Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 10432/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Sectia Civila
Sentința civilă nr._
Sedinta publica din data de 11.08.2015
Instanta constituita din:
P.: G. D.
Grefier: M. P.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimatul V. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal facut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu disp. art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța își verifică din oficiu competența și prin raportare la art. 650 NCPC anterior modificării prin Legea nr. 138/2014, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C.proc.civ., instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 255, 258 coroborat cu art. 237 pct. 7 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 C. proc. civ., instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, sub nr._, C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimatul V. G. a formulat contestație la executare împotriva executării silite a sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2013 și a solicitat să se anuleze toate actele de executare efectuate de B. « D. si D. » in dosarul de executare nr. 173/2015.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin sentința civila nr._/27.11.2014, pronunțata de Tribunalul București, Secția a Vlll-a in dosarul nr._/3/2013, instanța a dispus admiterea acțiunii formulată de contestatorul V. G. și a anulat decizia nr._/31.01.2013, obligând pârâta C. de P. a Municipiului București sa emită o decizie, prin care sa stabilească pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 29.11.2012 cu luarea în considerare a perioadei 20.07._01 ca fiind lucrată în grupa a-Il-a de muncă, în procent de 100%. Totodată, instanța a dispus, obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 29.11.2012 la zi precum și obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
Contestatoarea a solicitat să se observe că potrivit dispozițiilor art. 714 din NCPC, nu îi este opozabilă data la care creditorul se adresează executorului judecătoresc, ci data la care i-a fost comunicat debitorului primul act de executare silită și solicită să se observe că primul act de executare silită, respectiv somația, i-a fost comunicat în data de 31.03.2015, iar în data de 26.03.2015 a fost emisă decizia privind recalcularea pensiei pentru limita de vârsta, prin care a fost pus in executare titlul executoriu.
Contestatoarea a mai arătat că potrivit art. 2 si 3 din OG nr.22/2002, creditorul nu putea proceda la executarea silită a debitoarei în ceea ce privește obligația de a da, decât numai după curgerea termenului de 6 luni de la data comunicării somației de plată de către organul competent de executare, motiv pentru care executorul judecătoresc nu putea solicita înființarea popririi pentru aceasta creanță, aceasta nefiind pendinte, ci numai eventuală, deci nu exista temei legal pentru ca executorul judecătoresc să înființeze poprirea. Termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, debitoarea beneficiind ope legis de un termen de gratie în executarea obligației, termen instituit de legiuitor pentru a da posibilitatea ordonatorului principal de credite sa dispună toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titlurile executorii, art.4 OG nr. 22/2002.
Contestatoarea arată că se afla în termenul legal de a-și îndeplini obligația dispusă de instanța de judecată prin sentința civila nr._/27.11.2014, pronunțata de Tribunalul București In dosarul nr._/3/2013 și pe cale de consecința, somația din data de 31.03.2015 este lovită de nulitate.
Având în vedere aspectele învederate, contestatoarea a solicitat, ca in temeiul dispozițiilor Legii nr. 188/2000 să se procedeze la verificarea onorariului executorului judecătoresc raportat la cele sus menționate, dar și a cheltuielilor de executare ocazionate cu efectuarea lucrărilor în dosarul de executare în suma de 881,80 lei, în consecința, verificarea stabilirii onorariului executorului judecătoresc raportat la prevederile Legii nr.188/2000, republicată, cat si a cheltuielilor de executare.
Având în vedere cele arătate, contestatoarea a solicitat instanței să cenzureze, potrivit dispozițiilor legale amintite, cuantumul de 881,80 lei, reprezentând cheltuielile de executare perceput de B. «D. si D.», în aceasta cauză având în vedere că onorariile pe care executorii judecătorești le pot percepe sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 188/2000 coroborate cu prevederile Ordinului Ministrului de Justiție nr. 2561/2012.
In concluzie, contestatoarea a solicitat să se anuleze toate actele de executare efectuate de B. « D. si D. » in dosarul de executare nr. 173/2015.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 711 alin. 1, art. 650 alin. 1 si art. 714 alin. 1 pct. 1 Cod. proced. civ., OG nr. 22/2002, precum si orice alte prevederi legale incidente prezentei cauze.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbre.
În urma comunicării cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor însoțitoare, intimatul nu a formulat întâmpinare sau vreo altă apărare.
În urma adresei emise de instanță au fost comunicate de B. D. și D., copii de pe actele de executare efectuate în dosarul nr. 173/2015.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr._/27.11.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2013 (f.13-15), a fost anulată decizia nr._/31.01.2013 emisă de debitoarea C. de P. a Municipiului București, care a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă cuvenită creditorului intimat V. G., retroactiv, începând cu data de 29.11.2012 cu luarea în considerare a perioadei 20.07.1971 – 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, la plata către creditor a sumelor reprezentând diferența de pensie cuvenită și cea efectiv încasată în perioada 29.11.2012 la zi și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
La data de 09.03.2015, a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. cererea de executare silită formulată de creditorul V. G. a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă susmenționată, dar numai în ce privește obligația de plată a cheltuielilor de executare în sumă de 1000 lei (f.12), fiind deschis dosarul de executare nr. 173/2015.
Se mai reține că prin Încheierea din data de 19.03.2015 executorul judecătoresc a admis cererea și a încuviințat executarea silită a creanței de 1000 lei, împotriva debitoarei C. de P. a Municipiului București în baza titlului executoriu reprezentat de prin sentința civilă nr._/27.11.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2013 (fila 17). La data de 20.03.2015, executorul judecătoresc a stabilit prin încheiere (fila 18) cheltuielile de executare în cuantum total de 881,80 lei, din care: onorariu executor judecătoresc în sumă de 300 lei (compus din 100 lei onorariu aferent activității de executare silită și 200 lei onorariu aferent consultației acordate creditorului în vedere constituirii actelor execuționale), 72 lei TVA, 500 lei onorariu avocațial și 9,8 lei taxe poștale.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis somație mobilară debitorului contestator pentru ca acesta să se conformeze titlului executoriu (fila 19), iar la data de 09.04.2015 a dispus înființarea popririi solicitând prin adresă terțului poprit Trezoreria Statului Sector 3 București indisponibilizarea și consemnarea sumei de 1881,80 lei reprezentând creanța și cheltuielile de executare. Terțul poprit a virat suma în contul executorului de consemnațiuni, potrivit adresei nr._/21.04.2015 (f. 23).
În drept, conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În primul rând, trebuie observat că prin contestația formulată, contestatoarea solicită anularea actelor de executare invocând nelegala poprire și nelegala stabilire a cheltuielilor de executare.
Astfel cum s-a reținut mai sus, executarea silită s-a efectuat în vederea realizării creanței în sumă de 1000 lei reprezentând cheltuielile de executare din dosarul nr._/3/2013, iar nu cum susține contestatoarea, pentru realizarea creanței constând în diferența de pensie cuvenită ca urmare a recalculării.
Referitor la susținerea contestatoarei in sensul că nu au fost respectate prevederile OG 22/2002, instanța reține că, potrivit art. 2 OG 22/2002, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Procedura de executare ce rezultă din textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 C.pr.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale impun creditorului un termen de 6 luni de așteptare, doar în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta cel mult 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”) și art. 20 al. 2 tot din Constituție („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, deși contestatoarea invocă beneficiul OG nr. 22/2002, se constată că nu face dovada niciunui demers pentru obținerea fondurilor necesare pentru achitarea benevolă a obligației stabilită prin titlul executoriu, iar în lipsa acestor demersuri, nu se poate reține încălcarea OG nr. 22/2002 de către organul de executare.
Referitor la cheltuielile de executare, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 669 alin. 3 C.pr.civ., sunt cheltuieli de executare următoarele: taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Potrivit alineatului 4 al aceluiași articol sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulată de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Astfel cum s-a reținut, prin încheierea din data de 20.03.2015 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 881,80 lei, din care: onorariu executor judecătoresc în sumă de 300 lei (compus din 100 lei onorariu aferent activității de executare silită și 200 lei onorariu aferent consultației acordate creditorului în vedere constituirii actelor execuționale), 72 lei TVA, 500 lei onorariu avocațial și 9,8 lei taxe poștale.
În privința onorariului executorului, conform art. 39 lit. a Legea nr. 188/2000 executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim fiind de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În încheierea contestată s-a stabilit nu numai onorariul executorului judecătoresc pentru activitatea de executare silită la suma de 100 lei, dar și suma de 200 lei ce reprezintă contravaloarea pentru „consultații privind constituirea actelor execuționale”, în condițiile în care legea prevede doar posibilitatea de a percepe un onorariu pentru serviciul prestat, care nu trebuie să depășească valoarea maximală, și nu era necesar, deoarece intimatul a fost asistat în faza executării silite de avocat.
Totodată, se are în vedere că între atribuțiile enumerate de lege la art. 7 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești nu acordă consultații juridice nici măcar cu privire la constituirea actelor execuționale.
Întrucât suma de 200 lei este percepută în contra dispozițiilor legale menționate, instanța admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea privind cheltuielile de executare din data de 20.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 173/2015 înregistrat la B. D. și D. în sensul eliminării onorariului pentru consultația acordată creditorului în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea formulată de contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, identificată prin cod fiscal_, cu sediul în București, sector 3, Calea V., nr. 6 în contradictoriu cu intimatul V. G. (CNP:_), domiciliat în București, sector 4, ., ., .> Anulează în parte încheierea privind cheltuielile de executare din data de 20.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 173/2015 înregistrat la B. D. și D. în sensul eliminării onorariului pentru consultația acordată creditorului în sumă de 200 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.08.2015.
Președinte, Grefier,
G. D. M. P.
Red. și tehnodact. G.D./M.P.
5 ex./24.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
