Contestaţie la executare. Sentința nr. 3792/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3792/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 3792/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr. 3792
Ședința publica de la 17 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și pe intimat C. R. - la cab.av.P. A. D., intimat U. M. - la cab.av.P. A. D., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.03.2015 și 17.03.2015, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 25.02.2014, sub nr._, contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietatilor i-a chemat in judecata pe intimații C. R. și U. M., solicitând instanței sa dispună:
-suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 486/2013 întocmit de către B. Raportoru G., în temeiul art. 700 al. 1 și 3 C. până la soluționarea prezentei cauze;
-suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București;
-anularea executării silite dispusă prin dosarul nr. 486/2013;
-anularea încheierii din data de 12.02.2014 întocmită de către B. Raportoru G..
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat, în esență, faptul că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina sa o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament. Totodată, a invocat nerespectarea OG nr. 22/2002 și a contestat modalitatea de actualizare a creanței efectuată de executorul judecătoresc.
In drept, contestatoarea a invocat disp. art. 650 alin. 1 și 2, art. 700, 711 si urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OG nr. 22/2002, OUG nr. 80/2013.
La solicitarea instanței, la data de 06.11.2014, B. Raportoru G. a depus la dosarul cauzei copii conforme cu originalul a actelor emise în dosarul de executare nr. 486/2013 (filele 46-98).
Prin întâmpinarea depusă la filele 24-26 din dosar, intimații au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și au solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, potrivit art. 713 alin. 1 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civila nr. 7813/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
La data de 03.12.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București sub nr. de dosar_ .
In cauza a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt, instanta retine ca, prin Decizia nr. 514/31.03.2011, emisă de ANRP, s-a hotărât acordarea de compensații bănești în sumă totală de 237.844,56 lei numiților U. M., U. C. și C. R..
Întrucat debitoarea ANRP nu a executat de bunavoie obligatia de plata a creanței menționate, intimații au formulat cerere de executare silita impotriva acesteia, motiv pentru care a fost deschis dosarul de executare nr.486/2013 la B. RAPORTORU G., în care Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a incuviintat executarea silita.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca acestea sunt nefondate.
Referitor la procedura stabilită de art. 38 alin. 5 si 6 din HG 753/1998 modificată prin H.G. nr.1277/2007, instanța reține că despăgubirile au fost stabilite prin Decizia nr. 514/31.03.2011, emisă de ANRP, că debitoarea nu a făcut dovada achitării vreunei tranșe din suma stabilită prin titlul executoriu și, în susținerea prezentei contestații, nu a indicat ce prevedere legală din cele menționate ar fi fost încălcată, invocând generic lipsa disponibilităților bănești.
Astfel, instanța reține că nu se invocă nici un motiv concret de nelegalitate a procedurii de executare din perspectiva H.G. nr.1277/2007, iar apărările privind lipsa de fonduri a debitoarei nu pot constitui un motiv de anulare a executării silite însăși sau a vreunui act de executare determinat, cât timp executarea se realizează în baza unui titlu executoriu emis în anul 2011, prin care se constată o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În privința nerespectării termenului de 6 luni, instanța reține că potrivit art. 2 OG 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Aceste dispoziții, care au un caracter special față de cele cuprinse în codul de procedură civilă în privința executării obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice, nu sunt aplicabile ope legis.
În cauza de față, instanța reține că interpretarea dată de contestatoare art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”. În speță, contestatoarea nu a comunicat executorului aspectele învederate.
Prin urmare, prevederile OG 22/2002 au fost respectate, contestatoarei fiindu-i comunicată somația de executare și având posibilitatea de a face dovada imposibilității de plată pentru a beneficia de termenul de 6 luni, însă aceasta nu a făcut dovada lipsei fondurilor pentru executarea titlului.
In ce priveste actualizarea creantei, instanta apreciaza ca in mod corect executorul a procedat la actualizare, prin aplicarea prevederilor HG nr. 286/2004.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge ca neîntemeiata contestatia la executare.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR - București, sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 in contradictoriu cu intimații C. R. și U. M., ambii cu domiciliul ales LA C..AV.P. A. D. din A., ., ., ., J. TELEORMAN, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. D. E. Ș.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3951/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4179/2015. Judecătoria... → |
|---|
