Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8839/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8839/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 8839/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA NR. 8839
Ședința camerei de consiliu de la 18.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. Galațanu
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant E. K. ROMANIA SRL și pe pârât B. A., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Dezbaterile au avut loc în ședința camerei de consiliu de la data de 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014 sub nr._, reclamanta E. K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu paratul B. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 324,43 lei debit principal, 324,43 lei penalitati de intarziere in conformitate cu prevederile contractuale, 46,55 lei dobanzi legale si 2331,05 lei taxa de reziliere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că intre Orange Romania SA si parat s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicatii integrate nr._/_. Compania Orange a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emitand facturile fiscale JAF_/07.01.2012, JAE_/07.12.2011, facturi care nu au fost insa achitate integral de catre debitor. Pentru serviciile prestate si neachitate la termen s-au calculat penalitati conform contractului pana la concurenta cu debitul principal iar apoi s-au calculat dobanzi legale conform OG 13/2000.
A mai aratat creditoarea ca a incercat solutionarea amiabila a litigiului, prin notificari sau apeluri telefonice, demersuri ramase fara rezultat.
In drept, s-au invocat prevederile art. 1025 si urmatoarele Noul Cod de procedura civila.
S-a atasat un set de inscrisuri (f. 7-58).
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 200 de lei reprezentand taxa judiciara de timbru.
Parata, legal citata, nu a formulat intampinare.
Sub aspectul probatoriului, s-a incuviintat si administrat de catre instanta proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 1025 alin. 1 Cod procedura civila, procedura cu privire la cererile cu valoare redusa se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei.
Cererea reclamantei indeplineste aceste conditii si, totodata, nu se incadreaza in niciunul dintre cazurile exceptate de la aplicabilitatea acestei proceduri, prevazute de art. 2 si 3 ale aceluiasi articol.
Pe fondul cauzei, instanta constata caintre părțile prezentului litigiu a fost încheiate contractul nr._/03.12.2011 si contractul de abonamente de date seria_/03.12.2011, având ca obiect prestarea serviciilor din pachetul Orange achizitionat de client.
In baza acestor contracte reclamanta a prestat paratului serviciile contractate pentru care s-au emis facturile fiscale aflate la filele 17-19 dosar.
Instanța reține că facturile fiscale emise în baza contractului au natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată care fac dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului lor. Însă, în condițiile în care aceste facturi sunt acceptate la plată de către destinatar ele fac dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul lor. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea facturilor de către debitor sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acestuia.
În speță, facturile emise de reclamanta, deși nu au fost acceptate în mod expres de către parat prin semnătură au fost acceptate în mod tacit, aspect ce rezultă din faptul ca aceasta nu a contestat facturile in termen de 30 de zile de la data emiterii, potrivit art. 1 pct. 10 TCG.
Față de situația de fapt expusă, instanța reține incidența dispozițiilor art. 1270 C.civ., potrivit cărora: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, fiind instituit principiul forței obligatorii a contractului, conform căruia înțelegerile valabil încheiate se impun părților întocmai ca și legea, convențiile fiind astfel obligatorii, iar nu facultative.
Pe de altă parte, potrivit art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei.
Având în vedere că potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că dovada creanței incumbă reclamantului, neexecutarea prezumându-se cât timp pârâtul nu dovedește executarea, instanța constată că societatea reclamantă a făcut dovada existenței creanței, în timp ce pârâtul nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată, deși conform regulilor expuse anterior și dispozitiilor art. 249 Cod procedura civila, sarcina probei ii revenea.
Sunt întrunite astfel condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către acesta a unor obligații contractuale, aducându-se astfel o atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția pârâtului fiind prezumată conform art. 1548 Cod civil.
Pe cale de consecință, instanța va obliga debitorul sa plateasca reclamantei suma de 324,43 lei reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila.
In temeiul art. 1.9 pct. 4 din contract, in care s-au prevazut penalitati in cuantum de 0,5% pentru fiecare zi calendaristica de intarziere, instanta va obliga paratul si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 324,43 lei.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a paratului si la plata dobanzii legale penalizatoare, instanta constata ca aceasta nu este intemeiata, intrucat, astfel cum s-a aratat anterior, in cazul neachitarii facturilor la termen partile au stabilit plata unor penalitati de inatrziere.
Aceasta clauza are natura unei clauze penale, care nu poate fi modificata in mod unilateral prin vointa unei singure parti contractante.
Neintemeiate sunt si pretentiile reclamantei privind taxa de reziliere, intrucat aceasta nu a facut dovada notificarii scrise de reziliere, prevazuta de art. 1.16 din TGC.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească cheltuielile de judecată, și față de cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța va obliga paratul la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii în cuantum de 200 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea formulată de reclamanta E. K. ROMANIA SRL cu sediul in sector 2, București, .. 10A, J 40/_/2002, CUI_ in contradictoriu cu pârâtul B. A. cu domiciliul in sector 3, București, CALEA CALARASI, nr. 75, .> Obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 324,43 lei reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila la care se adauga suma de 324,43 lei reprezentand penalitati de intarziere.
Respinge cererea in rest ca neintemeiata.
Obliga paratul sa plateasca creditoarei suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se va depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. GALAȚANU E. Ș.
GN/SE/4ex/24.07.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 9169/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2015.... → |
|---|
