Contestaţie la executare. Sentința nr. 9630/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9630/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 9630/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9630
Ședința publică din data de 03.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L.
GREFIER: A. M. U.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimații T. P. L. și D. M. L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.06.2015, 03.07.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 la data de 03.11.2014, contestatorul M. București prin Primar General a solicitat în contradictoriu cu intimații T. P. L. și D. M. L., anularea actelor de executare, respectiv a somației și a procesului verbal întocmite în dosarul de executare nr. 53/2014 al B. M. O. în sensul reducerii atât a onorariului executorului judecătoresc, cât și a onorariului avocatului din faza de executare în cuantum de 350 lei, apreciind că este disproporționat față de activitatea efectiv prestată.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712-719 C.proc.civ., contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG 80/2013.
Intimații nu au depus întâmpinare.
A fost atașat dosarul de executare nr. 53/2014 al B. M. O..
Prin Sentința civilă nr. 803 din data de 22.01.2015 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acesteia și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 23.04.2015 sub același număr.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Instanța, față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, va analiza legalitatea actelor de executare contestate, prin prisma motivelor invocate de către debitoarea-contestatoare.
Astfel cum rezultă din actele din dosarul de executare, intimații-creditori au formulat cererea de executare silită în data de 28.04.2014, și ca urmare a acestei cereri pe rolul B. M. O. fost constituit dosarul nr. 53/2014.
Prin cererea de executare silită s-a solicitat executarea silită împotriva contestatorului M. București a obligației de a emite dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul compus din teren in suprafață de 205 mp și construcția in suprafață construită de 63,8 mp din București . sector 2.
Prin Încheierea din data de 28.04.2014 executorul judecătoresc a dispus deschiderea dosarului de executare.
Prin adresa din data de 28.04.2014 întocmită de executorul judecătoresc s-a solicitat încuviințarea executării silite Judecătoriei Sectorului 3 București.
La data de 16.05.2014, creditorii și-au modificat cererea de executare silită în sensul indicării unei alte obligații a cărei executare o solicită împotriva contestatorului, și anume, a obligației de a emite dispoziția de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul compus din teren in suprafață de 205 mp și construcția in suprafață construită de 63,8 mp din București . sector 2.
La data de 28.07.2014 creditorii au informat executorul judecătoresc despre faptul că executarea silită a rămas fără obiect ca urmare a emiterii Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr._/12.06.2014.
Se va reține că doar in data de 18.08.2014 instanța de judecată a pronunțat Încheierea de încuviințare a executării silite cu privire la obligația ce făcea obiectul executării silite, ca urmare modificării cererii de executare silită din 16.05.2014.
Astfel, se va reține că debitoarea contestatoare a emis Dispoziția nr._/12.06.2014 anterior încuviințării executării silite.
De asemenea, se va reține că executorul judecătoresc a întocmit Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare după 3 luni după ce i s-a adus la cunoștință faptul că debitoarea a emis Dispoziția nr._/12.06.2014.
Totuși, așa cum rezultă din Încheierea din 28.10,.2014 executorul judecătoresc și-a stabilit un onorariu de 2.600 lei în temeiul art. 39 din Legea nr. 188/2000 și cheltuieli de executare de 860 lei (180 lei, pentru declanșarea executării silite, 480 lei, pentru continuarea executării silite și 200 lei pentru încetarea executării silite). De asemenea cu titlu de cheltuieli de executare a fost valorificat și onorariul de avocat de 350 lei.
Referitor la onorariul executorului se va reține că obiectul executării silite nu a constat în recuperarea unei sume de bani, și deci nu putea fi stabilit potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, ci acesta trebuia să fie stabilit potrivit Ordinul nr. 2550/2006.
Astfel, onorariului executorului aferent executării silite obligației de „a face” este de 200 lei potrivit pct. 12 din Anexa la Ordinul nr. 2550/2006.
Instanța va da eficiență disp. art. 669 alin.2 C.proc.civ și în raport de activitatea concretă pe care a efectuat-o executorul judecătoresc, va reduce onorariul care poate fi stabilit pentru executarea obligației de „a face”, de la 200 lei la 100 lei +TVA, și anume la 124 lei.
În ce privește cheltuielile de executare de 860 lei, acestea au fost determinate generic neputându-se stabili care au fost serviciile prestate pentru aceste cheltuieli, sau care sunt componentele care au determinat aceasta sumă.
Prin urmare, în raport de actele care au fost efectuate în concret în dosarul de executare instanța în temeiul art. 669 C.proc.civ, urmează a cheltuielile de executare stabilite prin Încheierea de din 28.10.2014, de la 860 lei la 20 lei (taxa de timbru pentru cererea de încuviințare a executării silite).
În ce privește onorariul de avocat de 350 lei se va reține că și acesta urmează a fi redus în considerarea faptului că debitoarea și-a îndeplinit obligația înainte de a se dispune încuviințarea executării silite împotriva sa, și implicit anterior a fi fost somată.
Astfel, urmează ca onorariul avocatului stabilit prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executarea din 28.10.2014 să fie redus de la 350 lei la 175 lei.
Pentru motivele mai sus arătate urmează a se dispune anularea Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executarea din 28.10.2014 din dosarul de executare nr. 53/2014 al B. M. O. pentru tot ce depășește cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu de executor și onorariu de avocat suma de 319 lei și anularea actelor de executare efectuate in dosarul de executare pentru tot ce depășește suma de 319 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu de executor și onorariu de avocat.
Legat de critica potrivit căreia contestatoarea a fost pusă în imposibilitate de a-și executa de bună voie obligația ce îi revenea din titlu executoriu, întrucât o asemenea cerere nu i-a fost adresată din partea intimatei, se va reține că această critică este neîntemeiată, respectiv, contestatoarea a avut posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile din momentul la care sentința a devenit irevocabilă-05.11.2013. Astfel, nu se poate considera că deși contestatoarea a fost parte in litigiul ce a făcut obiectul dosarului_/3/2012, acesta nu ar fi cunoscut care este soluția pronunțată în acea cauză.
În ce privește aplicarea disp. OG nr.22/2002, și invocarea termenului de grație de 6 luni, se va reține că sentința a cărei executare face obiectul dosarului a rămas irevocabilă în ce privește obligația de a face la data de 05.11.2013, iar prima cerere de executare silită a fost formulată la 28.04.2014.
Pe de altă parte, instanța reține că și interpretarea dată de contestatoare art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
Sub acest aspect, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Astfel, între aplicarea OG nr 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, revizuită în 2003.
În temeiul art. 719 C.proc.civ instanța urmează a admite în parte contestația la executare, cu consecința reducerii cheltuielilor de executare și a anulării Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executarea din 28.10.2014 din dosarul de executare nr. 53/2014 al B. M. O. pentru tot ce depășește cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu de executor și onorariu de avocat suma de 319 lei și a actelor de executare pentru tot ce depășește suma de 319 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu de executor și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. București prin Primar General cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6 în contradictoriu cu intimații D. M. L. cu domiciliul în București, .-6, ., ., sector 2 și T. P. L. cu domiciliul în București, ., ., sector 2.
Reduce onorariul executorului judecătoresc stabilite prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executarea din 28.10.2014 din dosarul de executare nr. 53/2014 al B. M. O., de la 2.600 lei la 124 lei (TVA inclusiv).
Reduce onorariul avocatului stabilit prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executarea din 28.10.2014 de la 350 lei la 175 lei.
Reduce cheltuielile de executare stabilite prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executarea din 28.10.2014 din dosarul de executare nr. 53/2014 al B. M. O., de la 860 lei la 20 lei.
Anulează Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executarea din 28.10.2014 din dosarul de executare nr. 53/2014 al B. M. O. pentru tot ce depășește cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu de executor și onorariu de avocat suma de 319 lei.
Anulează actele de executare pentru tot ce depășește suma de 319 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu de executor și onorariu de avocat.
Respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată executorului judecătoresc.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
S. L. | A. M. U. |
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9608/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9627/2015. Judecătoria... → |
|---|
