Contestaţie la executare. Sentința nr. 9637/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9637/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 9637/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
Sentinta civila nr. 9637
Ședinta publică din data de 03.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatorul M. D., în contradictoriu cu intimata C. SA C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 03.12.2014 sub nr._ contestatorul M. D. în contradictoriu cu intimata C. SA C. a formulat o contestație la executare față de executarea silită ce se efectuează împotriva sa in dosarul nr. de executarea nr. 5845/2014 al B. C. V. și M.-A. D., solicitând anularea executării silite înseși și a tuturor actelor de executare, anularea procesului verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, în esență, a arătat că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat pentru prima oară odată cu somația mobiliară, iar față de această situația înțelege să critice începerea executării silite împotriva sa în temeiul unui proces verbal ce nu i-a fost comunicat cu respectarea disp. art. 27 din OG nr. 2/2001.
S-a arătat că în condițiile în care procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal acesta nu poate fi considerat titlu executoriu potrivit disp. art. 37 din OG nr. 2/2001.
Contestatorul a arătat că procesul verbal este netemeinic și nelegal având in vedere incidența dispozițiilor art. 9 alin.2 din Legea nr. 144/2012 și art. 16 OG nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate disp. 711 C.cproc.civ, OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 14.01.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate și menținerea tuturor actelor de executare.
În motivare a arătat că în urma controlului efectuat s-a constatat că autoturismul aparținând contestatorului a circulat fără rovinietă și astfel s-a procedat la emiterea și comunicarea proceselor verbale în termenul prevăzut de lege. De la data comunicării proceselor verbale și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie obligația de plata creanțelor stabilite prin titluri executorii și astfel a fost începută executarea silită.
S-a arătat că procesul verbal a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a făcut în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
S-a arătat că procesul verbal a devenit titlu executoriu ca urmare a neatacării acestuia prin formularea unei plângeri contravenționale.
În ce privește comunicarea procesului verbal s-a susținut că acesta a fost comunicat cu respectarea disp. art. 27 din Og nr. 2/2001.
În ce privește aplicarea disp. Legii nr. 144/2012 s-a arătat că acestea reglementează situațiile născute după . legii, deci faptele contravenționale săvârșite ulterior intrării sale in vigoare.
Astfel cum rezultă din procesele verbale ce constituie titluri executorii, acestea au fost întocmite pentru săvârșirea unor fapte contravenționale anterior datei la care Legea nr. 144/2012 a intrat în vigoare.
De asemenea, legiuitorul a avut in vedere numai situația in care tarifele de despăgubire au fost contestate, efectele favorabile fiind aplicabile numai categoriei de contravenienți care au contestat tarifele in instanță.
S-a arătat că în speță nu este vorba de aplicarea legii mai favorabile, ci de executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
S- a arătat că Decizia nr. 228/2007 a CCR nu este aplicabilă în speță întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta, ci exclude doar obligația de plată a tarifului.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.proc.civ și normele de drept la care s-a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
Contestatorul nu a formular răspuns la întâmpinare.
La data de 24.02.2015 a fost înaintată copia dosarului de executare de către B. L. și M..
Prin Sentința nr. 1608/25.02.2015 s-a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 26.03.2015.
La data de 21.04.2015 contestatorul a depus cerere precizatoare prin care a arătat că formulează contestație la executare și împotriva Încheierii de stabilire a cheltuielilor suplimentare din 26.03.2015.
S-a arătat că Încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile suplimentare i-a fost comunicată la data de 03.04.2015.
În drept au fost invocate disp. art. 711 alin.1 C.proc.civ.
La data de 16.06.2015, intimata a formulat întâmpinare, în care aceasta a reluat apărările din întâmpinarea aneterioară.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ce privește cererea de anulare a procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011, formulată în procedura contestației la executare urmează a se reține incidența disp. art. 712 alin. 2 C.proc. porivit cărora „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.” și cele aleart. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „(1)Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Prin urmare se va reține că pentru a se obține anularea procesului verbal de contravenție contestatorul trebuia să formuleze plângere contravențională după data comunicării procesului verbal ce s-a realizat odată cu comunicarea somației mobiliare (astfel cum se susține de însuși contestator).
În atare condiții, instanța nu va analiza în cadrul contestației la executare criticile formulate prin raportare la nerespectarea disp. art. 16 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. art. 712 alin. 2 C.proc. și art. cele ale art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 urmează a se respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011.
În fapt, în considerarea cererii de executare silită din data de 07.07.2014, înregistrată pe rolul B. C. V. și M.-A. D. a fost constituit dosarul de executare nr. 5845/2014 și s-a început executarea împotriva contestatorului în vederea recuperării creanței de 28 Euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, in baza titlului executoriu proces verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011.
Prin Încheierea din data de 09.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 a încuviințat executarea silită.
La data de 12.11.2014 prin Încheierea nr. 2, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare la valoarea de 399,43 lei, și la aceiași dată a fost întocmită Somația mobiliară prin care contestatorul a fost somat să achite suma de 28 Euro, la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării și suma de 399,43 lei. De asemenea, executorul judecătoresc a întocmit adresa de înființare a popririi si înștiințarea destinată contestatorului.
La data de 26.03.2015 a fost întocmită de executor Încheierea de stabilire a cheltuielilor suplimentare, iar ca urmare a suplimentării acestora au rezultat cheltuieli de executare în sumă totală de 443,53 lei.
In drept, potrivit art. art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește desființarea formelor de executare pe considerentul nelegalității urmăririi silite datorită necomunicării procesului verbal prin care aceasta a fost sancționată contravențional, instanța constată că pretențiile deduse judecății întemeiate.
Pentru a beneficia de putere executorie, și deci, pentru a putea constitui suportul declanșării procedurii execuționale, este necesar ca procesul verbal să nu fie contestat, așa cum prevede art. 37 din OG 2/2001. În caz contrar, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost respinsă plângerea contravențională.
Prin urmare, procesul verbal poate deveni, prin sine, titlu executoriu, sub rezerva neatacării sale în termenul legal de 15 zile, care, potrivit art.31 alin.1 din OG 2/2001, curge alternativ, de la data comunicării sau de la data înmânării sale.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Executorialitatea procesului verbal de contravenție este condiționată de neatacarea sa în termenul legal, or, pentru a putea fi atacat, se impune a fi în prealabil comunicat, câtă vreme nu este semnat la momentul constatării de către cel sancționat. Totodată, dovada legalei îndepliniri a procedurii de comunicare trebuie să rezulte din chiar înscrisurile prevăzute de art. 27 din OG 2/2001, și anume avizul poștal de primire ori procesul verbal de afișare.
În speță, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție, se observă că intimata a invocat faptul că acesta a fost comunicat exclusiv prin afișare, fiind depus in acest sens procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din data de 31.08.2011.
Urmează a se reține cele stabilite de către ICCJ în recurs in interesul legii prin Decizia nr. 10/2013, și anume că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Legat de comunicarea procesului verbal se va reține că nu s-a dovada faptului că s-ar fi încercat comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire, singura modalitate de comunicare la care s-a apelat fiind cea prin afișare.
Prin urmare, în mod eronat s-a considerat că procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu, câtă vreme contrariul rezultă din inexistența unei dovezi formale de îndeplinire a procedurii de comunicare la domiciliul contestatoare, în acord cu exigențele legale, intimata nedemonstrând faptul că emiterea somației s-a fondat pe un titlu executoriu potrivit legii, și anume pe un proces verbal de contravenție procedural comunicat și neatacat.
Consecința nedovedirii de către intimată a faptului pozitiv constând în îndeplinirea procedurii de comunicare, în acord cu exigențele legale, a procesului verbal de contravenție către debitor atrage sancțiunea anulării actelor de executare potrivit disp. art 703 C.proc.civ., din moment ce executarea silită a început in lipsa unui titlu executoriu, cu nerespectarea disp. 632 alin. 1 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 719 C.proc.civ, raportat la art. 711 C.proc.civ și art. 703 C.proc.civ, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 5845/2014 al B. C. V. și M.-A. D. și pe cale de consecință anulează toate actele de executarea silită emise in cadrul acestui dosar de executare.
În ce privește natura creanței ce face obiectul executării silite, se va reține că tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal de contravenție are natura juridică a unei sancțiuni contravenționale complementare.
Pentru a susține această teză se vor avea in vedere disp. art. 8 alin. 3 și 6 din OG nr. 5/2002, (forma în vigoare de la data săvârșirii faptei contravenționale) potrivit cărora „(3)Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. și(6)Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”
De asemenea, astfel cum a arătat și intimata, O.G. nr. 2/2001 face distincția între sancțiunile contravenționale, reglementate în art. 5, și despăgubirile datorate persoanei vătămate, reglementate de art. 23 din acest act normativ.
Însă, chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C.N.A.D.N.R. S.A. pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale, totuși, acest tarif de despăgubire avea caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. prin neplata rovinietei și se aplica ori de către ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, este de observat că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni. Or, contrar argumentelor aduse de către intimată potrivit cărora tariful de despăgubire nu este o sancțiune deoarece nu se regăsește în enumerarea expresă și limitativă din art. 5 al O.G. nr. 2/2001, instanța constată faptul că, potrivit alin. 4 al acestui articol, prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare, sancțiunea achitării tarifului de despăgubire fiind prevăzută în mod expres în O.G. nr. 15/2002.
De asemenea, instanța constată faptul că, inclusiv Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a constat faptul că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Cât privește invocarea de către contestator a intervenirii legii contravenționale mai favorabile, instanța constată faptul că această apărare este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Însă, prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
Totodată, instanța va lua în considerare și prevederile Deciziei nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, la care Curtea Constituțională a făcut referire și în Decizia nr. 112 din 6 martie 2014. Astfel, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, admițând astfel excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Prin urmare, și în raport de acest din urmă motiv de nelegalitate invocat de către contestator se impune soluția de anulare a executării silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 5845/2014 al B. C. V. și M.-A. D. și de anulare a tuturor actelor de executarea silită emise in cadrul acestui dosar de executare.
În temeiul art. 45 alin.1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, față de soluția de admitere a contestației la executare urmează a se dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în valoare de 41,57 lei, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea, formulată de contestatorul M. D., cu domiciliul ales la cab. av. D. C. A., Bucuresti, ..4, ., în contradictoriu cu intimata C. SA C. cu sediul in sector 6, București, .. 401A, astfel cum a fost precizată.
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 5845/2014 al B. C. V. și M.-A. D. și pe cale de consecință anulează toate actele de executarea silită emise in cadrul acestui dosar de executare.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către B. C. V. și M.-A. D. a sumei de 18,6 lei, reprezentând cheltuieli cu fotocopiere pentru dosarul de executare nr. 5845/2014.
Dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în valoare de 41,57 lei, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată organului de executare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2015.
Președinte, Grefier,
S. L. D. M.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9627/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9635/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
