfa contractată în termenul convenit inițial, ori în acela comunicat prin scrisoarea de punere în întârziere, ci și maniera tendențioasă în care pârâta a înțeles să falsifice conținutul tratativelor dintre părți și să pretindă, ad absurdum, o culpă a societății reclamante.
A mai sustinut ca la data de 10.10.2013 in temeiul art. 1549 si 1552 Noul cod civil a operat rezolutiunea unilaterala a contractului, pe calea notificarii atasare la cerere ca anexa 14.
Cu privire la calculul pretențiilor, a aratat ca ulterior rezilierii unilaterale a Contractului (pe data de 10.10.2013), s-a văzut nevoita să acopere golul produs de nelivrarea parțială de către pârâtă a cantității de semințe de floarea soarelui contractată cu aceasta. Astfel, în intervalul 14.10._13, a încheiat cu terți furnizori, patru contracte (Anexa 5 - contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu Bios Plant Distribution SRL, Cargo G. SRL, United Grain Consult SRL și Cereale Colect Distribution SRL) în baza cărora a achiziționat, în schimbul unui preț mediu de 402,19 USD/to, canitatea de semințe de floarea soarelui pe care pârâta a eșuat, în mod culpabil, să i-o livreze conform Contractului (adică 961,72 to). Potrivit Art. 6.8, raportat la Art. 6.7 lit. (a) din Contract, reclamanta a sustinut ca avea îndreptățirea de a pretinde ca pârâta să acopere diferența dintre prețul de achiziționare de la terți a mărfii lipsă și prețul agreat inițial cu pârâta însăși (i.e. 359 USD/to, conform Art. 5.1 din Contract). Or, raportându-se la cele 961,72 to lipsă, la prețul mediu de 402,19 USD/to obținut de la terți și la prețul agreat inițial cu pârâta, de 359 USD/to, se cuvine să recupereze de la pârâtă suma de 41.534,28 USD, astfel cum rezultă din tabelul de calcul prejudiciu, atașat ca Anexa 6 la prezenta acțiune. A mai precizat ca penalitățile de întârziere ce formează obiectul petitului secundar al cererii sale au fost calculate conform Art. 6.8, raportat la Art. 6.7 lit. (b) din Contract și poartă asupra sumei de 41.534,28 USD, indicate mai sus. Cursul penalităților a început cu data încheierii de către ea cu un terț a ultimului dintre cele 4 contracte atașate la acțiune ca Anexa 5 (i.e. 16.10.2013), contract prin care a fost întregită cantitatea de marfă lipsă. Calculul penalităților de întârziere este evidențiat în tabelul atașat ca Anexa 7 la această acțiune.
În drept, au fost invocate disp. art. 3.2, 5.1, 6.1, 6.2, 6.4, 6.5 și Art. 6.8, raportat la Art. 6.7 din Contract și dispozițiile Art. 1270, 1530, 1531, 1539, 1547, 1548 Noul Cod Civil.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta și contracte de vânzare cumpărare încheiat de către reclamantă cu terțe persoane juridice, notificări, corespondență e-mail, facturi fiscale.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 4215,51 lei (f. 109 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta si 97 din dosarul constituit la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti).
La data de 15.01.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției de necompetență teritorială s-a arătat că părțile au posibilitatea legală să înlăture pe cale contractuală competența teritorială în favoarea unei alte instanțe de același grad, că dispoziția contractuală prin care părțile aleg competența instanței se bucură de forță obligatorie și nu poate fi încălcată de către părțile contractante și că prin art. 10.3 din contractul de vânzare-cumpărare din data de 20.08.2013 părțile au consimțit ca litigiile să fie soluționate de către instanțele de la sediul pârâtei, competența de soluționare revenind Judecătoriei Sector 3 București.
În motivarea pe fond a întâmpinării, s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 20.08.2013 pârâta și-a asumat obligația de a vinde și preda către reclamanta, iar reclamanta și-a asumat obligația de a prelua și plăti o cantitate totală de 1800 tone de semințe, perioada convenită pentru livrări fiind 19.08._13. A mai arătat că în baza contractului s-au început livrările, prima livrare având loc în data de 20.08.2013 și până în data de 26.08.2013 a efectuat livrări de marfă totalizând cca. 640 tone, iar restul de 24 zile încă cca. 198 tone. A precizat că întârzierile reclamantei în preluarea mărfii au fost constante, repetate și masive, privind practic toate transporturile individuale efectuate, aceste întârzieri depășind în unele cazuri 5 zile de așteptare a camioanelor în Portul C. și că în perioada contractuală a avut loc chiar oprirea completă pentru câteva zile a recepționării mărfii. De asemenea, a arătat că i-a solicitat reclamantei optimizarea ritmului de recepționare a mărfii ori indicarea unui alt loc de livrare și că după finalul perioadei contractuale (19.08-19.09.2013) a informat în scris reclamanta că a fost nevoită să depoziteze o cantitate de 700 tone marfă în Făcăeni Ialomița din cauza faptului că această cantitate nu a putut fi recepționată de reclamanta.
Pârâta a arătat că față de lipsa de reacție a reclamantei a notificat rezilierea parțială a contractului pentru partea de prestații rămasă neexecutată, făcând aplicarea printre altele și a art. 6.7 din Contract care prevede ca pârâta poate să dispună de cantitatea nepreluată de reclamanta în orice mod și fără înștiințarea acesteia.
De asemenea, pârâta a arătat că din cauza conduitei culpabile a reclamantei a înregistrat pierderi financiare notabile rezultate din întreruperea repetată a campaniei de recoltare și prelungirea nejustificată a acesteia, pierderi rezultate din căderea/desprinderea semințelor ca urmare a uscării/supracoacerii, costuri suplimentare de depozitare a cantităților nepreluate de reclamanta și transportul suplimentar al camioanelor pline din Portul C. către depozitele din Ialomița și Călărași.
A sustinut ca, pentru motivele de mai sus, rezilierea parțiala a Contractului este justificata (pentru partea de prestații rămasă neexecutata) dar nu din culpa sa, ci din cupla certă a reclamantei A., aspect pe care l-a notificat acesteia încă din 04.10.2013. Or, in conformitate cu art. 1517 C.Civ.: „O parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți in măsura in care neexecutarea este cauzata de propria sa acțiune sau omisiune". Obligația de preluare/receptionare a mărfii aparținea in mod cert reclamantei A., iar in baza Contractului si conform legii, nu doar ea era obligata sa livreze, ci si A. era obligata sa preia marfa (care mai mult, a si fost transportata pe costul sau pana la locul recepționarii).
A precizat ca, nepreluarea mărfii pentru o parte consistenta a cantității contractate, si situația prealabilă a întârzierilor importante si repetate aferente părții de marfă preluate sunt fapte de necontestat.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.pr. civ., art. 1517 și 1551 Cod civil.
La data de 29.01.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare. Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a arătat Judecătoria C. este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 113, alin. 1, pct. 3 NCPC. Pe fondul cauzei a arătat că este falsă afirmația pârâtei cum că ar fi existat întârzieri în preluarea mărfii, că în e-mailul prin care pârâta i-a informat că a depozitat o cantitate de 700 tone de marfă în depozitul din Făcăieni nu s-a indicat nici un motiv pentru care pârâta a procedat în acest fel. A mai arătat că pârâta nu a notificat expres rezilierea contractului, ci pe data de 24.09.2013 a solicitat să considere contractul încheiat, iar pe data de 04.10.2013 a anunțat că nu a avut altă opțiune decât să solicite denunțarea contractelor cu consecința încetării livrărilor. De asemenea, a mai arătat că este falsă afirmația pârâtei conform căreia marfa rămasă ar fi fost transportată pe contul său până la locul recepționării și că pentru a putea pretinde că nu și-a îndeplinit obligația de preluare a mărfii rămase pârâta trebuie să dovedească că a pus la dispoziția reclamantei marfa rămasă, adică la silozurile din incinta Portului C..
Prin sentința civilă nr. 3316/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
După declinare, pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 12.08.2014 s-a format dosarul nr._ .
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri pentru ambele parti.
La data de 02.02.2015 parata a depus concluzii scrise, iar la data de 05.02.2015 reclamanta a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâta N. F. SRL in calitate de vanzator si reclamanta A. G. SA în calitate de cumparator a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare înregistrat la reclamanta sub nr. 1358/20.08.2013 (f. 18-22 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta), avand ca obiect vanzarea de catre vanzator a unei cantitati de semințe de floarea soarelui nemodificate genetic din recolta 2013, respectiv cantitatea de 1.800 tone +/- 5% optiunea vanzatorului ce va fi stabilita la livrarea marfii la cumparator in Port Constanta, prin cantarire pe cantare verificate metrologic si va fi inscrisa in documentele de livrare a marfii ( art. 2 si 3 din contract).
Prin art. 5.1 din contract partile au stabilit ca pretul produsului ce face obiectul contractului este de 359 USD/ton CPT Constanta (fara TVA), iar prin art. 6.1 si 6.2 din contract au stabilit ca marfa va fi pusa la dispozitia cumparatorului de catre vanzator la locatia stabilita pe baza avizului de insotire a marfii, marfa trebuind a fi livrata in perioada cuprinsă între 19.08.2013 și 19.09.2013.
De asemenea, conform art. 6.3 din contract dreptul de proprietate al cumparatorului asupra marfii se transfera doar dupa efectuarea platii valorii marfii, iar conform art. 6.4 din contract transportul va fi contractat si platit de catre vanzator.
Totodata, prin art. 6.6 din contract s-a prevazut ca partile vor agrea un grafic de livrari de comun acord, in baza unei notificari reciproce de minim 1 zi in cazul livrarilor pe camioane si minim 5 zile in cazul livrarilor pe vagoane, iar prin art. 6.8 coroborat cu art. 6.7 din contract s-a prevazut ca in cazul in care vanzatorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale cumparatorul este indreptatit sa solicite vanzatorului si sa obtina diferenta dintre pretul documentat aferent vanzarii la un tert si cel convenit prin contractul dintre parti, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de vanzarea de catre acel tert a cantitatii de marfa nelivrata, precum si o penalitate de 0,1%/zi calculata la valoarea marfii nelivrata incepand cu data cumpararii de catre cumparator a aceluiasi tip de marfa de pe piata de la un tert si pana la data platii efective a acestor sume de catre vanzator.
Conform sustinerilor ambelor parti, tabelului depus la fila 50 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta (necombatut de parata) si facturilor fiscale emise de parata depuse la filele 52-57 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta, in baza contractului de vânzare - cumpărare înregistrat la reclamanta sub nr. 1358/20.08.2013, parata a livrat in perioada 20.08._13 o cantitate de 838,28 tone de seminte de floarea soarelui.
Avand in vedere ca potrivit art. 3 din contract parata s-a obligat sa vanda reclamantei
o cantitate de semințe de floarea soarelui nemodificate genetic din recolta 2013 de 1.800 tone +/- 5% optiunea vanzatorului, rezulta ca este la alegerea paratei sa vanda reclamantei o cantitate mai mica de semințe de floarea soarelui decat 1800 tone, respectiv 1710 tone (1800-1800x5%). Totodata, astfel cum s-a aratat mai sus parata i-a livrat reclamantei o cantitate de 838,28 tone de seminte de floarea soarelui rămânând de livrat o diferență de 871,72 tone.
Prin e-mail-ul transmis reclamantei la data de 24.09.2013 (filele 58 si 59 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) pârâta i-a solicitat ca aceasta să ia act de încetarea unilaterală a contractului de către pârâtă, deoarece reclamanta nu ar avea capacitatea de a recepționa într-un ritm corespunzător cantitățile contractate, ceea ce ar genera costuri mari la nivelul pârâtei. Insa prin notificarea înaintată către pârâtă pe data de 26.09.2013 (filele 62-67 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta), reclamanta a respins susținerile paratei, arătând că aceasta deține capacități de depozitare corespunzătoare și suficiente pentru recepționarea optimă a mărfii contractate, iar în ipoteza în care pârâta s-a confruntat cu anumite inconveniente legate de livrarea mărfii în port, acestea nu s-au datorat, în nicio măsură, acesteia ci eventual infrastructurii portuare care imprimă un ritm lent de manipulare a mărfurilor, tuturor firmelor care derulează operațiuni comerciale în această zonă. Totodata, prin aceasta notificare, reclamanta a pus-o în întârziere pe pârâtă, cerându-i să își respecte obligațiile de livrare a întregii cantități contractate, adică să reia livrările conform prevederilor din contract în termen de patru zile de la primirea notificării.
De asemenea, prin scrisoarea din data data 04.10.2013 (filele 68-69 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta), pârâta a refuzat livrarea diferenței de marfă invocand incapacitatea reclamantei de a receptiona marfa livrata la termenul scadent și a adresat reclamantei o „notificare oficială de încetare" a contractului, iar în data de 10.10.2013 (filele 23-26 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) reclamanta a transmis pârâtei declarația de reziliere unilaterală a contractului, invocând incapacitatea paratei a livra marfa contractată în termenul convenit inițial, ori în acela comunicat prin scrisoarea de punere în întârziere.
Ca urmare a nelivrarii de catre parata a intregii cantitati de marfa contractate prin contractul de vânzare - cumpărare înregistrat la reclamanta sub nr. 1358/20.08.2013, reclamanta in calitate de cumparator a incheiat cu 4 terti, in calitate de vanzatori, urmatoarele contracte: la data de 14.10.2013 contractul de vânzare - cumpărare nr. 2260 cu . SRL (f. 28-32 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) avand ca obiect achizitionarea de catre reclamanta a unei cantitati de 200 tone (plus/minus 5% la optiunea cumparatorului) seminte de floarea soarelui din productia anului 2013 la pretul de 398 USD/tona, marfa urmand a fi livrata de catre vanzator in locatia Port Constanta (DAP conform INCOTERMS 2010), la data de 16.10.2013 contractul de vânzare - cumpărare nr. 2274 cu . (f. 33-37 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) avand ca obiect achizitionarea de catre reclamanta a unei cantitati de 215 tone (plus/minus 5% la optiunea cumparatorului) seminte de floarea soarelui din productia anului 2013 la pretul de 400 USD/tona, marfa urmand a fi livrata de catre vanzator in locatia Port Constanta (DAP conform INCOTERMS 2010), la data de 16.10.2013 contractul de vânzare - cumpărare nr. 2277 cu . SRL (f. 38-42 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) avand ca obiect achizitionarea de catre reclamanta a unei cantitati de 45 tone (plus/minus 5% la optiunea cumparatorului) seminte de floarea soarelui din productia anului 2013 la pretul de 400 USD/tona, marfa urmand a fi livrata de catre vanzator in locatia Port Constanta (DAP conform INCOTERMS 2010) si la data de 16.10.2013 contractul de vânzare - cumpărare nr. 2282 cu . SRL (f. 43-47 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) avand ca obiect achizitionarea de catre reclamanta a unei cantitati de 500 tone (plus/minus 5% la optiunea cumparatorului) seminte de floarea soarelui din productia anului 2013 la pretul de 405 USD/tona, marfa urmand a fi livrata de catre vanzator in locatia Port Constanta (DAP conform INCOTERMS 2010). In baza acestor contracte, reclamantei i-a fost livrata o cantitate totala de 960 de tone seminte de floarea soarelui de catre tertii mentionati mai sus, astfel cum rezulta din facturile fiscale depuse la filele 70-91 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta.
În drept, potrivit art.1270 C.civ. care consacra principiul fortei obligatorii a contractului, “contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante”, iar potrivit art. 1538 C.Civ „ Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu.”
Clauza penală este o compensatie a daunelor interese pe care creditorul le suferă urmare a neexecutãrii obligatiei principale. În spetă, prin clauza penală inserată prin art. 6.8 coroborat cu art. 6.7 din contract părtile, de comun acord au stabilit o limită maximă a despăgubirilor la plata cărora pârâta poate fi obligată pentru neexecutarea obligatiilor la care s-au îndatorat față de reclamanta. Astfel, s-a stipulat că, în situatia în care parata in calitate de vanzator nu isi indeplineste obligatiile contractuale, reclamanta in calitate de cumparator este indreptatita sa solicite vanzatorului si sa obtina diferenta dintre pretul documentat aferent vanzarii la un tert si cel convenit prin contractul dintre parti, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de vanzarea de catre acel tert a cantitatii de marfa nelivrata, precum si o penalitate de 0,1%/zi calculata la valoarea marfii nelivrata incepand cu data cumpararii de catre cumparator a aceluiasi tip de marfa de pe piata de la un tert si pana la data platii efective a acestor sume de catre vanzator.
D. fiind faptul ca semnificatia clauzei penale este de evaluare conventionala a despagubirilor datorate creditorului pentru neexecutare (executare cu intarziere/executare necorespunzatoare), aceasta este datorata atunci când sunt întrunite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii contractuale, respectiv existenta contractului dintre părți, a unei fapte ilicite, a prejudiciului patrimonial, a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, a vinovatiei si punerea în întârziere a debitorului.
În ceea ce privește prima condiție, îndeplinirea sa rezulta din însași înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar neexecutarea contractului (fapta pârâtei) rezulta atat din inscrisurile existente la dosar (corespondenta dintre parti) cat si din recunoasterea facuta prin intampinare in sensul ca nu i-a livrat reclamantei in integralitate cantitatea de semințe de floarea soarelui nemodificate genetic din recolta 2013 astfel cum s-a obligat prin contractul de vânzare - cumpărare înregistrat la reclamanta sub nr. 1358/20.08.2013.
In ceea ce priveste valoarea prejudiciului, se observa ca acesta nu a fost determinat in mod concret prin contractul de vânzare - cumpărare înregistrat la reclamanta sub nr. 1358/20.08.2013 fiind insa determinabil. In continuare, instanta va determina in mod concret valoarea prejudiciului cauzat reclamantei. Astfel, cum s-a aratat mai sus, fata de clauzele contractuale agreate de parata, aceasta s-a obligat sa livreze reclamantei o cantitate minima de 1710 tone de seminte de floarea soarelui (1800-1800x5%), din care i-a livrat reclamantei o cantitate de 838,28 tone de seminte de floarea soarelui rămânând de livrat o diferență de aproximativ 871 tone si nu de 961,72 tone cat a invocat reclamanta. F. de aceasta imprejurare si avand in vedere data incheierii contractelor cu tertii mentionati mai sus, cantitatea de seminte de floarea soarelui ce a facut obiectul acestor contracte si pretul unei tone stabilit prin respectivele contracte, instanta apreciaza ca nu este corect de a se determina un pret mediu pe tona in raport de toate cele 4 patru contracte ci va trebui sa se aiba in vedere fiecare contract in parte. Astfel, modul de calcul al prejudiciului este urmatorul: 200 tone_ (pret agreat cu . SRL)- 359 USD (pret agreat cu parata) = 7800 USD pentru primul contract incheiat cu . SRL, 215 tone_ (pret agreat cu .)- 359 USD (pret agreat cu parata) = 8815 USD pentru al doilea contract incheiat cu ., 45 tone_ (pret agreat cu . SRL )- 359 USD (pret agreat cu parata) = 1845 USD pentru al treilea contract incheiat cu . SRL si 411 tone (diferenta pana la 871 tone, avand in vedere ca in baza primelor 3 contracte a achizitionat 460 tone) x 405 USD (pret agreat cu . SRL )- 359 USD (pret agreat cu parata) =_ USD pentru al patrulea contract incheiat cu . SRL, in total prejudiciul fiind de_ USD.
De asemenea, in conformitate cu art. 6.8 coroborat cu art. 6.7 din contract, parata datoreaza reclamantei cu titlu de clauza penala si contravaloarea penalitătilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere calculate asupra debitului în cuantum de_ USD, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plătii, de la data de 16.10.2013 (data incheierii ultimului contract in baza caruia reclamanta a achizitionat restul de marfa nelivrata de parata) până la data achitării efective a debitului principal.
Contrar celor sustinute de parata, fata de clauzele exprese ale art. 6.8 coroborat cu art. 6.7 din contract, reclamanta nu trebuie sa dovedeasca si achitarea efectiva a contravalorii de seminte achizitionate de la tertii mentionati anterior. Astfel, reclamanta in calitate de cumparator este indreptatita sa solicite paratei in calitate de vanzator diferenta dintre pretul documentat aferent vanzarii la un tert si cel convenit prin contractul dintre parti si nu dintre pretul achitat aferent vanzarii la un tert si cel convenit prin contractul dintre parti. Totodata, contrar celor sustinute de parata, clauza penala agreata de parti nu este conditionata de pretul practicat de un tert in aceleasi conditii stabilite de parti in contract si nici de pretul existent inainte de expirarea duratei contractuale.
Potrivit art. 1270 si art. 1538 C.Civ., prejudiciul si raportul de cauzalitate rezulta din insasi clauza contractuala asumata de parti, cele doua conditii ale antrenarii raspunderii fiind determinate anticipat prin vointa partilor, iar parata a fost pusa in intarziere atât prin formularea prezentei cereri de chemare în judecata, cat si prin notificarea înaintată de reclamanta către pârâtă pe data de 26.09.2013 (filele 62-67 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta).
Singurul aspect contestat ramane in prezenta cauza culpa in neexecutarea obligatiilor contractuale.
Din interpretarea art. 1548 C.Civ., rezulta ca in sarcina debitorului, in materie contractuala, opereaza o prezumtie relativa de vinovatie, deoarece debitorul va fi obligat la plata despagubirilor cat timp nu justifica existenta unei cauze straine, neimputabile, raspunderea sa fiind antrenata pentru cea mai usoara culpa.
Reclamanta a făcut dovada că între părți există un raport obligațional în cadrul căruia pârâta s-a obligat să achite diferenta dintre pretul documentat aferent vanzarii la un tert si cel convenit prin contractul dintre parti, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de vanzarea de catre acel tert a cantitatii de marfa nelivrata, inclusiv o penalitate de 0,1%/zi calculata la valoarea marfii nelivrata incepand cu data cumpararii de catre cumparator a aceluiasi tip de marfa de pe piata de la un tert si pana la data platii efective a acestor sume de catre vanzator, în situația in parata nu isi indeplineste obligatia de a livra intreaga marfa la care s-a obligat prin contractul dintre parti, astfel că revenea pârâtei sarcina de a dovedi o cauză exoneratoare de răspundere (inclusiv fapta reclamantei), însa nu a reusit sa faca dovada acesteia în conditiile în care sarcina probei ii revenea potrivit art. 249 Cod procedura civila. In acest context, trebuie precizat ca parata a beneficiat de asistenta juridica din partea unui avocat, ceea ce presupune cunoasterea dispozitilor legale aplicabile in materie de administrare de probe, care in conformitate cu art. 205 alin. 2 lit. d rap. la art. 194 lit. e Cod procedura civila si art. 254 alin. 1 Cod procedura civila trebuie solicitate si administrate in anumite termene legale expres prevazute de actul normativ mentionat. Or, se observa ca in speta parata a solicitat cu nerespectarea acestor dispozitii legale incuviintarea si administrarea de probe, instanta respingandu-le ca tardive. Dreptul la un proces echitabil presupune si respectarea principiului egalitatii intre partile procesuale, astfel in timp ce reclamanta a indicat si a infatisat inca de la momentul depunerii cererii de chemare in judecata toate probele pe care le-a administrat in prezenta cauza, parata nu a atasat nicio proba intampinarii pe care a formulat-o si nici nu a solicitat incuviintarea probei cu expertiza tehnica indicata la ultimul termen de judecata.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția de neexecutare a obligațiilor asumate de către reclamanta.
Excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca parte care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.
Astfel, pârâta a afirmat că reclamanta nu si-a executat obligatia de a prelua/receptiona mărfa livrata pentru o parte consistentă a cantității contractate, fiind nevoita sa depoziteze o cantitate de 700 tone marfa in Facaeni I., respectiv a preluat cu întârzierii importante și repetate partea de marfă pe care totuși a recepționat-o, aceste intarzieri in preluarea marfii depasind in unele cazuri 5 zile de asteptare a camioanelor in portul Constanta.
Instanta apreciază susținerile pârâtei ca fiind neîntemeiate. În primul rând, se observă că prin art. 6.1 si 6.2 din contract s-a prevazut ca marfa va fi pusa la dispozitia cumparatorului de catre vanzator la locatia stabilita (in speta Portul Constanta), marfa trebuind a fi livrata in perioada cuprinsă între 19.08.2013 și 19.09.2013, neindicandu-se in mod concret in ce zile trebuie sa se faca livrarea si cantitatea zilnica sau saptamanala ce trebuie livrata, prevazandu-se in mod global ca in termen de o luna parata sa ii livreze reclamantei 1.800 tone +/- 5% semințe de floarea soarelui. In ceea ce priveste art . 6.6 din contract se observa ca prin acest articol s-a prevazut ca partile vor agrea un grafic de livrari de comun acord, in baza unei notificari reciproce de minim 1 zi in cazul livrarilor pe camioane si minim 5 zile in cazul livrarilor pe vagoane. Contrar celor sustinute de parata, acest articol nu prevede obligatia reclamantei de a receptiona in maxim 1 zi marfa livrata ci doar ca un eventual grafic de livrari trebuie agreat de comun acord cu minim 1 zi inainte in ce priveste livrarile pe camioane.
În al doilea rând, se observa ca desi parata sustine ca in mod repetat reclamanta nu si-a indeplinit in termen obligatia de a receptiona marfa livrata, aceasta nu a administrat nicio proba in acest sens, desi aceasta avea sarcina probei conform art. 249 Cod procedura civila. In acest sens, trebuie mentionat ca propriile sustineri si propriile acte emise de parata (in speta centralizatorul de livrari emis de parata aflat la filele 48 si 49 din dosarul constituit la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti), in lipsa coroborari cu alte probe, nu reprezinta probe relevante impotriva reclamantei. Astfel, din corespondenta purtata dintre parti, nu exista nicio recunoasterea a reclamantei in sensul ca ar fi existat intarzieri in indeplinirea propriilor obligatii de catre reclamanta sau ca acesta ar fi fost notificata de catre parata sa receptioneze marfa si nu si-ar fi executat aceasta obligatie, ci in cuprinsul acestor corespondente existe doar sustinerile paratei in acest sens, sustineri care de altfel sunt facute dupa perioada in care trebuia sa-si execute propria obligatie de a livra reclamantei marfa contractata. Astfel, se observa ca prin notificarea înaintată către pârâtă pe data de 26.09.2013 invocata in concluziile scrise de catre parata (filele 62-67 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta), reclamanta a respins susținerile paratei, arătând că aceasta deține capacități de depozitare corespunzătoare și suficiente pentru recepționarea optimă a mărfii contractate, iar în ipoteza în care pârâta s-a confruntat cu anumite inconveniente legate de livrarea mărfii în port, acestea nu s-au datorat, în nicio măsură, acesteia ci eventual infrastructurii portuare care imprimă un ritm lent de manipulare a mărfurilor, tuturor firmelor care derulează operațiuni comerciale în această zonă
In al treilea rand, desi parata a sustinut ca era in drept sa solicite rezilierea unilaterala a contractului, se retine ca potrivit art. 1516 alin. 2 Cod civil atunci când fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz reducerea propriei obligații corelative. In acest context, trebuie precizat ca in conditiile in care in contract nu s-a prevazut in mod expres un termen pentru a-si executa reclamanta obligatia de a receptiona marfa livrata de parata, aceasta din urma avea obligatia de a o notifica pe reclamanta cu privire la preluarea marfii, iar in cazul in care nu isi indeplinea obligatia in ternenul stabilit, avea obligatia de a o pune in intarziere pe reclamanta. Or, se observa ca pe durata contractului agreata de parti, parata nu i-a transmis reclamantei nicio notificare prin care sa o puna in intarziere cu privire la executarea obligatiei de preluare a marfii, astfel ca e-mail-ul transmis reclamantei la data de 24.09.2013 (filele 58 si 59 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) prin care pârâta i-a solicitat ca reclamanta să ia act de încetarea unilaterală a Contractului de către pârâtă, deoarece reclamanta nu ar avea capacitatea de a recepționa într-un ritm corespunzător cantitățile contractate, nu poate avea nicio valoare juridica in lipsa unei puneri in intarziere anterioare.
Totodata se observa ca reclamanta prin notificarea înaintată către pârâtă pe data de 26.09.2013 (filele 62-67 din dosarul constituit la Judecatoria Constanta) a pus-o în întârziere pe pârâtă, cerându-i să își respecte obligațiile de livrare a întregii cantități contractate, adică să reia livrările conform prevederilor din Contract în termen de patru zile de la primirea notificării, insa parata a refuzat.
In al cincilea rand, instanta constata ca parata nu a dovedit ca a incercat livrarea restului de marfa de aproximativ 871 tone de seminte de floarea soarelui la locul agreat, Portul Constanta, iar reclamanta nu si-ar fi indeplinit obligatia de a receptiona aceasta marfa.
Față de aceste considerente, instanța în temeiul art. 1538 și art. 1270 C.civ din Codul civil va admite in parte cererea si va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ USD echivalent în lei la cursul BNR din ziua plătii reprezentând despăgubiri, precum și la plata penalitătilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere calculate asupra debitului în cuantum de_ USD, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plătii, de la data de 16.10.2013 până la data achitării efective a debitului principal
În conformitate cu disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ. și cu principiul disponibilității acțiunii civile, instanța va lua act că părtile si-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta A. G. SA – J_ - CUI R., cu sediul in CONSTANTA, .. 25, J. C. în contradictoriu cu pârâta N. F. SRL (N.)- J_, CUI R., cu sediul in Bucuresti, .. 12, camera nr. 20, etaj 2, sector 3, cu sediul ales la SCA Schoenherr si Asociatii- sector 1, București, . .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ USD echivalent în lei la cursul BNR din ziua plătii reprezentând despăgubiri, precum și la plata penalitătilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere calculate asupra debitului în cuantum de_ USD, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plătii, de la data de 16.10.2013 până la data achitării efective a debitului principal.
Ia act că părtile si-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. I. A. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1192/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2792/2015.... → |
|---|
