Contestaţie la executare. Sentința nr. 9889/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9889/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 9889/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9889
Ședința publică din data de 14.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. V. P.
Grefier – C. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare și suspendare executare, formulată de către contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. A. C., V. I..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 14.07.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.07.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (A.N.R.P.) a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații V. A. C., V. I. suspendarea executării, suspendarea tuturor actelor de executare inclusiv a popririi, anularea executării din dosarul nr. 85/2014 aflat pe rolul B.E.J.A D. și D., restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării silite.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că B. Ulman B. a depășit limitele încheierii din data de 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._ privind încuviințarea executării silite. Prin încheierea menționată instanța de executare a încuviințat executarea până la concurența sumei de 145.232 lei la care se adaugă cheltuielile de executare silită, iar executorul judecătoresc a procedat la executarea silită și cu privire la actualizarea despăgubirilor.
A mai susținut că creanța invocată nu este exigibilă raportat la prevederile art. 10 alin 2 din Legea nr. 290/2003 și art. 18 alin 5 din HG nr. 1120/2006.
A mai arătat, data limită până la care ANRP poate dispune plata tranșei a I-a din suma compensatorie este 12.12.2014, respectiv 12.12.2015 pentru tranșa II.
Referitor la modalitatea de actualizare adoptată de B.E.J.A D. și D. a învederat că alin 6 al art. 18 din HG nr. 1120/2006 prevede: suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
De asemenea, a mai susținut că în data de 12.03.2014, a fost publicată OUG 10/2014 prin care plata despăgubirilor a fost suspendată până la data de 31.12.2014.
B.E.J.A D. și D. încălcarea prevederilor OG nr.22/2002, iar poprirea a fost înființată cu nerespectarea dispozițiilor acestui act normativ care stipulează expres procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri.
Astfel, față de dispozițiile art. 1 și art. 2 din OG nr.22/2002 rezultă că în procesul executării silite a creanțelor împotriva instituțiilor publice, această fază procesuală are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun pe care îl reprezintă normele Codului de procedură civilă.
De asemenea, continuarea procedurii de executare silită poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 și urm. C.proc.civ., Legea 290/2003, HG nr. 1120/2006, HG nr. 57/2008.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.11.2014, intimații au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Au arătat că suma este exigibilă încă de la data emiterii Deciziei, iar aceasta poate fi achitată și în tranșe. În cazul în care se achită în tranșe, prima tranșă scadentă este exigibilă din momentul comunicării Deciziei ANRP, existând chiar de la acel moment dreptul reclamanților la acțiune, iar cea de a doua tranșă, devine exigibilă în prima zi a celui de al doilea an. În aceste condiții, motivarea reclamantei că suma supusă executării silite este încă scadentă este lipsită de temei legal.
Condiționarea efectuării plății de existența disponibilităților financiare este neconformă cu dreptul de proprietate al pârâților și prin urmare neconformă cu prevederile Convenției și cu jurisprudența CEDO.
Au mai învederat că debitoarea a primit somația de plată emisă de executorul judecătoresc la data de 24.07.2014, acesta fiind momentul în care, în ipoteza în care executarea nu putea începe din lipsă de fonduri, începea să curgă termenul de 6 luni în care debitorul, instituție publică, avea obligația să facă demersurile necesare pentru a achita suma datorată. Or, reclamanta nu a susținut și nici nu a dovedit inexistența drepturilor bănești, ci a arătat că termenul de 6 luni ar fi aplicabil în orice situație, afirmație care nu poate fi primită.
De asemenea, potrivit principiului neaplicării retroactive a legii, prevederile OUG nr. 10/2014 nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Prevederile prezentei ordonanțe ar urma să se aplice Hotărârilor emise după . și de asemenea, se aplică doar în cazul executărilor voluntare, iar nu în cazul executărilor silite.
Au mai învederat că întoarcerea executării silite este o măsură de reparație pentru executări silite abuzive, efectuate în lipsa unui raport juridic obligațional între părți, iar nu o armă la îndemâna debitorului de rea credință, care solicită recuperarea unor sume de bani pe care, de fapt, le datorează creditorului său.
În dovedire au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B.E.J.A D. și D. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 85/2014.( f 75-f 114)
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată de intimați și înregistrată la B.E.J.A D. și D. la data de 23.01.2014, s-a solicitat executarea silită pentru suma de 145.232 lei reprezentând despăgubiri.
Prin încheierea din 23.01.2014, executorul a dispus înregistrarea cererii, fiind format dosarul nr. 85/2014 (fila 57), a fost încuviințată executarea silită (fila 58), iar prin încheierea din data de 16.07.2014 a fost stabilit și cuantumul cheltuielilor de executare (fila 60).
Pentru debitul principal ( 145.232 lei), actualizarea debitului principal ( 679,69 lei) și cheltuielile de executare ( 8.654,21 lei) a fost emisă somația la data de 16.07.2014 (fila 62).
La data de 12.11.2014 s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei de 154.565,90 lei (f 63), înființarea popririi fiind confirmată.( f 64)
La data de 18.12.2014 a fost consemnată pe numele și la dispoziția B.E.J.A D. și D. suma de 154.565,90 lei astfel cum rezultă din recipisa de consemnare nr. BREL_. ( f 66)
Potrivit art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Analizând motivele pentru care contestatoarea solicită anularea executării silite din dosarul de executare nr. 85/2014, instanțareține că, potrivit art. 628 alin 3 Cod proc civ, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
De asemenea, potrivit art. 665 alin 4 Cod proc civ. ( în vigoare la data emiterii Încheierii privind stabilirea sumei datorate în raport cu criteriul ratei inflației) încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate, iar conform art. 228 alin 4 Cod proc civ pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea executorului judecătoresc este titlu executoriu.
Rezultă astfel, că în mod întemeiat executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței în funcție de rata inflației.
Se mai reține că, contestatoarea nu mai poate invoca eșalonarea prevăzută de HG nr. 1120/2006 atâta timp cât nu a procedat la achitarea primei tranșe prevăzute de acest act normativ. Neîndeplinirea obligațiilor stipulate în actul normativ invocat de contestatoare, a dat dreptul intimatei să demareze executarea silită a întregii creanțe.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul, în calitate de depozitar al forței publice, este chemat să manifeste un comportament vigilent și să-l asiste pe creditor în executarea hotărârii care îi este favorabilă. Așadar, dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție. De asemenea, în cauza Metaxas contra Greciei, CEDO a afirmat că nu este oportun a cere unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. În plus, dacă administrația nu execută hotărârea din proprie inițiativă, iar reclamantul recurge la executarea silită, acest aspect poate fi reținut ca o circumstanță agravantă.
Așadar, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în momentul emiterii titlului executoriu, contestatorul, ca instituție publică, avea obligația de a executa voluntar obligațiile sale. Urmare a neachitarea voluntară a primei tranșe din Hotărârea 184/2013, creditorilor nu li putea pretinde nici măcar recurgerea la procedura executării silite, aceasta cu atât mai puțin în prezenta cauză cu cât, din Hotărârea 184/2013 rezultă că cererea intimaților data din anul 2004 (f. 53-54).
Potrivit OUG nr. 10/2014, invocată de contestatoare până la data de 31 decembrie 2014, se suspendă plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Dar, contestatoarea nu mai putea invoca aceste noi termene prelungite în continuu atâta timp cât nu a procedat la achitarea tranșei prevăzute de acest act normativ în termen, iar neîndeplinirea obligațiilor legale în termenele inițiale a dat dreptul intimaților să demareze executarea silită a întregii creanțe.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul, în calitate de depozitar al forței publice, este chemat să manifeste un comportament vigilent și să-l asiste pe creditor în executarea hotărârii care îi este favorabilă. Așadar, dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție.
Așadar, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în momentul emiterii titlului executoriu, contestatorul, ca instituție publică, avea obligația de a executa voluntar obligațiile sale.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/ 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța constată că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 din Codul de procedură civilă, rezultă că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale reglementează în favoarea creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în situația în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Însă, beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, și art. 20 alin. 2, care prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, dispoziții care atrag prioritatea, în soluționarea cauzei de față, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
O interpretare corectă a dispozițiilor OG nr. 22/2002 invocată de contestatoare ar determina orice instituție publică să comunice executorului lipsa fondurilor, dacă se află în această situație, atașând dovezi că a întreprins demersurile necesare în vederea executării obligațiilor în termen de 6 luni. În speță debitoarea nu a făcut aceste dovezi, ci doar s-a limitat la afirmarea lipsei fondurilor, or nicio normă legală nu dă dreptul debitorului, indiferent de persoana acestuia, să-și îndeplinească obligațiile de plată dacă și când va avea bani.
Contestatoarea a susținut că ar fi trebuit respectat în mod obligatoriu termenul de 6 luni, însă nu a comunicat executorului, în urma primirii somației, nici că s-ar afla în situația prevăzută de ordonanță, nici demersurile întreprinse pentru obținerea de fonduri. De altfel, cum s-a arătat, termenul de 6 luni nu este un termen suspensiv de drept, ci el este dublu condiționat, de neexistența fondurilor (care nu se confundă cu criza economică) și de demersurile întreprinse pentru obținerea acestor fonduri.
C.E.D.O. a arătat că administrația (instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea europeană a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta, pe parcursul unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, CE.D.O. a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
De asemenea, existența numărului mare de popriri asupra conturilor contestatoarei nu poate constitui motiv de nulitate a executării silite, fiind în sarcina statului să organizeze activitatea și resursele în așa fel încât să nu ajungă la blocarea conturilor sale.
Prevederile HG nr. 1120/2006 privind modul de actualizare a tranșelor ar fi putut fi invocate numai în măsura în care contestatoarea ar fi respectat întreaga procedură prevăzută de lege, respectiv dacă ar fi făcut plata tranșelor la termenul cuvenit. Odată încălcată această procedură, contestatoarea debitoare nu mai poate invoca prevederile mai favorabile ale acestui act normativ.
Față ce aceeași jurisprudență CEDO raportată la situația de fapt concretă din cauză invocate mai sus, nu pot fi reținute argumentele reclamantei contestatoare privind pretinsa lipsa a disponibilităților bănești..
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, instanța, având în vedere soluția data în privința contestației la executare, apreciază că nu sunt întrunite condițiile art. 722 Cod.proc.civ. motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 719 alin.1 NCPC. conform cărora instanța competentă poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, față de faptul că prin prezenta a fost soluționată contestația la executare și reținând și faptul că executarea silită s-a încheiat ( f 66-67), instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, CUI_, cont bancar RO80TREZ__ deschis la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, în contradictoriu cu intimații V. A. C. – CNP_, V. I. – CNP_, ambii cu domiciliul ales la C..Av. Tirdei C. în sector 3, București, CALEA CALARASILOR, nr. 57, ., ..
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Ia act de faptul că intimații înțeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București
Pronunțată în ședință publică, azi 14.07.2015.
Președinte, Grefier,
Jud. A. V. P. C. R.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9832/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9839/2015. Judecătoria... → |
|---|
