Contestaţie la executare. Sentința nr. 8178/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8178/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8178/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 8178
Ședința publica din data de 09.06.2015
Instanța constituita din:
P. - C. D. Z.
Grefier - L. C.
Pe rol se află soluționarea cererii formulata de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimatii B. M., G. L., M. S. V., D. E., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 28.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.05.2015 și ulterior în data de 26.05.2015, 09.06.2015, în aceeași compunere dispunând următoarele::
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestație la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.09.2014 cu numărul_, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a solicitat, în contradictoriu cu intimatii B. M., G. L., M. S. V., D. E. suspendarea executării silite în dosarul nr. 809/2013 al B. D. SI D., anularea executării silite dispusă în dosarul nr. 809/2013 și în cazul admiterii contestatiei restabilirea situației anterioare punerii în executare și întoarcerea executării silite pentru suma de_,43 lei.
În fapt, la data de 23.08.2012, Instituția Prefectului Municipiului Bucuresti-Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele intimatilor B. M., G. L., M. S. V., D. E., hotărârea nr. 1408/2012 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri, suma de_,23 lei.
Prin somația din data de 10.09.2014 executorul a înștiințat ANRP despre obligația de a achita suma de_,43 lei reprezentând transa a II a din compensatia actualizata și cheltuieli de executare.
În motivare, în esență s-a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prev. de art. 18 alin.5 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2009. Dispoziția legala la care se face referire utilizează sintagmele „ in funcție de disponibilitățile bănești” sau „ in limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat”, fiind reglementat cazul in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii. S-a arătat că această interpretare este singura in măsură a da valoare prevederilor legale stipulate la art. 22 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, in detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
Referitor la modalitatea de actualizare, contestatoarea a redat disp. art. 18 alin.6 din HG nr. 1120/2006 și a învederat că suma de_,34 lei a fost actualizata cu coeficientul de inflație pe perioada decembrie 2013-iulie 2014.
Contestatoarea a arătat că somația a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor OG 22/2002, în sensul că art. 2 al ordonanței prevedere un termen de șase luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor contestatoarei, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile. Astfel, contestatoarea se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa. Statul nu are disponibilitățile bănești necesare achitării compensațiilor, iar plata creanțelor împotriva acestuia nu poate fi făcută decât în condiții de solvabilitate, din rațiuni financiare fiind admise limitările sau eșalonările la plată.
Contestatoarea a subliniat că la data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG 10/2014 care la art. 2 prevede că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se suspendă pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene respectiv a Municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și următ. NCPC, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, OUG nr. 14/2014.
La cerere au fost anexate înscrisurile de la filele 8-13.
La data de 05.02.2015 intimatii au depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Argumentele invocate de contestatoare la pct. 1 nu pot fi reținut având in vedere că in intervalul de 2 ani scurs intre momentul obținerii titlului executoriu si data formulării cererii de executare silită nu a existat nici un demers din partea ANRP pentru achitarea benevolă a obligatiei iar simpla lipsă de lichidități nu poate constitui un motiv pentru scutirea sa de la executarea silită.
In privinta apărărilor de la punctul II, intimatul a arătat că acestea nu pot fi reținute intrucât altfel s-ar incălca principiile statului de drept respectiv buna-credință a instituțiilor publice, respectarea legii, executarea cu celeritate a obligatiilor stabilite in sarcina acestora prin titluri executorii.
La solicitarea instanței, au fost depuse copii conforme cu originalul ale actelor din dosarul de executare nr. 809/2013 (f. 46-131).
La termenul de judecată din data de 28.04.2014 instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1408/2012 a Instituția Prefectului Municipiului Bucuresti-Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de_,23 lei.
La data de 29.05.2013, intimații au formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 809/2013 al B. D. SI D. . Prin cererea de executare silită s-a solicita executarea contestatoarei pentru suma_,34 lei, cu titlu de despăgubire, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației (indicele de creștere a prețurilor de consum).
Prin Încheierea din 13.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită.
La data de 10.09.2014 executorul judecătoresc a întocmit Încheierea de actualizarea a creanței, fiind avute in vedere relațiile de comunicate de Institutul de S. privind indicele prețurilor de consum; Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare; somația și adresa de înființare a popriri.
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Cu privire la termenul in care contestatoarea avea obligația de a plăti suma stabilită cu titlu de despăgubiri se vor avea in vedere disp. art. 18 alin.5 din HG nr, 1120/2006 (dispoziții invocate de însăși contestatoare), potrivit cărora „ Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.”
Faptul că intimat a apelat la executarea silită a creanței nu poate fi considerată a fi o cauză care ducă la perturbarea activității contestatoarei de plata a despăgubirilor, ci este un efect al conduitei contestatoarei, respectiv a neexecutării la termen a obligației de plată a celor două tranșe către intimata.
In legătură cu al doilea motiv al contestației, și in raport și de interpretarea dată de către contestatoare disp. art. 18 alin.5 din HG nr. 1120/2006, instanța retine ca statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie obligațiile pe care le au in calitate de debitori. Instanța retine ca intimatului nu i se poate pretinde sa astepte o perioada de timp nerezonabila pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite, iar statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a despăgubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de autoritatea legiuitoare.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
In concluzie, constatand ca petenta nu a facut dovada unor situații obiective de natura a justifica neachitarea platilor cuvenite intimatei, ca acesta detine un „bun” in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar imposibilitatea de a obtine executarea unui creante recunoscute încă din anul 2007 constituie o ingerința in dreptul lor la respectarea bunurilor.
Legat de modul in care a fost actualizat debitul principal, contestatoarea doar a invocat incidența disp. art. 18 alin.6 din HG nr.1120/2006, fără a invoca în concret vreun motiv de anulare a actului de executare-Incheiere de actualizare a creanței, motiv să poată fi analizat de către instanță pe calea contestației la executare.
Cele de mai sus se rețin și cu privire la cererea de anulare a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, a cărei anulare deși a fost solicitată prin acțiune, nu au fost indicate și care sunt motivele ce stau la baza formulării unei atare cereri .
În privința nerespectării termenului de 6 luni, instanța reține că potrivit art. 2 OG 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Aceste dispoziții ce au un caracter special față de cele cuprinse în codul de procedură civilă în privința executării obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice nu sunt aplicabile ope legis. Dimpotrivă, incidența lor este condiționată de dovedirea faptului că instituțiile publice se află în imposibilitatea executării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
În prezenta cauză, contestatoarea s-a limitat să invoce lipsa lichidităților pentru plata compensațiilor ce se cuvin intimaților în temeiul titlului executoriu fără însă a face în vreun fel dovada celor susținute în condițiile în care potrivit art. 249 NCPC cel care face o susținere în cursul judecății trebuie să o și dovedească.
Referitor la prevederile OUG 10/2014, instanța reține că potrivit art. 2 în forma in vigoare la momentul introducerii contestatiei la executare (22.09.2014), începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. Având în vedere că în speță nu este vorba despre o plată voluntară ci despre plata realizată in urma demarării procedurii de executare silită, textul invocat nu este aplicabil.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea contestației, instanța reține că, potrivit art. 718 alin.1 NCPC., „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.” Întrucât că la acest termen de judecată a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimatii B. M., G. L., M. S. V., D. E. toți cu sediul ales în TARGU M., . 1918, nr. 15, . ca neîntemeiata.
Respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.
P., Grefier,
C. D. Z. L. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8170/2015.... | Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 10-06-2015,... → |
|---|
