Contestaţie la executare. Sentința nr. 3235/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3235/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3235/2015
a DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 3235
Ședința publică din data de 06.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatorul M. F. PUBLICE în contradictoriu cu intimata M. R. și tertul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având ca obiect contestatie la executare și suspendare executare silita.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrală din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 06.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.03.2014, sub nr. de dosar_, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat contestație la executare împotriva executării silite care face obiectul dosarului execuțional nr.825/2013 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. în contradictoriu cu intimata M. R., solicitând instanței ca prin hotarârea ce o va pronunța sa dispuna admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea executării silite efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. în dosarul execuțional nr. 825/2013 împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
În fapt, la data de 14.03.2014 B. D. și D. a comunicat Ministerului Finanțelor Publice somația emisă la data de 14.03.2014 prin care a solicitat plata sumei de 4.331.138,36 lei compusă din 3.862.260 lei reprezentând debit principal conform titlului executoriu Hotărârea nr. 29/19.12.2005 privind validarea/invalidarea propunerilor comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgoviște si 468.878,36 lei cu titlu de actualizare a debitului principal în baza încheierii privind actualizarea debitului principal emisă la data de 14.03.2014 de B. D. și D. în dosarul execuțional nr.825/2013.
Cu privire la cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulate contestatorul a învederat faptul că actele de executare au fost emise de către B. D. și D. în dosarul execuțional nr.825/2013 cu nerespectarea prevederilor legale în materie, respectiv au fost încălcate dispozițiile art.632 și art.662 din Legea nr.134/2010, art.405 din codul de procedură civilă și Lege anr. 165/2013, în esență, executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr. 852/2013 s-a efectuat fără existența unui titlu executoriu, împotriva unei persoane care nu are calitate de debitor și pentu valorificarea unei creanțe care, pe lângă faptul că este prescrisă, nu este certă, lichidă și exigibilă.
A sustinut contestatorul ca nu este oportun ca executarea silită să fie finalizată înaintea examinării fondului contestației la executare, astfel că apreciaza ca fiind imperativ necesară suspendarea executării silite, în caz contrar putându-se aduce un grav prejudiciu patrimonial debitorului și iremediabil în situația ipotetică în care s-ar admite contestația la executare, întrucât s-ar îngreuna faptic în mod evident întoarcerea executării, având în vedere și cuantumul semnificativ al creanței și luând în considerare și cuantumul nesustenabil al creanțelor ce se plătesc din bugetul de stat ca urmare a punerii în executare a hotărârilor instanțelor.
Mai mult, prin admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, nu se creează niciun prejudiciu în patrimoniul intimatei, executarea titlului pe care o deține putând fi reluată după soluționarea contestației la executare, dar se poate evita producerea unei pagube considerabile bugetului de stat, dacă executarea începută de intimată s-ar continua si chiar s-ar finaliza.
Suspendarea are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituției, ca o premisă indispensabilă a derulării activității sale, în condiții optime și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin ca parte integrantă a mecanismului Statului, cu atât mai mult cu cât, executarea nu se poate face decât asupra resurselor bănești alocate de la buget în acest scop, pentru a se evita perturbarea grava a activității care constituie însăși rațiunea de a fi a instituției noastre.
Având în vedere cele mai sus arătate, pentru a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, ireparabile ce ar putea fi determinate de virarea unei creanțe considerabile și mai înainte de a fi analizate criticile de nelegalitate invocate prin contestația la executare, apreciind justificată și dovedită luarea acestei măsuri cu caracter excepțional, interesul fiind de a preveni prejudicierea bugetului de stat, solicita instantei ca, art.718 alin.1 din Legea nr.134/2010, coroborat cu art.7 din O.G. nr.22/2002, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr.92/2011 pentru aprobarea OUG 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea A. si pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, să admita cererea de suspendare a executării silite pornite de către B. D. si D. în dosarul executional nr.825/2013 până la soluționarea contestației la executare.
Pe fondul cauzei, cu privire la contestația împotriva executării efectuate de B. D. si D. în dosarul execuțional nr. 825/2013 împotriva Ministerului Finanțelor Publice a aratat ca executarea silită efectuate de B. D. si D. în dosarul execuțional nr. 825/2013 împotriva Ministerului Finanțelor Publice s-a demarat în lipsa unui titlu executoriu împotriva acestuia.
Potrivit art. 622 alin.3 din Legea nr.134/2010 executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Executarea silită are ca scop realizarea dreptului recunoscut creditorului prin titlul executoriu prin îndeplinirea obligației corelative de către titularul acesteia.
În speță, prin somația emisă la data de 14.03.2014 B. D. și D. precizează că în dosarul execuțional nr. 825/2013, executarea silită a fost demarată împotriva Ministerului Finanțelor Publice în baza titlului executoriu - Hotărârea nr. 29/19.12.2005 privind validarea/invalidarea propunerilor comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgoviște.
Cu privire la caracterul de titlu executoriu a respectivului act administrativ arata ca acesta nu cuprinde nicio obligație.
Astfel, deși din hotărâre sau din celelalte acte comunicate odată cu somația nu rezultă în ce constă propunerea comisiei locale validată de comisia județeană prin hotărârea apreciată ca fiind titlu executoriu, arătăm, sub un prim aspect că potrivit art.52 din Legea nr.18/1991 comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, având ca atribuții verificarea legalității propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora, validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare și emiterea de titluri de proprietate pentru cererile validate (art. 6 alin. 1, lit. c, f, g din HG nr.890/2005).
Pe cale de consecință, prin hotărârile comisiile județene doar se validează propunerile comisiilor locale, reprezentând acte administrative de confirmare a chestiunilor stabilite de comisiile locale, emise ca urmare a unei supraverificări a documentațiilor solicitanților, neinstituind nicio obligație în sarcina vreunei persoane.
Executarea silită are ca obiect constrângerea în vederea îndeplinirii unei obligații. Or, în speță, nu se identifică nicio obligație care să fi luat naștere prin Hotărârea nr. 29/19.12.2005.
Pe cale de consecință, în condițiile în care, conform prevederilor art. 632 din Legea nr. 134/2010, executarea silită va fi efectuată numai în temeiul unui titlu executoriu, iar în dosarul executional nr. 852/2013 se solicită punerea în executare a unui act administrativ care nu reprezintă izvor al vreunei obligații, executarea astfel întocmită este contrară dispozițiilor invocate.
De asemenea, a susținut ca potrivit art.48 din HG nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în anexa nr. 27 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, și cărora li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți, iar nu li se acordă despăgubiri bănești, astfel cum se solicită pe calea executării silite.
Persoanele cărora li se acordă despăgubiri bănești sunt înscrise în anexa 22 și 23, după caz (art.41 și art.54 din HG nr.890/2005) în acest context, nu există identitate între obligația de restituire în natură care ar rezulta din Hotărârea nr. 29/19.12.2005 și obligația de plată care face obiectul executării silite demarate împotriva instituției noastre.
Or, natura unei obligații nu poate fi schimbată prin simpla voință a părților.
Contestatorul nu a deținut calitatea de debitor în dosarul execuțional nr.825/2013, întrucat actele emise în dosarul execuțional nr.852/2013 sunt adresate unei persoane care nu are calitatea de debitor și de către o persoană care nu este creditor.
Astfel, potrivit art. 632 din Legea nr. 134/2010 executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar conform principiului relativității efectelor, drepturile câștigate de creditor prin titlul executoriu în baza căruia s-a procedat la executare se valorifică numai în modalitatea stabilită în acesta și numai împotriva părții/părților raportlui juridic astfel creat, care dobândesc în temeiul calitatea de creditor și debitor.
Prin Hotărârea nr.29/2005 Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița a validat propunerile comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgoyiște, respectiv anexa 27-2 poziții/10,3 ha, însă, din documentația comunicată Ministerului Finanțelor Publice nu rezultă că la vreuna dintre cele două poziții figurează presupușii creditori cesionari din prezenta cauză.
Or, executarea silită nu se poate face decât de către persoana care este titularul dreptului recunoscut prin titlului executat silit, și numai împotriva titularului obligației corelative.
În ipoteza în care s-ar aprecia că prin Hotărârea nr.29/2005 s-ar fi născut o obligație, arătă că în raport cu aceasta Ministerul Finanțelor Publice nu este titularul respectivei obligații, sens în care apreciaza că singura obligație care ar putea izvorî din aceasta este aceea de emitere a titlului de proprietate și de punere în posesie, în contextul în care se face referire la anexa nr. 27 prevăzută de HG nr.890/2005.
Or, potrivit art.6 din HG nr.890/2005 comisiile județene emit titlurile de proprietate, iar cele locale au obligația de a realiza procedura de punere în posesie (art.5 din HG nr.890/2005).
În contextul în care prin lege sunt stabilite instituțiile expres înființate pentru a aduce la îndeplinire și aceste obligații, începerea executării silite împotriva Ministerului Finanțelor Publice, căruia nu îi incumbă vreo obligatei în acest sens, este contrară dispozițiilor exprese.
Potrivit art. 3 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, printre entitățile învestite de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii nu se regăsește și Ministerul Finanțelor Publice. A aratat că prin încheiera pronunțată în data de 2.07.2013 în dosarul nr._/301/2013 Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a Hotărârii nr.29/2005 împotriva debitorului ANRP, iar nu Ministerului Finanțelor Publice, tocmai ca urmare a analizei dispozițiilor Legii nr. 165/2013. Or, în contextul în care chiar instanța de executare a statuat cu privire la lipsa calității de debitor a instituției noastre, nu este în căderea creditorului să stabilească altfel.
Totodata, executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr.852/2013 aflat pe rolul B. D. și D. este prescrisă.
Contestatorul a susținut ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.662 din Legea nr.134/2010, respectiv creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
A apreciat ca suma solicitată la plată nu este certă, întrucât existența ei neîndoielnică nu rezultă din însuși titlul executoriu - Hotărârea nr. 29/19.12.2005, astfel cum prevede art. 662 alin. 2 din Legea nr. 134/2010, sume nu este lichidă, având în vedere că titlu executoriu nu o determină și nici nu conține elementele care permit stabilirea sa, iar cu privirela caracterul de a fi exigibilă, a menționat că potrivit art. 662 alin. 4 din Legea nr. 134/2010, creanța îndeplinește această condiție dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență, sens în care arata că orice obligație de plată născută în temeiul Legii nr.165/2010 nu se poate fi adusă la îndeplinire decât potrivit procedurii speciale și exprese reglementate de aceasta.
În contextul în care din actele comunicate instituției nu rezultă că s-ar fi parcurs procedura anterioară efectuării plății, inclusiv emiterea titlului de plată, obligația contestatorului nu s-a născut, astfel că executarea silită este prematură.
De asemenea, a aratat ca numai tranșa anuală scadentă la 1.01.2014, care nu a fost achitată, poate face obiectul executării silite.
A arătăt că art.662 alin. 5 din Legea nr. 134/2010 reglementează interdicția executării silite a creanțelor cu termen.
A apreciat că nici suma cu titlu de actualizare a debitului principal est nelegală, sens în care, în temeiul art. 711, alin. 1 din Legea nr. 134/201 solicită și anularea închierii din data de 14.03.2014 emisă în dosarul execuțional nr.825/2013 aflat pe rolul B. D. și D..
În drept a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În susținere, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 11.04.2015 contestatorul a depus modificare la contestația la executare formulată inițial împotriva executării silite efectuate în dosarul execuțional nr.825/2013 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. în contradictoriu cu intimata M. R. cu domiciliul în Domnești, și cu terțul poprit A. de T. si Contabilitatea Publică a municipiului București, solicitand admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare și, în principal, anularea executării silite efectuate de Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. în dosarul execuțional nr. 825/2013 împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
În fapt, a aratat ca la data de 14.03.2014 B. D. și D. a comunicat Ministerului Finanțelor Publice somația emisă la data de 14.03.2014 prin care a solicitat instituției plata sumei de 4.331.138,36 lei compusă din 3.862.260 lei reprezentând debit principal conform titlului executoriu Hotărârea nr. 29/19.12.2005 privind validarea/invalidarea propunerilor comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgoviște si 468.878,36 lei cu titlu de actualizare a debitului principal în baza încheierii privind actualizarea debitului principal emisă la data de 14.03.2014 de B. D. și D. în dosarul execuțional nr.825/2013.
Ulterior, B. D. și D. a înștiințat că a dispus înființarea popririi asupra conturilor pe care Ministerul Finanțelor Publice le are deschise la A. de T. și contabilitate Publică a Municipiului București până la concurența sumei de 4.391.690,98 lei, context în care contestatorul a înțeles să formuleze prezenta modificare la contestația la executare formulată inițial în sensul contestării si a măsurii de înființare a popririi dispusă de B. D. si D. în dosarul execuțional nr. 825/2013. pentru aceleași considerente expuse prin contestația la executare, precum si pentru cele care le vom dezvolta în continuare, si introducerea în cauză a terțului poprit A. de T. si Contabilitate Publică a municipiului București.
În soluționarea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulate susținand ca prin cererea inițială de suspendare a arătat că admiterea cererii de suspendare ar permite ca în urma unei proceduri jurisdicționale și în condiții de contradictorialitate să se statueze asupra unor probleme ridicate în contestația la executare, respectiv că executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr. 825/2013 s-a efectuat fără existența unui titlu executoriu, împotriva unei persoane care nu are calitate de debitor și pentu valorificarea unei creanțe care, pe lângă faptul că este prescrisă, nu este certă, lichidă și exigibilă.
A considerat că nu este oportun ca executarea silită să fie finalizată înaintea examinării fondului contestației la executare, verificarea legalității actelor de executare silită primând în fața interesului de a executa o eventuală creanță, astfel că suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare reprezintă calea care ar produce cel mai mic prejudiciu, în caz contrar putându-se aduce un grav prejudiciu patrimonial unei persoane care nu are calitatea de debitor.
Caracterul urgent al solicitării rezidă din faptul trecerii, în dosarul execuțional nr.825/2013, la executarea efectivă prin înființarea popririi asupra conturilor pe care Ministerul Finanțelor Publice le are deschise la A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București.
Or, potrivit dispozițiilor art. 786 din Codul de procedură civilă terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani care face obiectul măsurii de executare silită. în condițiile unei executări silite vădit nelegale, apreciaza că este imperativ necesară suspendarea executării silite, în caz contrar putându-se aduce un grav prejudiciu bugetului de stat, deci raporturilor de drept public, lezând drepturile Ministerului Finanțelor Publice prin virarea de către terțul poprit a sumelor poprite din conturilor instituției noastre ca urmare a executării silite nelegale, efectuate asupra unei persoane care nu are calitatea de debitor, luând totodată în considerare atât cuantumul semnificativ al creanței urmărite, cât și cuantumul nesustenabil al creanțelor ce se plătesc din bugetul de stat ca urmare a executărilor silite.
Mai mult, prin admiterea cererii de suspendare, nu se creează niciun prejudiciu în patrimoniul intimatei, executarea putând fi reluată după soluționarea contestației la executare, dar se poate evita producerea unei pagube considerabile bugetului de stat dacă executarea începută de intimată s-ar finaliza prin virarea creanței poprite.
Având în vedere că, în cadrul executării silite care face obiectul dosarului execuțional nr.825/2013, s-a trecut la executarea efectivă prin înființarea popririi, riscul virării de către terțul poprit a creanței în cuantum semnificativ este iminentă.
În ceea ce privește contestația la executarea silită efectuată de B. D. si D. în dosarul execuțional nr.825/2013 împotriva Ministerului Finanțelor Publice arata ca în ceea ce privește dispoziția executorului judecătoresc de înființare a popririi în dosarul execuțional nr.825/2013 asupra conturilor pe care Ministerul Finanțelor Publice le are deschise la A. de T. și Contabilitate Publică, înțelege să o conteste pentru aceleași motive formulate prin contestația la executare inițial formulată, precum și pentru ca în temeiul art.718, alin.7 din Legea nr. 134/2010 Ministerul Finanțelor Publice s-a formulat cerere de
suspendare provizorie a executării silite care face obiectul dosarului
execuțional nr.825/2013 până la soluționarea cererii de suspendare din
cadrul contestației la executare, acțiune înregistrată pe rolul
Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr"._/301/2014.
Prin încheierea pronunțată în data de 25.03.2014 instanța a admis cererea si a dispus suspendarea provizorie a executării silite din dosarul de executare nr.825/2013 al B. D. si D. până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul contestației la executare.
Menționeaza că potrivit art.700 alin.4 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, orice acte de executare efectuate începând cu ziua soluționării cererii având ca obiect suspendarea, fie și provizorie, a executării silite sunt desființate de drept.
În contextul în care adresa de înființare a popririi a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la data de 25.03.2014, fiind înregistrată sub nr._, deci în ziua suspendării provizorii de către instanță a executării silite din dosarul execuțional nr.825/2013, a apreciat că sunt incidente prevederile art.700 alin. 4 din Legea nr.134/2010, astfel că orice acte de executare efectuate începând cu ziua soluționării cererii de suspendare a executării silite sunt desființate de drept, motiv pentru care a solicitat constatarea ca desființată de drept a măsurii înființării popririi, precum și actele comunicate odată cu aceasta, respectiv încheierea privind cheltuielile de executare silită.
Tot în ceea ce privește măsura de înființare a popririi dispusă
în dosarul execuțional nr.825/2013 a arătat că, potrivit art.780, alin. 5,
lit. a) din Legea nr.134/2010, sunt excluse executării silite prin
poprire sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale
prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de
dispoziție.
Pe de altă parte a arătat că, spre deosebire de subiectele de drept privat, cele de drept public nu pot dispune de resursele lor financiare decât cu respectarea dispozițiilor legale și a procedurilor bugetare.
Prin art.1 alin.7 și 8 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1857/2013 sumele destinate plății titlurilor se vor derula prin contul deschis la A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București corespunzător cheltuielii bugetare, prin art.2 alin. 1 din ordin legiuitorul stabilind că sumele derulate prin conturile prevăzute la art. 1 alin. (7) si (8) sunt destinate unei afectațiuni speciale în sensul art. 780 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările si completările ulterioare, respectiv pentru achitarea titlurilor de plată emise conform art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.
Pe de altă parte, prin contestația la executare formulată inițial a criticat și faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de debitor în raport cu M. R., în baza pretinsului titlu executoriu constând în Hotărârea nr.29/2005 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovita.
Astfel, prin adresa de înființare a popririi calitatea de debitor a Ministerului Finanțelor Publice este justificată de B. D. și D. prin invocarea dispozițiilor art.41, alin. 4 din Legea nr. 165/2013 (în temeiul cărora executorul judecătoresc a apreciat că, începând cu data de 1.01.2014, calitatea de debitor a Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților în legătură cu procedurile și obligațiile de plată ce îi reveneau conform Legii nr.247/2005, cu modificările ulterioare, a fost preluată de Ministerul Finanțelor Publice, instituție ce are, pe cale de consecință, obligația plăților stabilite prin titlurile executorii emise împotriva ANRP).
În acest context executorul judecătoresc a apreciat că încheierea de încuviințare a executării silite dată de instanța de executare împotriva entității la acel moment debitoare în dosarul de executare nr. 825/2013, justifică efectuarea actelor de executare silită cu începere de la 1.01.2014, împotriva noului debitor.
Susține ca potrivit art. 665 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, executorul judecătoresc are obligația de a solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, conform alin.4 al aceluiași articol, numai în baza încuviințării instanței de executare acesta putând să procedeze la începerea executării silite prin luarea măsurilor prevăzute de lege pentru constrângerea debitorului în vederea îndeplinirii de către acesta a obligației pentru executarea căreia instanța a dispus încuviințarea.
în speță, prin încheiera pronunțată în data de 2.07.2013 în dosarul nr._/301/2013 Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a Hotărârii nr.29/2005 privind validarea/invalidarea propunerilor comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgoviște, autorizând creditorul să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.
Potrivit dispozițiilor legale, prin hotărârile comisiile județene doar se validează propunerile comisiilor locale, reprezentând acte administrative de confirmare a chestiunilor stabilite de comisiile locale, emise ca urmare a unei supraverificări a documentațiilor solicitanților, neinstituind nicio obligație în sarcina vreunei persoane.
Prin contestația la executare formulată inițial a arătat că Hotărârea nr.29/2005 nu instituie nicio obligație în sarcina vreunei persoane.
Chiar și în ipoteza în care s-ar reține contrariul, o eventuală obligație nu ar putea fi una de plată, ci cel cel mult una de a face, intuitu personae, respectiv de a parcurge procedura specială prevăzută de actele normative incidente și a emite titlurile prevăzute de lege.
Luând în analiză ipoteza în care, potrivit art.13, alin. 7 din Legea nr.247/2005, Comisia Centrală a trimis dosarul spre reevaluare, menționeaza că art. 21 alin. 6 din Legea nr.165/2013 prevede că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei entității învestite cu soluționarea notificării se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a respectivei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte (un punct având valoarea de un leu), iar în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin.6.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7), iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Pe cale de consecință, prezenta lege prevede fie invalidarea deciziei entității învestite de lege, caz în care dosarul se va înapoia entității învestite, fie emiterea deciziei de compensare prin puncte.
Or, emiterea deciziei de invalidare sau de compensare este o obligație de a face, intuitu personae, întrucât nu poate fi adusă la indeplinire potrivit legii decât de către instituția învestită de lege în acest sens, respectiv Comisia Națională.
In procedura specială expusă singurul înscris care poate stabili o obligație de plată este titlul de plată emis de ANRP, însă în speță, pe lângă faptul că nu s-a făcut dovada existenței unui astfel de înscris, nici nu s-a încuviințat executarea silită a unui atare act.
Mai mult, din înscrisurile comunicate contestatorului (raportul de evaluare întocmit de . SRL) rezultă că procedura de restituire, în speță, a fost parcursă până la etapa transmiterii dosarului de despăgubiri la ANRP, în vederea acordării de măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr.247/2005 (dosarul fiind înregistrat la ANRP sub nr._/FFCC/2010), sens în care a fost întocmit și raportul de evaluare menționat mai sus.
La data de 26.07.2013 a intervenit contractul de cesiune de drepturi menționat mai sus prin care Țîrvuloiu C. și U. F. R. au cesionat doamnei M. R. toate drepturile pe care le dețin asupra imobilului pentru care urmează să se acorde măsuri reparatorii.
Față de situația de fapt,a menționat că potrivit art.1, alin.3 din Legea nr. 165/2013, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit arț 24 alin. (2), (3) și (4), punctele prevăzute la alin. (2) și (3) urmând a fi valorificate potrivit prezentei legi.
Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor legale, M. R. nu are dreptul la plata în numerar a despăgubirilor, astfel că aceasta nu poate pretinde îndeplinirea unei obligații de plată.
Prin încheiera pronunțată în data de 2.07.2013 în dosarul nr._/301/2013 Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a Hotărârii nr.29/2005, autorizând creditorii să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu, care, poate fi cel mult o obligație de a face.
În speță, executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr.825/2013 a fost demarată în vederea îndeplinirii unei obligații de plată.
Pe de altă parte arătă că, potrivit art.663 alin. 1 și 3 din Legea nr. 134/2010, executarea silită nu poate porni decât la cererea creditorului, în care se va menționa, printre altele, și debitorul împotriva căruia se solicită demararea acesteia.
Mai departe, conform art.665 alin.1 din Legea nr.134/2010 executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, anexând totodată și cererea creditorului.
Prin încheiera pronunțată în data de 2.07.2013 în dosarul nr._/301/2013 Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a Hotărârii nr.29/2005 împotriva debitorului ANRP.
Din aspectele expuse rezultă faptul că cererea creditoarei privește executarea silită a debitorului ANRP.
Din actele transmise instituției noastre nu reiese că M. R. ar fi solicitat executarea silită a debitorului Ministerul Finanțelor Publice.
În această ipoteză a apreciat că modalitatea în care a acționat executorul judecătoresc excede competențelor cu care a fost învestit și, omițând calitatea sa doar de mandatar, se subrogă în drepturile creditoarei, formulând cereri în numele său, fără o solicitare prealabilă a acesteia, mai ales în contextul în care această condiție este impusă de legiuitor în mod expres.
Îîn ceea ce privește preluarea de către MFP a atribuțiilor ANRP în temeiul art.41 alin. 4 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, menționeaza că, potrivit art.4 din Legea nr. 165/2013 dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe cale de consecință, Legea nr. 165/2013 reprezintă legea specială în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel că, în baza principiului specialia generalibus derogant, se aplică cu prioritate în speță.
In acest sens a facut precizarea că efectuarea plății de către MFP în procedura reglementată de Legea nr.165/2013 nu echivalează cu preluarea de către MFP a calității de debitor a ANRP.
Faptul că ANRP este titularul obligațiilor izvorâte din legislația specială este susținut chiar de raportul de evaluare întocmit de . SRL efectuat la dispoziție ANRP, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia.
Faptul că MFP plătește sumele cuprinse în titlurile de plată emise de ANRP, deci pune în executare dispoziția ANRP de plată, nu este de natură să răstoarne raționamentul expus anterior.
Conform art.1 din OMFP nr.1857/2013, ANRP emite titlurile de plată conform Ordinului președintelui ANRP nr. 20/2013, răspunde de realitatea, corectitudinea și legalitatea datelor înscrise în titlurile de plată, și le transmite MFP, în baza acestora efectuându-se plată.
În speță, executarea silită nu privește un titlu de plată emis de ANRP pe care contestatorul să fi refuzat să îl plătească potrivit Legii nr. 165/2010. Or, MFP are ca atribuție legală numai achitarea sumelor stabilite prin titlurile de plată emise de ANRP. iar nu sume calculate prin expertize extrajudiciare în cadrul executării silite, neexistând nicio obligație legală în acest sens în sarcina instituției noastre, iar o susținere contrară a instanței ar reprezenta o completare sau modificare a legii, ceea ce echivalează cu cu încălcarea principiului separației puterilor în stat principiu reglementat de art. 1 alin. 4 din Constituția României1.
Or, în contextul în care chiar instanța de executare a statuat că ANRP este titularul obligației a cărei executare silită a fost încuviințată, începerea executării silite împotriva altei persoane, în speță împotriva instituției noastre, nu are caracter legal prin sine, nefiind în căderea creditorului și, cu atât mai puțin, a executorului judecătoresc să dispună altfel decât instanța de executare, ci, mai mult, aceștia au obligația de a efectua executarea silită astfel cum s-a încuviințat, respectiv împotriva debitorului ANRP.
În acest context, fără suport legal, executorul judecătoresc a apreciat că încheierea de încuviințare a executării silite dată de instanța de executare împotriva ANRP - debitoare la acel moment în dosarul de executare nr. 825/2013, justifică efectuarea actelor de executare silită cu începere de la 1.01.2014, împotriva "noului debitor", respectiv MFP.
Potrivit Legii nr.165/2013, MFP pune în plată numai titlurile emise de ANRP, iar nu orice alte titluri sau înscrisuri.
În drept, A invocat dispozițiiile art. 711 și următoarele din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 23.10.2014, cauza a fost suspendată până la rămânerea definitivă a dosarului cu nr._/301/2013.
La termenul de judecată din 19.02.2015, judecata a fost redeschisă în temeiul art.413 alin.(2) C.proc.civ.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Intimata a fost legal citată însă nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 30.05.2013, Tirvuloiu C. și U. F. R. s-au adresat executorului judecătoresc în vederea punerii în executare a Hotărârii Comisiei Județene Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr.29 din dec.2005 împotriva debitorului Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății.
prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr.1281/21.09.2010 de către BNP I. și Asociații Tîrvuloiu C. și U. F.-R. au cesionat către M. R. drepturile de orice natură, reale sau de creanță, principale sau accesorii, legate de imobilul descris în Preambul la punctul A, și/sau ce decurg din sentința civilă nr.3201/26.06.2088 pronunțată în dosarul nr._ .
Prin încheierea din 02.07.2013, instanța de executare a încuviințat executarea silită a creanței de 3.862.260 lei împotriva debitoarei ANRP, în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr.29/19.12.2005 emisă de către Comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița și Amendament nr.8420/23.09.2010, la solicitarea creditorilor Tîrvuloiu C. și U. F. R..
Prin sentința civilă nr.9356/01.07.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2013, instanța a admis contestația la executare formulată de ANRP și a anulat executarea silită înșeși și toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr.825/2013 al B. D. și D.. Sentința a rămas definitivă.
În motivare, instanța a reținut că deși Hotărârea nr.29/19.12.2005 emisa de Comisia Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Dâmbovița, privind validarea propunerii comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgoviște, în condițiile Legii nr. 247/2005 astfel cum a fost completata prin Amendamentul la Hotărârea nr.29/2005 din 23.09.2010 (f.158) este un act administrativ cu caracter executoriu, procedura de valorificare a acestei hotărârii este cea prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nefiind posibilă executarea silită a debitoarei A.N.R.P. direct în temeiul acestei hotărârii, cu privire la suma de bani menționată într-un raport de evaluare efectuat in anul 2010. Astfel, aceste acte administrative nasc o obligație de a face, eventual emiterea deciziei de compensare a imobilelor iar nu obligația de plata pentru care au fost emise actele de executare contestate. Mai mult, instanța retine ce potrivit art.17alin.1 din Legea nr.165/2013 revine Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor aceasta sarcina.
Potrivit art. 14¹ din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a înființat Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Direcția, a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului-ministru, iar atribuția principală a Direcției constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia, în limita unei sume de maximum 500.000 lei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h. Plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 lei. Persoanele îndreptățite la despăgubiri în cuantum de peste 500.000 lei pot opta pentru acordarea de despăgubiri în numerar în cuantum de maxim 500.000 lei, diferența urmând a fi acordată în acțiuni la S.C. Fondul Proprietatea S.A.
Astfel, potrivit art. 17 și 18 din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în baza deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, A.N.R.P. va emite titlul de despăgubire aferent. După emiterea titlului de despăgubire, A.N.R.P. va emite, pe baza acestuia și a opțiunii persoanei îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
Examinând dispozițiile Capitolului V1 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, instanța constată că, potrivit art. 181, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora fie prin realizarea conversiei titlului de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie prin acordarea de despăgubiri în numerar, această din urmă modalitate presupunând emiterea de către A.N.R..P. a unui titlu de plată, care va fi remis Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Prin articolul unic din O.U.G. nr. 4/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, s-a prevăzut că, la data intrării în vigoare (15.03.2012, anterior formulării cererii de executare silită de către intimat) se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, s-a prevăzut că, în perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite.
Pe de altă parte, potrivit art. III alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2010 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență (respectiv 01.07.2010) se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, iar, potrivit art. III alin. 2 din aceeași ordonanță, pe perioada de suspendare prevăzută la alin. 1, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.
Potrivit art. III alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea 117/2012, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, până la data de 15 mai 2013, iar, potrivit art. III alin. 2, persoanele care, până la data intrării în vigoare ordonanței de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu a fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. 1, potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Prin art. 41 din Legea nr. 165/16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă, potrivit art. 4, cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei. (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. (4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
În art. 22 din H.G. nr. 401/2013 privind Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 s-a stabilit faptul că titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege. (2) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. (3) Procedura de plată a titlurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 31 decembrie 2013 și se aprobă prin ordin.
În aceste condiții, instanța constată că punerea în executare a Hotărârii nr.29/19.12.2005 emisa de Comisia Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Dâmbovița, privind validarea propunerii comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgoviște, în condițiile Legii nr. 247/2005 astfel cum a fost completata prin Amendamentul la Hotărârea nr.29/2005 din 23.09.2010 se poate face numai cu respectarea dispozițiilor actelor normative indicate, iar executarea silită se va efectua numai după ce contestatorul va primi titlul de plată.
Prin urmare s-a constatat lipsa unui titlu executoriu ca temei al executării, si in temeiul art. 719 alin. 1 NCPC, a fost anulatăla executarea silita insasi, precum si toate actele de executare silita efectuate in dosarul execuțional nr.825/2013 al B. D. si D..
Conform art.430 alin.(1) C.proc.civ.” hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care aceasta se sprijiniă, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Prin urmare, deși nu există identitate de părți între prezentul dosar și cel cu nr._/301/2013, întrucât vizează același obiect, actele de executare din dosarul nr. 825/2013 al B. D. și D., iar o instanța judecătorească a stabilit în mod definitiv că executarea în cadrul acelui dosar este nelegală, având la bază un înscris care nu este titlu executoriu, instanța urmează să eficiență autorității de lucru judecat ce rezidă din considerentele sentinței civile nr. 9356/01.07.2014, și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 825/2013 al B. D. și D. împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Având în vedere soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, cererea de suspendare a executării silite, va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare modificată formulata de contestatorul M. F. PUBLICE, cu sediul în București, . Sector 5 în contradictoriu cu intimata M. R. cu domiciliul în . ARGEȘ și tertul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 6-8 Sector4.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 825/2013 al B. D. și D. împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. L. G. P.
LC/*LP 5 ex. 18.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3192/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
