Plângere contravenţională. Sentința nr. 9894/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9894/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 9894/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9894
Ședința publică din data de 14.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. V. P.
Grefier – C. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petenta F._ SRL în contradictoriu cu intimata D. P. AGRICULTURA A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 14.07.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2014 sub nr._ petentul SC F._ SRL a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal nr. 1074/11.09.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data controlului deținea facturi la unele produse consemnate în procesul verbal și a explicat faptul că deține documente și că în termen de 30 de minute le poate prezenta întrucât se aflau în autoturismul case se găsea la 1 km de punctul de lucru.
In drept plângerea nu a fost motivată, iar în dovedire au fost depuse înscrisuri ( f 4-22).
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
A învederat că procesul verbal îndeplinește condițiile de formă impuse de art. 17 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001.
A mai arătat că din moment ce art. 10 din Legea nr. 312/2003 instituie drept condiție de comercializare însoțirea produselor de factura fiscală în cuprinsul căreia să fie menționate calitatea produselor și care să ateste proveniența lor, contravenientei îi revenea obligația de a se asigura asupra conformității activităților sale. Rezultă că legiuitorul a instituit obligativitatea existenței la comercializare a dovezii provenienței și a calității produsului cu consecințe directe asupra sănătății publice.
Intimata a mai arătat că, întrucât la momentul controlului contravenienta a fost în imposibilitate să facă dovada provenienței și calității produselor, rezultă că înscrisurile anexate în susținerea plângerii contravenționale sunt întocmite pro causa, ulterior controlului. Acestea nu pot fi considerate înscrisuri cu dată certă, având în vedere ipotezele în care un înscris dobândește dată certă potrivit art. 278 Cod proc civ.
Ceea ce prezintă relevanță este faptul că societatea petentă nu a putut prezenta la momentul desfășurării controlului nici documentele fiscale și nici celelalte documente justificative pentru întreaga cantitate de fructe comercializate, ceea ce face să fie lipsite de credibilitate susținerile acesteia din motivarea plîngerii.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri ( aflate la dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1074/11.09.2014, s-a reținut că, în data de 11.09.2014, ora 10,30 în urma controlului efectuat s-a constatat că societatea comercializează fructe și legume în stare proaspătă (roșii, dovlecel, ardei gras, ardei Kapia, gogoșari, conopidă, vinete, varză, castraveți, ceapă, cartofi, morcovi, țelină) pentru care nu face dovada de achiziție cu facturi fiscale conform art. 10 alin 1 din Legea nr. 312/2003.
Fapta astfel descrisă a fost considerată contravenție potrivit dispozițiilor art. 10 alin 1 din Legea nr. 312/2003 și s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei conform art.16 lit. a din Legea nr.312/2003
Analizând cauzele de nulitate care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 16 alin. 7 și art. 17 alin. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, instanța constată următoarele:
Procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, instanța reține că, potrivit art. 10 alin 1 din Legea nr.312/2003, Legumele proaspete, pepenii și ciupercile destinate consumului uman se comercializează în spații special amenajate, însoțite de facturi pe care se înscriu de către emitent calitatea și conformitatea cu standardele de comercializare.
Potrivit art. 10 alin 2 din același act normativ facturile pot fi emise de către comerciant sau de producător, în cazul în care acesta face livrarea directă către beneficiar.
Rezultă astfel că, petenta avea obligația de a face dovada calității și conformității produselor comercializate.
De asemenea, în acord cu intimata, instanța reține că petenta nu a anexat plângerii facturi și nici un certificat de conformitate cu standardul de comercializare.
Înscrisurile depuse, respectiv certificat de producător ( f 7-9) și borderou de achiziții ( f 10-22) nu fac dovada calității produselor și a conformității acestora cu standardele de comercializare, ci eventual a provenienței acestora.
Instanța mai reține că procesul verbal a fost întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări, astfel că acesta beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, ce nu este contrară jurisprudenței CEDO. În acest caz, prezumția poate fi răsturnată prin proba contrară, astfel că nu este încălcat în niciun fel dreptul contestatorului la apărare și la un proces echitabil.
De asemenea, instanța reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, de vreme ce în fiecare sistem de drept operează prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim folosit. (Salabiaku c. Franței, Janosevic c Suediei).
Mai mult, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea funcționării și altor prezumții de drept, chiar și în favoarea organului constatator, evident cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit.
Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă, revenind contestatorului sarcina de a răsturna prezumția instituită în favoarea procesului verbal.
Prin urmare, nu este necesară administrarea unor probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, procesul verbal fiind întocmit pe baza propriilor sale constatări, ci revine contestatorului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de agentul statului.
În cauză, instanța reține că petentul nu a reușit facă dovada unei situații contrare celei constatate prin procesul verbal.
Instanța constată că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat în baza art.16 3 lit. a din Legea nr.312/2003 cu minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 1.000 lei, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acesteia.
Având în vedere toate aceste elemente instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, nu este doar legală ci și temeinic dispusă și văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta F._ SRL, CUI_, număr în registrul comerțului J40/_/27.11.2006, cu sediul în sector 4, București, PANSELELOR, nr. 17, ., ., în contradictoriu cu intimata D. P. AGRICULTURA A MUNICIPIULUI BUCURESTI, C._, cu sediul în sector 4, București, .-37, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.07.2015.
Președinte, Grefier,
Jud. A. V. P. C. R.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9851/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9935/2015. Judecătoria... → |
|---|
