Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4592/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4592/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4592/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4592
Ședința din camera de consiliu din data de 03.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul A. I. în contradictoriu cu parata D. având ca obiect cerere cu valoare redusa.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrală din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 20.03.2015, 03.04.2015, cand în aceeași compunere, a hotarat următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.08.2014, sub nr. de dosar_, reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâta D. a solicitat instanței, obligarea pârâtei la plata sumei de 50,65 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru și timbre judiciare, sume ce au fost achitate în scopul legalizării și învestirii cu formulă executorie a celor zece hotărâri judecătorești în perioada 24.08._14, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că la data de 24.08.2011 a solicitat pârâtei executarea de bunăvoie a deciziei civile nr.487/22.02.2011 a Tribunalului București-Secția a-III_a civilă, anexând la cerere titlul executoriu în original legalizat și învestit cu formulă executorie și chitanța de plată a taxei judiciare de legalizare și învestire de 6 lei. Se arată că dovada legalizării, învestirii cu formulă executorie și plata contravalorii timbrelor judiciare de 0,3 lei care sunt aplicate pe titlul executoriu, reiese clar din originalul hotărârii depuse în original la debitoare.
La data de 30.09.2011 a solicitat debitoarei executarea de bunăvoie a sentinței civile nr.1149/07.04.2010 a Tribunalului București Secția a-IX-a contencios și a deciziei civile nr.1255/30.05.2011 a Curții de Apel București Secția a VIII-a contencios.
La cerere s-a anexat cele două titluri executorii în original precum și dovezile de plată a taxelor judiciare de legalizre și învestire cu formulă executorie a celor două hotărări-12,6 lei. Învederează că pe cele două titluri executorii depuse au aplicate timbre judiciare în valoare de 0,60 lei și este aplicată ștampila instanței de învestire
Arată reclamantă că până în prezent pârâta nu a achitat reclamantului (creditorului) suma de 12,60 lei, constând în taxele de legalizare, învestire și timbrare a celor doă titluri executorii, motivatând că aceste sume nu poat fi achitate deoarece nu sunt cuprinse în hotărârile judecătorești.
La data de 04.11.2011 reclamantula solicitat pârâtei executarea de bunăvoie a sentinței civile nr.1893/09.06.2010 a Tribunalului București-Secția a-IX-a contencios și a deciziei civile nr. 1038/12.05.2011 a Curții de Apel București-Secția a VIII- contencios. La cerere s-au anexat cele două titluri executorii în original, precum și dovezile de plată a taxelor judiciare de legalizare, iar pe cele două hotărâri judecătorești depuse în original sunt aplicate timbre judiciare de 0,45 lei .
La data de 16.05.2013 a solicitat pârâtei executarea de bunăvoie a sentinței civile nr.2354/29.05.2012 a Tribunalului București Secția a-IX-a contencios și a deciziei civile nr.4739/20.12.2012 a Curții de Apel București-Secția a-VIII-a contencios. Se arată că s-au anexat cele doă titluri executorii în original precum și dovezile de plată a taxelor de legalizare de 4 lei., iar pe cele două hotărâri judecătorești au fost aplicate timbre judiciare de 0,3 lei.
La data de 29.05.2014 a solicitat pârâtei achitarea de bunăvoie a sentinței civile nr.2925/23.05.2013 a Tribunalului București Secția a-IX-a contenicos și a deciziei civile nr.1978/14.03.2014 a Curții de Apel București, Secția a-VIII-a contenicios, fiind anexate cele două hotărâri, în original, precum și dovada achitării sumei de 10 lei, reprezentând taxe judiciare necesare legalizării celor două hotărâri.
La data de 14.02.2014, reclamantul a solicitat pârâtei executarea de bunăvoie a deciziei civile nr.5010/14.11.2013 a Curții de Apel București-Secția a-VIII-a conteancios, fiind anexate și o taxă de legalizare de 5 lei.
Arată reclamantul că plata acestor taxe a reprezentat o obligație, nu o facultate, fără a plăti acest taxe judiciare procedura executării neputând fi declanșată, fiind cunoscut că faza executării unei hotărâri este o fază a executării.
Mai învederează reclamantul că prin adoptarea OUG nr.80/2013, la art.9 lit. L se prevede faptul că taxa de timbru este de 5 lei pentru eliberarea de către instanță a unei copii cu mențiunea că este definitivă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.146/1997, OG nr.32/1995, art.9 lit.l din OUG nr.80/2013, art.654 alin.4 C.proc.civ., art.660 alin.(2) și (3)C.proc.civ., art.613 alin.(3) C.proc.civ., art.617 C.proc.civ.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La data de 17.11.2014, pârâta a depus la dosar punct de vedere prin care a invocat prescripția dreptului material la acțiune cu privire la sumele achitate de reclamant cu titlu de taxe judiciare de timbru, în cuantum total de 12 lei, referitor la următoarele hotărări judecătorești: decizia civilă nr.487/22.02.2011, sentința civilă nr.1149/07.04.2010.
Se arată că așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant, acesta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, în cazul deciziei civile nr.487/22.02.201, la data de 22.07.2011, aspect relevat de chitanța nr._/22.07.2011 și taxa judiciară de timbru, în cuantum de 6 lei, în cazul sentinței civile nr.1149/07.04.2010, la data de 31.08.2010, aspect relevat de chitanța nr.7194/31.08.2010. Se arată că cererea de valoare redusă a fost înregistrată pe rolul instanței la data d 19.08.2014.
Pe fondul cauzei solicită respingea acțiunii ca neîntemeiate, întrucât hotărârile judecătorești la care face referire reclamantul au fost pronunțate în materia conteniciiosului administrativ. Art. 24 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în varianta anterioară datei de 15.10.2014, prevederea că executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Se arată că în sarcina reclamantului nu se stabilește nicio obligație în ceea ce privește punerea în executare a hotărârii definitive și irevocabile, nici obligația de încunoștiința autoritatea publică în cauză și nici obligația de plăti la legalizarea respectiv învestirea cu formulă a hotărârii judecătorești.
În ceea ce privește hotărârile judecătorești menționate de reclamant, se arată că în niciuna dintre acestea nu se menționează un termen de punere în executare, operând termenul maxim de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Prin urmare, achitarea acelor taxe judiciare de timbru în vederea legalizării și a învestirii cu formulă executorie a hotărârilor în cauză a constituit opțiunea reclamantului, acesta neavând nicio obligație legală în aces sens.
Instanța a administra în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând excepția prescripției dreptului materia la acțiune, instanța reține următoarele:
Prescripția extinctivă, ca sancțiune de drept civil care operează împotriva pasivității creditorului, stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.
Potrivit prevederilor art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit art. 18 din Decretul Lege nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției, raportat la art. 6 alin. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, instanța judecătorească este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris.
Potrivit prevederilor art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Având în vedere momentul nașterii dreptului la acțiune, anterior datei de intrare în vigoarea a Noului Cod Civil, instanța apreciază că în cauză, se aplică dispozițiile Decretului nr.167/1958. Pentru drepturile de creanță termenul general de prescripție de 3 ani începe să curgă la momentul nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, conform art. 8 din Decretul nr.167/1958
Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea.
Referitor la suma de 12 lei taxă legalizare și învestire cu formulă executorie pentru decizia civilă nr.487R/22.02.2011 și sentința civilă nr.1149/07.04.2010, instanța reține că suma de 6 lei a fost achitată la data de 22.07.2011- fila 22 din dosar, suma de 6 lei la data de 31.08.2010, conform chitanței de la fila 36 din dosar. Instanța apreciază că dreptul reclamantului la restituire s-a născut din momentul avansării fiecărei sume în parte, întrucât la momentul achitării sumelor în vederea legalizării și învestirii cu formulă executorie, reclamantul a cunoscut atât paguba (plata sumelor respective) cât și pe cel care răspunde de ea, respectiv pe pârât.
Având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă personal de către reclamant la data de 19.08.2014, rezultă că de la datele de 31.08.2010 și 22.07.2011 și până la momentul înregistrării cererii s-a scurs o perioadă mai mare de 3 ani, dreptul la acțiune pentru cele două sume de 6 lei pentru fiecare hotărâre în parte fiind prescris.
Asupra fondului cauzei cu referire la diferența solicitată, instanța reține că reclamantul a achita suma de 6 lei pentru pentru legalizarea deciziei civile nr.1255/30.05.2011 (chitanța din 19.09.2011- fila 57), sumele de 6 lei achitate pentru sentința civilă nr.1893/09.06.2010 și decizia civila nr.1038/12.05.2011, filele 60-61 și timbrele judiciare aferente de 0,3 lei, sumele de 6 lei achitate pentru sentința civilă nr.2354/29.05.2012 și decizia civilă nr.4739/20.12.2012, fila 75 și timbrele judiciare aferente, respectiv sumele de 5 lei achitate pentru sentința civilă nr.2925/23.05.2013 și pentru decizia civilă nr.1978/14.03.2014, filele 89-90.
Conform art.1025 alin.(1) C.proc.civ. prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul a justificat plata taxelor judiciare de timbru și aplicarea timbrelor judiciare pentru legalizarea și învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești pronunțate în contradictoriu cu pârâta.
Reclamantul nu a indicat izvorul obligației sumelor solicitate, însă calificând situația de fapt prezentată, instanța apreciază că se invocă, în fapt, o răspundere civil delictuală a pârâtei, prin prisma faptului că a determinat reclamantul la efectuarea unor cheltuieli în urma proceselor ce s-au derulat între cele două părți.
Potrivit art. 1357 alin. 1 din Codul civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. De altfel, pentru procesele ce au generat plata sumelor aferente legalizării și învestirii cu formulă executorie înainte de . NOului C.civ, se aplică dispozițiile art.998-998 C.civ. de la 1864.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuiesc îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia autorului faptei ilicite.
Instanța reține că deși reclamantul a dovedit un prejudiciu prin plata unor sume de bani în scopul legalizării și învestirii cu formulă executorie, existând și o culpă a pârâtei prin faptul că a generat respectivele procese și a fost partea căzută în pretenții, nu aceeași concluzie se poate desprinde cu privire la legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, deși pârâta a fost partea care a pierdut procesele și era obligată să execute benevol dispozițiile din hotărârile judecătorești, plata sumelor cu titlu de legalizare și învestire cu formulă executorie nu sunt generate prin conduita pârâtei.
Litigiile purtate de părți s-au încheiat prin pronunțarea unor hotărâri în materia conteniciosului administrativ.
Așa cum a arătat și pârâta, conform art.24 din LEgea nr.554/2004, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar dispozițiile Codului de Procedură civilă privind executarea silită rămân aplicabile.
Instanța reține în același timp că fiecare proces a avut atât prima fază, cât faza recursului, fiecare sentință rămânând irevocabilă prin pronunțarea unei decizii în calea de atac.
Deși dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004 vizează exclusiv încheierea, înlocuirea, modificarea actului administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operațiuni administrative, acestea nu exclud posibilitatea conformării dispozitțiilor hotărărilor judecătorești rămase irevocabile și care au ca obiect plata unor sume de bani, benevol.
Prin urmare, momentul rămânerii irevocabile al fiecarei hotărâri în parte se putea lesne stabili prin prisma deciziei civile pronunțate în calea de atac, iar executarea din partea pârâtei se putea realiza în mod voluntar. D. un eventual refuz al pârâtei (explicit sau implicit), ori pasivitatea acesteia în executarea hotărârilor ar fi îndreptățit reclamantul la demararea executării silite, cu obținerea prealabilă a învestirii cu formulă executorie.
De altfel, conform art. 3711 alin.(1) din codul de procedură civilă de la 1865, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. D. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Procedura legalizării și învestirii cu formulă executorie se impunea doar în situația în care reclamantul înțelegea să urmeze faza executării silite astfel cum este reglementată de Codul de procedură civilă, respectiv să se adreseze unui executor judecătoresc.
În Codul de procedură civilă de la 1865 se prevedea în cuprinsul art.376 alin.(1) că „ se învestesc cu formula executorie prevăzută de art.269 alin.1 hotărâriel care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
De asemenea, art.374 alin.(1) din C.proc.civ. de la 1865 prevedea faptul că „hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art.269 alin.1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.
În concluzie, legiuitorul a prevăzut formalitatea învestirii cu formulă executorie, pentru ipoteze declanșării executării silite, procedură prevăzută în Codul de procedură civilă Cartea V.
Or, reclamantul nu a dovedit în cauză faptul că a intenționat să urmeze procedura executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, la dosar neexistând o cerere adresată vreunui executor judecătoresc.
Reclamantul a adresat pârâtei cereri de executare a hotărârilor judecătorești menționate deja legalizate și învestite cu formulă executorie, aspecte care însă nu au fost solicitate de către pârâtă a fi îndeplinite pentru a se asigura executarea.
După cum s-a arătat anterior, caracterul irevocabil al fiecărei hotărâri în parte se putea stabili fără dubiu, din lecturarea și interpretarea logică a deciziilor pronunțate în calea de atac a recursului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de 12 lei taxă legalizare și învestire cu formulă executorie pentru decizia civilă nr.487R/22.02.2011 și sentința civilă nr.1149/07.04.2010.
Respinge acțiunea privind pe reclamantul A. I., CNP_, cu domiciliul în București, ., . Sector 2, în contradictoriu cu parata D., cu sediul în, București, CALEA VICTORIEI, nr. 19, Sector 3 în ceea ce privește suma de 12 lei taxă legalizare și învestire cu formulă executorie pentru decizia civilă nr.487R/22.02.2011 și sentința civilă nr.1149/07.04.2010, ca fiind prescrisă.
Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. L. G. P.
Ptr. grefierul de ședință aflat în concediu de odihnă
Semnează grefier-șef secție civilă
LC 4 ex. 27.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 30/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4557/2015. Judecătoria... → |
|---|
