Contestaţie la executare. Sentința nr. 9935/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9935/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 9935/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 9935
Ședința publică din data de 14.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-F. L.
Grefier: V.-A. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimații S. J. și R. N., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2015, 30.06.2015, 07.07.2015 și apoi la 14.07.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 B., la data de 11.11.2014 sub nr. de mai sus, contestatorul MUNICIPIULUI B. PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimații S. J. și R. N., a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna anularea actelor de executare, a somatiei si a procesului verbal încheiate in dosarul de executare 298/2014 de către B. P. V.; exonerarea de la plata cheltuielilor in suma de 1909,50 lei, iar in subsidiar, micsorarea cuantumului acestora intrucat le considera nejustificat de mari.
In motivarea contestației, contestatorul a arătat că obligația stabilita prin hotărârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de bunavoie, iar in cazul in care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasța se aduce la indeplinire prin executare silita, daca legea nu prevede altfel. De asemenea, a precizat că în speță creditorul s-a adresat direct organului de executare fara ca in prealabil sa se adreseze debitorului cu o cerere. A menționat că, prin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina sa o obligație de a face intuitu personae, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi adusă la îndeplinire decât personal de către persoana obligată, astfel că onorariul maxim pe care executorul judecătoresc îl putea percepe este în valoare de 200 lei la care se adaugă TVA 24%.
Contestatoarea a menționat că, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost întocmit cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva, art.2 din acelasi act normativ stabilind ca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata, comunicata de organul de executare, la cererea creditorului.
Totodată a arătat ca raportat la actele de executare pornite in cadrul dosarului de executare nu se justifica un onorariu in limitele maxime prevăzute de lege.
In consecință, onorariul executorului trebuie sa reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea in executare a hotărârii judecatoresti, si nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor in detrimentul debitorului urmarit.
Contestatorul a susținut că aceste cheltuieli nu justifica munca depusă de executor cum nu se justifică nici onorariul de avocat.
In drept, au fost invocate disp. art. 712-719 si urm. Cod procedură civilă.
Deși legal citați, intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
La solicitarea instanței B. P. V. a depus actele de executare silită emise in dosarul de executare nr. 298/2014 (f. 15-41).
La termenul din 31.07.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 252/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă (filele 38-41), definitivă prin decizia civilă nr. 754A/10.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel București și irevocabilă prin decizia civilă nr. 8213/18.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul a fost obligat să emită în favoarea intimaților dispoziție motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 849 mp situat în B., fostă Calea Călărași nr. 14, sector 3 ( în prezent intersecția . . cum este identificat în raportul de expertiză topografica nr. 1121/2009 întocmit de expert D. Z., constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precum și dispoziție motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată edificată pe terenul sus- menționat, astfel cum este identificată în raportul de expertiză construcții nr. 2837/2009 întocmit de expert D. Patriciia, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru punerea în executare a dispozițiilor din hotărârile menționate intimata s-a adresat, la data de 07.10.2014, cu cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 298/2014 al B. P. V.. (fila 37)
Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014 (fila 32), s-a încuviințat executarea silită a obligațiilor de a face dispuse prin titlul executoriu menționat mai sus.
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a emis la data de 05.11.2014 încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1909,50 lei din care suma de 1860 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc, suma de 28,50 lei reprezintă cheltuieli de transmitere prin poștă, suma de 21 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și certificat de grefă (fila 30) și somația de plată prin care a somat debitorul la executarea obligațiilor de emitere în favoarea intimaților a dispozițiilor menționate în titlul executoriu (fila 29) și la plata cheltuielilor de executare.
În drept, potrivit art. 712 Cod procedură civilă împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecatoresc, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
1. În ceea ce privește apărarea contestatorului privind încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, instanța reține că, în privința obligațiilor de a face, respectiv de a emite în favoarea intimaților a dispoziției motivate prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 849 mp situat în B., fostă Calea Călărași nr. 14, sector 3 ( în prezent intersecția . . cum este identificat în raportul de expertiză topografica nr. 1121/2009 întocmit de expert D. Z., constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precum și dispoziție motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată edificată pe terenul sus- menționat, astfel cum este identificată în raportul de expertiză construcții nr. 2837/2009 întocmit de expert D. Patriciia, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva. Or, se observă că în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale în condițiile în care prin cererea de încuviințare a executării silite intimata nu a solicitat recuperarea unei creanțe constând în plata unei sume de bani, ci a solicitat îndeplinirea unor obligații de a face stabilite prin titlul executoriu menționat mai sus.
În ceea ce privește apărarea contestatorului privind încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, în privința obligației de plată a cheltuielilor de executare, instanța reține că, potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Din interpretarea coroborata a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se retine că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situatia în care executarea creantei nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situatia lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit în cauza de petenta.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Instanța reține că și interpretarea dată de contestatoare art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
In speță, contestatoare nu a facut dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor in vederea achitarii benevole a obligației stabilită prin titlul executoriu reprezentat de încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, iar in lipsa acestora, simpla lipsa de lichiditati invederata in contestatia la executare, nu o poate apara pe debitoare de executarea silită.
2. În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că executare silită este nelegală deoarece intimata creditoare nu a formulat până la data emiterii actelor de executare silită o cerere prin care să solicite punerea în executare a hotărârii judecătorești, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate în condițiile în care nicio prevedere legala nu stabilește obligația creditorului de a se adresa debitorului cu o cerere de executare înainte de a se adresa executorului judecătoresc.
3. Cu privire la contestarea cheltuielilor de executare, instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare formulată contestatorul a susținut că onorariul executorului judecătoresc este nejustificat de mare și nu a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor pct. 10 din Ordinul MJ nr. 2550/2006, respectiv 200 lei + 48 lei TVA, prin raportare la obligația de face stabilită în sarcina sa.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 670 alin. 2 Codul de procedură civilă, Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Instanța constată că, în cadrul dosarului de executare nr. 298/2014 al B. P. V. sunt în executare două obligații de a face, respectiv de a emite în favoarea intimaților dispoziție motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 849 mp situat în B., fostă Calea Călărași nr. 14, sector 3 ( în prezent intersecția . . cum este identificat în raportul de expertiză topografica nr. 1121/2009 întocmit de expert D. Z., constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precum și dispoziție motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată edificată pe terenul sus- menționat, astfel cum este identificată în raportul de expertiză construcții nr. 2837/2009 întocmit de expert D. Patriciia, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv
În ceea ce privește onorariul aferent celor două obligații a face, Legea 188/2000 și Ordinul 2550/2006 privind onorariile minimale și maximale nu prevăd expres onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de a face, prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.12 „ orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv de 200 lei pentru fiecare obligație de a face prevăzută în titlul executoriu, la care se adaugă TVA în valoare de 48 lei.
Onorariul maxim pe care îl poate percepe executorul judecătoresc pentru cele două obligații de a face este de 496 lei (TVA inclus), astfel că, onorariul stabilit de executorul judecătoresc prin încheierea din data de 05.11.2014, de 1860 lei, depășește valoarea maximă admisă de lege.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma 1860 lei la 496 lei.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat contestat de debitoarea-contestatoare, instanța reține că, din încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, nu reiese că în cuantumul cheltuielilor de executare a fost inclus onorariul avocatului intimaților, astfel că cererea de reducere a onorariului avocațial apare ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimații S. J. și R. N., va anula în parte somația nr. 298/05.11.2014, încheierea nr. 298/05.11.2014, precum și actele de executare subsecvente întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 298/2014 al B. P. V., pentru suma de 1364 lei, reprezentând parte din onorariul de executor și va respinge contestația la executare pentru rest, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 717 alin. 2 C.proc.civ., va obliga intimații, în solidar, la plata către B. P. V. a sumei de 23,56 lei reprezentând cheltuieli privind fotocopierea și transmiterea dosarului de executare nr. 298/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în București, .. 291-293, sector 6 în contradictoriu cu intimații S. J. și R. N. cu domiciliul ales în București, .. 5, sector 1.
Anulează în parte somația nr. 298/05.11.2014, încheierea nr. 298/05.11.2014, precum și actele de executare subsecvente întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 298/2014 al B. P. V., pentru suma de 1364 lei, reprezentând parte din onorariul de executor.
Respinge contestația la executare pentru rest, ca neîntemeiată.
Obligă intimații, în solidar, la plata către B. P. V. a sumei de 23,56 lei reprezentând cheltuieli privind fotocopierea și transmiterea dosarului de executare nr. 298/2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2015.
Președinte, Grefier,
D.-F. L. V.-A. G.
Red./Dact. LDF și GVA/5 ex./24.09.2015
Comunicat părților, 3 ex., azi,…………………………
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9894/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9854/2015.... → |
|---|
