Contestaţie la executare. Sentința nr. 3856/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3856/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 3856/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3856
Ședința publică din data de 18.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de către contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu intimatul R. A., R. V., A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 06.08.2014, sub nr._, contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu intimații R. A. și R. V. și cu terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală A Finanțelor Publice A Municipiului București - A. De T. Și contabilitate Publică– Serviciul Verificarea Și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, a formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare, a somației și a proceselor-verbale încheiate în dosarul de executare nr. 32/2014, al B. M. O., exonerarea de la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 3.960 RON, iar în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel. Contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere. În situația în care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecata pentru valorificarea drepturilor sale.
Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva, art.2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului. Astfel, organul de executare nu a somat ci a pornit executarea silită. Acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației si trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea. Art.3 din O.G. nr.22/2002 republicata dispune ca în cazul în care instituțiile publice nu-si îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă.
Cheltuielile de executare sunt exagerat de mari, având în vedere că acestea sunt mai mari decât cuantumul cheltuielilor de judecată. Contestatorul apreciază că, aceste cheltuieli nu justifica munca depusă de executor. Cheltuielile de executare silită sunt evidențiate în anexa Hotărârii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării si comunicării actelor de procedura sunt între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifica cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul Prin titlul executoriu s-a constatat ca intimata este persoana îndreptățită, iar dacă ar fi vorba de "obligația de a face" onorariu de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 lei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006. Onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculat conform art.39 din Legea nr.188/200, care prevede ca pentru creanțe în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în speța valoarea debitului. Or, raportat la valoarea debitului, onorariul stabilit de executor depășește valoarea debitului. Legea nr.188/2000 si Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de "a face" prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 "orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege", respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 248 lei. Executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului pentru executarea obligației de a face. Astfel, cat timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.250/2006. cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezuma decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației si comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art.5802 si urmat. C.proc.civ, neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei. În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
A fost contestat onorariul avocatului, solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 274, alin.1 C.proc.civilă, întrucât prezentul litigiu nu comportă un grad de dificultate sporit, solicitând instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat.
În situația respingerii contestației la executare, contestatorul a solicitat aplicarea Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006 urmând să se aibă în vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport si de suma prevăzută în titlu si munca depusă de executor si raportat la suma datorată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712-719 și urm. Noul C.proc.civilă.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 223, alin.3 Noul C.proc.civ.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 30, alin.1 din OUG nr. 80/2013.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri din dosarul de executare.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate actele din dosarul de executare nr. 34/2014.
Deși legal citați, intimata și terțul poprit nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19.01.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr. 496 Judecătoria Sectorului 4 București, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
La data de 16.02.2015, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 2225/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2011 astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea dată în camera de consiliu din data de 11.02.2013 pronunțată în același dosar (f. 40 - 45) contestatorul a fost obligat să emită în favoarea intimaților R. V. și R. A. dispoziția motivată cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în București, .. 94, sector 6 și să transmită dosarul administrativ către Instituția Prefectului Municipiului București. Totodată, contestatoarea a fost obligată să plătească intimaților suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentința civilă a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 850/13.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III – a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie (f. 46 – 52).
Pentru punerea în executare a dispozițiilor din hotărârile menționate intimații s-au adresat, la data de 13.03.2014, cu cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 34/2014 al B. M. O. (f. 38).
Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 (f. 62), s-a încuviințat executarea silită a celor două obligații de a face cuprinse în titlul executoriu menționat mai sus.
La data de 17.04.2014 a fost emisă de către contestator Dispoziția nr._/17.04.2014 (f. 59) prin care se aducea la îndeplinire una dintre obligațiile de a face instituite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2225/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, respectiv de a emite dispoziția motivată cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în București, .. 94, sector 6.
Pentru acest motiv, la data de 06.05.2014 intimații R. V. și R. A. s-au adresat organului de executare informându-l despre îndeplinirea de către contestator a obligației de a emite în favoarea acestora dispoziția motivată cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în București, .. 94, sector 6, dar solicitând continuarea executării silite pentru recuperarea cheltuielilor de executare, precum și pentru executarea obligației de transmitere a dosarul administrativ către Instituția Prefectului Municipiului București (f. 58).
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a emis la data de 29.07.2014 încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 3.980 lei din care suma de 2.600 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc, suma de 500 lei reprezintă onorariu de avocat, suma de 200 lei reprezintă cheltuieli necesare declanșării executării silite, suma de 480 lei reprezintă cheltuieli necesare continuării executării după obținerea încuviințării și suma de 200 lei reprezintă cheltuieli cu încetarea executării (f. 63) și somația de plată prin care a somat debitorul la plata sumei de 3.980 lei reprezentând cheltuieli de executare, precum și la executarea obligației de transmitere a dosarul administrativ către Instituția Prefectului Municipiului București (f. 65).
La data de 29.07.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 34/2014 executorul judecătoresc a emis și adresa de înființare a popririi pentru suma de 3.980 lei către terțul poprit Trezoreria Municipiului București (f. 64), fiind înștiințat și contestatorul despre înființarea popririi ( f. 66).
În drept, potrivit art. 711 Cod procedură civilă împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecatoresc, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, se solicită anularea actelor de executare din dosarul nr. 34/2014 pentru următoarele motive:
- nu s-a făcut dovada refuzului executării de bunăvoie a titlului executoriu ;
- au fost încălcate prevederile OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii,
- cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc sunt exagerat de mari, respectiv modul în care a fost stabilit onorariul executorului judecătoresc nu este corect, iar onorariul de avocat este disproporționat de mare
Referitor la primul motiv invocat de contestator, instanța reține că acesta este neîntemeiat. Executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge cu concursul instituțiilor competente în acest sens pe debitorul său, care nu-și execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit. Titlul executoriu este înscrisul care, alcătuit în conformitate cu prevederile legii de către organul competent, permite punerea în executare silită a creanței pe care o constată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul, în calitate de depozitar al forței publice, este chemat să manifeste un comportament vigilent și să-l asiste pe creditor în executarea hotărârii care îi este favorabilă. Așadar, dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, în repetate rânduri România, tocmai datorită faptului că nu s-a pus în executare o hotărâre judecătorească sau că procedura executării silite a unei hotărâri judecătorești a durat prea mult. De asemenea, în cauza Metaxas contra Greciei, CEDO a afirmat că nu este oportun a cere unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. În plus, dacă administrația nu execută hotărârea din proprie inițiativă, iar reclamantul recurge la executarea silită, acest aspect poate fi reținut ca o circumstanță agravantă. Așadar, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, contestatorul, ca instituție publică, avea obligația de a executa voluntar obligațiile sale, creditorului neputându-i-se pretinde nici măcar recurgerea la procedura executării silite.În concluzie, raportat la cele anterior expuse, trebuie reținut pe de o parte că obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar de pe altă parte că dispozițiile referitoare la executarea silită nu stabilesc un termen în care debitorul trebuie lăsat să se libereze de datorie.
În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că executare silită este nelegală deoarece intimații creditori nu au formulat până la data emiterii actelor de executare silită o cerere prin care să solicite punerea în executare a hotărârii judecătorești, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate în condițiile în care nicio prevedere legala nu stabilește obligația creditorilor de a se adresa debitorului cu o cerere de executare înainte de a se adresa executorului judecătoresc.
În ceea ce privește apărarea contestatorului privind încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, instanța reține că, în privința obligațiilor de a face, respectiv de a emite în favoarea intimaților dispoziție motivată de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, .. 94, sector 6, precum și de a transmite dosarul administrativ către Instituția Prefectului Municipiului București, potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva. Or, se observă că în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale în condițiile în care prin cererea de încuviințare a executării silite intimații nu au solicitat recuperarea unei creanțe constând în plata unei sume de bani, ci au solicitat îndeplinirea unor obligații de a face stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2225/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă.
Cu privire la contestarea cheltuielilor de executare, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 669 alin. 2 Codul de procedură civilă, Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Instanța constată că în cadrul dosarului de executare nr. 34/2014 al B. M. O. sunt în executare două obligații de a face, respectiv de a emite dispoziție motivată cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, .. 94, sector 6, precum și obligația de a transmite dosarul administrativ către Instituția Prefectului. Totodată, se reține că, în timp ce prima obligație a fost executată în data de 17.04.2014, așadar după înregistrarea dosarului de executare pe rolul executorului judecătoresc, precum și după obținerea încheierii de încuviințare a executării silite de la instanța de executare, contestatorul nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit cea de-a doua obligație de a face nici până în prezent.
În ceea ce privește onorariul de executor instanța reține faptul ca dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2561/2012, nu prevăd expres care este onorariu executorului pentru aducerea la îndeplinire a unei obligații de a face. Având in vedere faptul ca în speță este vorba despre o executare directă, onorariul maximal este stabilit potrivit pct. 2 subpunct 3 din anexa la Ordin fiind identic cu cel stabilit pentru puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri, textul de lege incluzând aici toate celelalte executări directe in afara celor menționate. Prin urmare, onorariul maximal net este de 2.200 lei pentru debitor persoană fizică și 5.200 lei pentru debitor persoană juridică.
Susținerile contestatoarei in sensul ca onorarul maximal net este de 200 lei, acest onorariu fiind prevăzut de pct. 12 din Anexa la Ordin, in categoria orice alte acte sau operațiuni date prin lege, sunt lipsite de suport juridic. Astfel, anexa este structurată in primul rând in raport de cele doua modalități de executare silită, respectiv executarea silita directă și executarea silită indirecta, ulterior ca o forma executării indirecte sunt prevăzute onorariile pentru poprire, iar la final cele pentru diferite acte pe care executorul le poate efectua potrivit legii, in cadrul unei executări silite sau in afara ei. Executarea silita a unei obligații de a face este o executare silita directa, care implica o . acte de executare, iar nu un simplu act efectuat de executor, ce poate fi încadrat in categoria orice alte acte sau operațiuni date prin lege având un onorariu maximal de 200 lei egal cu cel prevăzut pentru consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale. Prin urmare, raportat la limita maxima de 5.200 lei, onorariul executorului de 2.600 lei, este în mod legal stabilit.
De asemenea, instanța apreciază ca acesta nu este unul excesiv fiind stabilit la jumătate din limita maxima legala.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 500 lei, aferent fazei de executare silită, instanța apreciază că acesta nu este disproporționat de mare, are un cuantum rezonabil, răspunzând cerințelor de realitate și necesitate impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), fiind depuse în cadrul dosarului de executare chitanța . nr. 388/08.01.2014 și factura fiscală . nr. 388/08.01.2014 (f. 53). În acest sens, se reține că executarea creanței deținută de intimați a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătorești), consultații acordate creditorilor, formularea cererilor de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. Față de cele expuse, instanța apreciază că onorariul avocatului în cuantum de 500 lei nu apare ca fiind disproporționat.
De asemenea, instanța apreciază că în cuprinsul încheierii emise la data de 29.07.2014 privind cheltuielile de executare, executorul judecătoresc a identificat fiecare sumă cu ce titlu este solicitată, contrar celor susținute de către contestator. În plus, contestatorul s-a limitat a contesta doar cuantumul onorariului de avocat, respectiv cuantumul onorariul executorului judecătoresc fără a critica în concret și celelalte sume solicitate cu titlu de cheltuieli de executare, astfel că instanța a fost învestită să verifice doar temeinicia acestor critici neputând invoca din oficiu motive de nelegalitate a încheierii.
Față de aspectele expuse anterior, instanța reține că actele de executare întocmite în dosarul nr. 34/2014 al B. M. O. respectă prevederile legale iar prezenta contestație la executare este neîntemeiată, motiv pentru care instanța o va respinge.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și față de soluția pronunțată de instanță cu privire la contestația la executare, instanța reține culpa procesuală a contestatorului în declanșarea prezentului litigiu motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată cererea acestuia privind cheltuielile de judecată.
În conformitate cu disp. art. 453 Cod procedură civilă și cu principiul disponibilității acțiunii civile, instanța va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEME LEGII
DISPUNE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cod fiscal_, cu sediul București, în sector 6, .. 291-293 în contradictoriu cu intimații R. A., CNP_, domiciliat în Suceava, ., ., . și R. V., CNP_, domiciliat în București, sector 6, .. 52, ., . și terț poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE, București, sector 4, .. 6-8, ca neîntemeiată.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
Președinte Grefier
P. D. O. T. C. N.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3781/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3943/2015. Judecătoria... → |
|---|
