Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3371/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3371/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 3371/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3371
Ședința din Camera de Consiliu din data de 10.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu de la 24.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.08.2014 pe rolul acestei instanțe sub de dosar mai sus menționat, reclamanta . SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. V. obligarea acesteia la plata sumei de 303,59 lei, contravaloare servicii la care se adaugă penalitati de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere de la data scadentei si pana la achitarea efectiva a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în fapt, reclamanta a arătat că intre parți s-au desfășurat raporturi comerciale ce au constat in furnizarea de servicii de comunicatii electronice, cu obligatia colaterala de plata iar contravaloarea acestora urmând a fi achitata de către parata.
In baza contractului de furnizare servicii nr._/28.10.2010, s-au emis facturi fiscale ramase neachitate de către parata in cuantum de 303,59 lei pentru perioada august- noiembrie 2011, cu toate ca aceasta din urma a beneficiat de serviciile prestate.
Pentru neplata la termenul scadent a debitului principal, parata datoreaza penalitati de intarziere de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere calculate conform clauzei din art.3.6 din contract. In concluzie, arata ca detine o creanta certa, lichida si exigibila.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 NCPC si a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri depunând în acest sens la dosar următoarele: facturi fiscale, contract, extras de cont, notificare (f.7-50).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei.
Deși legal citată, pârâta nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat vreun reprezentant al acesteia pentru a invoca eventuale apărări.
La termenul de judecată din data de 24.02.2015 instanța, în temeiul art.258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actul juridic este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Pentru aceste motive, fața de data încheierii contractului in baza căruia au fost emise facturile fiscale a căror contravaloare se solicită (f. 14), respectiv 28.10.2010, instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale vechiului Cod civil.
În conformitate cu prevederile art. 1025 NCPC titlul privind procedura cererilor cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de_ lei la data sesizării instanței.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru judecarea cererii potrivit acestei proceduri speciale având în vedere că valoarea creanței (303,59 lei) nu depășește pragul maxim de_ lei iar prezentul litigiu nu se încadrează printre cele prevăzute la art.1025 alin. 2 și 3 NCPC ca fiind exceptate de la aplicarea procedurii cererilor cu valoare redusă.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că între părțile prezentului litigiu a fost realizat un acord de voință prin încheierea contractului de furnizare servicii nr._/28.10.2010(f.14-15) care reflectă înțelegerea părților si in baza căruia au fost emise facturile fiscale in valoare totala de 303,59 lei (f.5), respectiv: nr._/18.08.2011 in valoare de 84,92 lei, nr._/19.09.2011 in valoare de 56,09 lei si nr._/18.10.2011 in valoare de 99,23 lei si nr._/18.11.2011 in valoare de 63,35 lei.
În continuare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 969 vechiul Codul civil contractul valabil încheiat ar putere de lege între părțile contractante iar creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Așadar, pentru a se angaja răspunderea contractuală a pârâtei este necesar a se stabili dacă în prezenta cauză există o neexecutare a unei obligații contractuale, dacă există un prejudiciu, dacă există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, dacă neexecutarea obligației se datorează culpei debitorului, respectiv dacă debitorul obligației neexecutate culpabil a fost pus în întârziere.
Referitor la prima condiție aceea a existenței unei neexecutări a obligației contractuale, instanța reține că pârâta s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor de care a beneficiat de 303,59 lei. Atât timp cât reclamanta a făcut dovada creanței pe care o deține împotriva pârâtei, aceasta din urmă avea obligația de a proba faptul că și-a îndeplinit obligația asumată și a achitat suma de bani solicitată prin prezenta acțiune.
Or, pârâta nu a făcut o astfel de dovadă și nici nu a contestat în vreun fel raportul juridic dedus judecății si nu s-a prezentat in fata instantei pentru a-si preciza punctul de vedere.
Cu privire la existența unui prejudiciu, instanța reține că acesta constă în suma de 303,59 lei pe care pârâta avea obligația de a o achita. Această creanță este una certă, potrivit art. 662 NCPC, întrucât existența acesteia rezultă din facturile fiscale mai sus menționate.
În continuare, instanța reține că este îndeplinită în speță și condiția existenței unui raport de cauzalitate între neexecutarea obligației asumate prin contract și prejudiciu întrucât acesta din urmă este consecința logică și directă a nerespectării de către pârâta a obligațiilor contractuale de a achita contravaloarea serviciilor furnizate de către reclamanta.
În ceea ce privește cerința culpei pârâtei, instanța reține că debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă, fiind instituita și o prezumție de vinovăție în sarcina debitorului prin simplul fapt al neexecutării, prezumția care nu a fost răsturnată în cauză prin dovedirea vreunei cauze străine, exoneratoare de răspundere.
Referitor la condiția punerii în întârziere a debitorului obligației neexecutate culpabil, instanța observă că debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Pe cale de consecință, instanța reține că reclamanta a reușit sa facă dovada pozitivă a existentei unei obligații de plata a pârâtei în sumă de 303,59 lei și văzând și dispozițiile art. 969 Cod civil, instanța va admite cererea si va dispune obligarea paratei la plata sumei de 303,59 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale mai sus menționate.
In ceea ce privește cererea de obligare a paratei si la plata penalitati de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere de la data scadentei ( respectiv 30.09.2011 pentru suma de 84,92 lei, 31.10.2011 pentru suma de 56,09 lei, 30.11.2011 pentru suma de 99,23 lei si data de 31.12.2011 pentru suma de 63,35 lei) si pana la achitarea efectiva a debitului, clauza penala potrivit art.3.6 din contract, instanța retine ca este întemeiata prin prisma considerentelor mai sus menționate si ca atare va admite si acest capăt de cerere.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească cheltuielile de judecată, și față de cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța va obliga pe pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., J40/_/1994, CUI_, cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, sector 5, în contradictoriu cu pârâta P. V., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 3.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 303,59 lei debit principal, la care se adaugă penalitati de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data scadentei si pana la data de 11.08.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel la Tribunalul București în termen de 30 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2015.
Președinte Grefier
N. C. N. D.
C.N./4EX.
15.04.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3274/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3408/2015.... → |
|---|
