Contestaţie la executare. Sentința nr. 1993/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1993/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1993/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 1993
Ședința publica din data de 17.02.2015
Instanța constituita din:
P. - C. D. Z.
Grefier - L. C.
Pe rol judecarea cauzei formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimatii S. A., M. M., G. E., P. G., C. I., P. A. E., C. M., M. C., având ca obiect contestație la executare + SUSPENDARE EXECUTARE.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit părțile.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care învederează instanței că a fost depus dosarul de executare silită, dupa care,
Instanța, potrivit art. 131, alin. 1 NCPC, verificând din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial.
Instanța, considerând proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar, ca fiind admisibila și concludentă, putând duce la dezlegarea în fond a cauzei, în temeiul art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c., o încuviințează.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza spre soluționare.
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2014 cu numărul_, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatii S. A., M. M., G. E., P. G., C. I., P. A. E., C. M., M. C., suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 204/2014 al B. D. si D., suspendarea tuturor actelor de executare, inclusiv popririi asupra conturilor ANRP la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea încheierii din data de 19.05.2014 întocmită de D. si D., precum și anularea executării silite dispuse în dosarul menționat.
În motivare, a arătat că, prin somația emisă în cadrul dosarului de executare silită nr. 204/2014 al B. D. si D., înregistrata cu nr._/RG/21.05.2014 a informat ANRP că are de achitat suma de_,99 lei reprezentând transa a II a de 60% din totalul despăgubirilor și cheltuieli de executare în cuantum de 3113,70 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 2312/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul C., modificata prin decizia nr. 174/CA/30.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Contestatoarea a arătat că somația a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor OG 22/2002, în sensul că art. 2 al ordonanței prevedere un termen de șase luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor contestatoarei, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile. Astfel, contestatoarea se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa. Statul nu are disponibilitățile bănești necesare achitării compensațiilor, iar plata creanțelor împotriva acestuia nu poate fi făcută decât în condiții de solvabilitate, din rațiuni financiare fiind admise limitările sau eșalonările la plată.
Contestatoarea a arătat că, în realizarea funcțiilor sale gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist și că în reprezentarea intereselor Statului Român trebuie să prevină eventualele prejudicii care ar putea fi aduse bugetului său și implicit Statului Român.
În drept, contestatoarea a invocat art. 650 alin. 1 și 2, art. 711, 700 alin 1 și 3, Cproc.civ., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, HG nr. 286/2004 și HG nr. 1277/2007, OUG nr. 10/2014.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, timbrului judiciar și a cauțiunii în temeiul art. 7 din OG nr. 22/2002.
La data de 14.08.2014, intimatii au formulat întâmpinare (f. 39-42), prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite pentru neachitarea cauțiunii conform art. 700 alin. 1 și 3 Cod de procedură civilă și a contestației la executare ca neîntemeiate.
În drept a invocat art. 700 alin. 1 și 3, art. 718 alin. 2,3,4 și OUG 80/2013, OUG 22/2002.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat și dosarul de executare nr. 204/2014 al B. D. si D..
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 2312/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul C., modificata prin decizia nr. 174/CA/30.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ contestatoarea a fost obligata să plătească intimaților suma de 9119,30 lei, actualizata din data de 31.12.2009.
La data de 25.02.2014, s-a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 204/2014 al B. D. si D. (f. 69).
Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 19.03.2014 (f. 90), s-a dispus de către Judecătoria Sectorului 3 București încuviințarea executării silite.
Prin încheierea din data de 19.05.2014 (f. 92), în baza art. 669 alin. 3 C.proc.civ., s-au stabilit de către executorul Judecătoresc cheltuieli de executare în sumă de 3113,70 lei.
La data de 28.05.2014 s-a emis adresa prin care s-a înființat poprirea asupra conturilor deschise de contestatoare la Trezoreria Municipiului București, până la concurența sumei de_,69 lei (f. 94).
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește motivul contestatiei (incalcarea dispozitiilor OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său) instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Din interpretarea coroborata a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se retine că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situatia în care executarea creantei nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situatia lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit în cauza de petenta.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Instanța reține că și interpretarea dată de contestatoare art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
In speță, contestatoare nu a facut dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor in vederea achitarii benevole a obligației stabilită prin titlul executoriu, iar in lipsa acestora, simpla lipsa de lichiditati invederata in contestatia la executare, nu o poate apara pe debitoare de executarea silită.
Instanta retine ca intimatei-creditoare nu i se poate pretinde sa astepte o perioada de timp nerezonabila pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite iar statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a despagubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de autoritatea legiuitoare.
Reamintim ca in cauza, dreptul la despagubiri a fost recunoscut inca din anul 2001, hotărârea comisiei fiind confirmată prin hotărâri judecătorești din 2012.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
In concluzie, constatand ca petenta nu a facut dovada unor situatii obiective de natura a justifica neachitarea platilor cuvenite intimatei, ca aceasta detine un „bun” in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar imposibilitatea de a obtine executarea unui creante recunoscute inca din anul 2011 constituie o ingerinta in dreptul ei la respectarea bunurilor.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata contestatia la executare.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii, pana la solutionarea contestatiei, aceasta va fi respinsa ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge contestatia la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimatii S. A. CNP_ domiciliul în CONSTANTA, UNIRII, nr. 108, ., M. M. CNP_ cu domiciliul în CONSTANTA, ., nr. 33, ., ., J. C., G. E. CNP_ cu domiciliul în TECHIRGHIOL, I. C., nr. 20, J. C., P. G. CNP_ cu domiciliul în CONSTANTA, UNIRII, nr. 22C, ., ., J. C., C. I. CNP_ cu domiciliul în CONSTANTA, I. R., nr. 1A, ., ., P. A. E. CNP_ cu domiciliul în CONSTANTA, AL. LAPUSNEANU, nr. 191, ., ., C. M. CNP_ cu domiciliul în CONSTANTA, .. 82, J. C., M. C. CNP_ cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. 2, . cu ca neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
P., Grefier,
C. D. Z. L. C.
| ← Cereri. Sentința nr. 1972/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Succesiune. Sentința nr. 1872/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
