Pretenţii. Sentința nr. 4601/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

În motivare se arată că pârâtul deși a fost atenționat verbal în repetate rânduri, a refuzat să plătească atât cotele de contribuție la cheltuielile asociației, cât și contribuția la fondul de reparații stabilit de asociați, încălcându-și astfel obligația stabilită de dispozițiile art.46 din Legea nr.230/2007. Arată că asociația nu a calculat și a aplicat penalități de întârziere pentru cotele restante.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.230/2007.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare.

Instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiunea în ceea ce privește cotele de întreținere aferente lunilor martie 2011-iulie 2011, instanța reține că Prescripția extinctivă, ca sancțiune de drept civil care operează împotriva pasivității creditorului, stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.

Potrivit prevederilor art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Potrivit art. 18 din Decretul Lege nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției, raportat la art. 6 alin. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, instanța judecătorească este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris.

Prescripția extinctivă, ca sancțiune de drept civil care operează împotriva pasivității creditorului, stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.

Potrivit prevederilor art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Pentru drepturile de creanță termenul general de prescripție de 3 ani începe să curgă la momentul nașterii dreptului la acțiune, iar conform art.7 alin.(3) din Decretul nr.167/1958, dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

Instanța constată că raportat la momentul introducerii acțiunii de instanță03.10.2014, termenul de prescripție pentru perioada martie 2011- iulie 2011 este depășit având în vedere și termenul de scadență pentru fiecare lună- filele 49-53.

Cu privire la fondul cauzei instanța reține că pârâtul D. F. A. este proprietara apartamentului nr.79 situat în București, ..6, ..

Conform dispozițiilor art.46 alin.1 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”. Aceeași prevedere este cuprinsă și în dispozițiile art.32 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

În cauza de față, pârâtului în calitate de proprietar, îi revine obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere comune prin achitarea cotelor de întreținere lunare aferente apartamentului pe care îl deține în proprietate.

Din listele cheltuielilor de întreținere depuse la dosar de reclamantă, rezultă că pentru perioada august 2011- iulie 2014, acesta, în calitate de proprietar, figurează cu restanțe la cotele de întreținere în cuantum de_,02 lei. Din suma de_ lei, instanța a scăzut cotele de întreținere din perioada prescrisă.

În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Cotele de contributie sunt ajunse la scadenta, fiind depasit termenul de 20 zile prevazut de art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007. Totodata, a expirat si termenul de 90 de zile prevazut de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, A. de P. fiind indreptatita a se adresa justitiei.

De asemenea, în conformitate cu disp. art. 24 alin.5 din Norma Metodologică de aplicare a Legii nr. 230/2007, asociația de proprietari va constitui un fond pentru repararea părților de construcții/instalații aflate în proprietate comună, fond cu perioada de folosire limitată, care va depus în contul asociației de proprietari și nu va putea fi folosit decât cu acordul adunării generale a asociației de proprietari, în conformitate cu bugetul de venituri și cheltuieli.

Reclamanta nu a depus însă la dosar un proces-verbal al Adunării Generale prin care să se stabilească în concret cuantumul fondului de reparații datorat.

În privința cuantumului fondului de rulment potrivit art. 24 alin.2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.230/2007, instanța reține că fondul de rulment se constituie prin plata anticipată a cotei ce revine fiecărui proprietar, potrivit hotărârii adunării generale a asociației de proprietari. Or, în speță, reclamanta nu a depus la dosar hotărârea adunării generale prin care a stabilit în concret cuantumul fondului de rulment, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligat la plata acestei sume.

Față de aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,02 lei reprezentând cote de întreținere aferente lunilor august 2011- iulie 2014 și va respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 97,04 lei fond de reparații și 58 lei fond de rulment, ca neîntemeiate.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța constată că dovada achitării onorairului de avocat conform chitanței nr. 0065/15.10.2014, a fost depusă odată cu concluziile scrise, respectiv la data de 02.04.2015.

Conform art. 394 alin.(3) C.proc.civ. „după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă. Astfel, instanța nu va lua în considerare chitanțe ce atestă plata onorariului de avocat întrucât este depusă după data de 05.03.2015, când s-au închis dezbaterile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cotele de întreținere aferente lunilor martie 2011-iulie 2011.

Respinge acțiunea privind pe în ceea ce privește cotele de întreține aferente lunilor martie 2011-iulie 2011 ca fiind prescrisă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. DE P. ._ cu sediul în București, .. 6, . Sector 3 în contradictoriu cu pârâtul D. F. A. cu domiciliul în București, .. 6, ., ..