Contestaţie la executare. Sentința nr. 1311/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1311/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1311/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 1311
Ședința publică din 05.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea S. S. 3 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, în contradictoriu cu intimata P. M. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata, prin avocat, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, 03.02.2015 s-a depus dosarul de executare, după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin avocat solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a instanței, față de prevederile art. 713 NCPC care prevăd că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este instanța care a încuviințat executarea, respectiv Judecătoria sector 5 București.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 3 București.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus S. S. 3 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 455 din data de 23.06.2014 emisă de B. T. A.-M. și T. N.-V..
Prin întâmpinarea formulată, intimata P. M. E. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 3 București, față de dispozițiile art. 713 NCPC, care prevede că instanța competentă să soluționeze contestația este instanța de executare.
Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a instanței, instanța reține în primul rând prevederile art. 24, 25 NCPC, conform cărora dispozițiile procedurale noi se aplică numai proceselor și executărilor începute după ., în timp ce procesele și executările începute sub legea veche, rămân supuse acesteia.
În aceste condiții raportat și la art. 147 alin. 4 din Constituție conform cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, respectiv de la data publicării în Monitorul Oficial al României, în prezenta cauză, față de data formării dosarului de executare 455/2014 urmare a cererii creditorului intimat (f. 31.03.2014 – f. 53), sunt incidente dispozițiile NCPC forma în vigoare la data de 31.03.2014 anterioară publicării în Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei Curții Constituționale nr. 348/16.07.2014, respectiv dispozițiile art. 713 C.pr.cv conform cărora contestația la executare se judecă de către instanța de executare, adică, conform art. 650 C.pr.cv., instanța în circumscripția căreia se află sediul B. care face executarea.
Conform art. 25 alin. 2 NCPC, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Dar, prezenta instanță nu a fost legal învestită la data de 15.07.2014 când a fost depusă cererea de chemare în judecată la instanță, astfel că nu pot fi avute în vedere dispozițiile noi în materie de competență.
ICCJ a reținut (decizia 12/2011) că intervenția Curții Constituționale nu poate fi asimilată unei intervenții a legiuitorului, pentru că nu emitetul actului este cel care revine asurpa acestuia, lipsindu-l de efecte, ci lipsirea de efecte se datorează activității unui organ jurisdicțional a cprui menire este tocmai aceea de a asigura supremația legii și de a da coerență ordinii juridice ; continuând să aplice o normă de drept inexistentă din punct de vedere juridic judecătorul nu mai este cantonat în exercițiul funcțiel sale juridsicțonale. ICCJ a făcut trimitere și la jurisprudența CEDO, respectic cauza Slavov ș.a.contra Bulgariei, în care Curtea EDO a statuat că nu se poate spune că un text de lege a cărui neconstituționalitate a fost contestată la scurt timp după .e și care ulterior a fost declarat neconstituțional ar putea constitui o bază legală solidă în sensul jurisprudenței CEDO atâta timp cât legea nu a fost modificată printr-un recurs extraoridnar creat ad-hoc, ci ca rezultat al unei proceduri ordinare de control constituțional al textelor de lege.
Dar, în cazul executării silite din procedura română nu vorbim despre constatarea neconstituționalității art. 650 NCPC la scurt timp de la adoptarea sa, ci la aproximativ un an și șase luni, perioadă de timp în care, în executările declanșate după . NCPC, au fost efectuate numeroase acte de executare. Astfel, dacă ar fi să fie avute în vedere dispozițiile legale de drept comun în materie de competență în perioada de 45 de zile de suspendare, respectiv dispozițiile noi de procedură adoptate după declararea neconstituționalității textului de lege, și nu dispozițiile în vigoare la data declanșării executării silite, s-ar ajunge la situația ca diferite contestații demarate împotriva diferitelor acte din aceeași executare sau chiar diferite contestații demarate împotriva executării înseși (admisibilitatea, inadmisibilitatea, tardivitatea unor astfel de contestații repetitive fiind chestiuni care ar putea fi analizate doar după stabilirea instanței competente) să fie judecate de instanțe diferite doar din cauza datei la care aceste contestații ar fi formulate ceea ce ar duce la o fragmentare a întregului proces de executare silită. Fragmentarea rezultă și din aceea că, după ce o instanța de judecată procedează la un control generic al primelor acte și încuviințează executarea, o altă instanță de judecată ar proceda la efectuarea unui control asupra actelor ulterioare din executare.
Pentru aceste motive, în prezenta cauză, având în vedere că B. T. și T. care a demarat executarea în dosarul de executare nr. 455/2014 are sediul in sector 5 București, instanța va admite excepția necompetenței și va declina competența în favoarea Judecătoriei sector 5 București, instanța în circumscripția căreia se afla sediul B. care a demarat executarea. Competența de soluționare a unei contestații la executare poate reveni și judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului sau imobilul care ar trebui predat, dar această excepție de la regula generală a competenței operează numai în cazul în care sediul debitorului, respectiv bunul imobil care trebuie predat silit se află în altă circumscripție de curte de apel decât cea în care se află instanța de executare. Or în prezenta cauză și sediul debitorului și sediul instanței de executare se află în circumscripția aceleiași C., prin urmare, dispozițiile alin. 2 ale art. 713 (forma în vigoare la 31.03.2014) nu sunt incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetentei teritoriale a instanței.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea S. S. 3 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în București, .-4, sector 3, în contradictoriu cu intimata P. M. E. cu domiciliul în București, .. 52, ., sector 2 și cu domiciliul ales în București, . nr. 3-5, ., ., sector 4, în favoarea Judecătoriei sector 5 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2015.
Președinte, Grefier,
D. A. C. N.
DA/CN/4ex/17.04.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1305/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1789/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
